496 matches
-
artist român ce a folosit această tehnică. Artistul nu renunță în totalitate la tradiționalism ci păstrează elemente ale acestuia, combinându-le cu cele ale modernismului. Luchian este un iubitor al universului citadin, cunoscând lumea boemei bucureștene („Alecu literatu”, „Birt fără mușterii”) dar și, cea a mahalalei („Safta florăreasa”, „Spălătoreasa”, „Ghereta din Filantropia”, „Colț din strada Povernei”). Vara obișnuia să plece din București în căutarea motivelor picturale la Brebu, Moinești sau Filipeștii de Pădure. Lucrări ca: „Fântâna de la Brebu”, „Moara de la poduri
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
mai mult decât regulat. De fapt, dacă nu-și arăta fața acolo când se adunau oameni, colegii și prietenii lui îi simțeau lipsa - ca în cazul unui zâmbet știrb de-un dinte. Căsătoria lui Tokichiro era o pricină suficientă pentru ca mușteriii să-și ridice ceștile în cinstea tovarășului lor favorit de băutură. În timp ce prietenii se înghesuiau prin perdeaua din ușa cârciumii, cineva dădu vestea în marea sală de la intrare: — Doamnelor și domnilor, chelneri din Nunokawa! Nu vreți să veniți cu toții pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
opinia asupra unor manifeste dovezi de prezumțiune evreiască. La urmă mai vine încă ceva: aproape toate gazetele germane își iau venitul lor curat din inserțiuni; pentru că abonamentul, la noi obicinuit atât de mic, nu acoperă nici cheltuielele; ce însemnează însă mușterii evrei pentru această branșă a întreprinderii jurnalistice poate vedea oricine dacă-și aruncă privirea la pagina a patra a foilor noastre locale. Eu însumi m-am convins pe deplin asupra tăcutei puteri sociale a evreimei strâns unite și solidare abia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că aceste două ziare au început în București, alături de Evenimentul zilei, operațiunea vinderii ziarelor la intersecții, pentru cititorii din automobile. Vînzătorul de ziare printre mașinile de la intersecții e, dacă vreți, și o dovadă că presa scrisă e în criză de mușterii și că, în acest fel, ziarele încearcă să-și trimită emisarii printre cei care se urcă la volan mulțumindu-se cu știrile pe care le capătă de la radioul din mașină.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
cauciuc" din Piața Teatrului Național, "monumentali eunuci în lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului", de ultimul tramvai cu cai, "care oprea grațios la scară în fața casei, cînd cucoanele noastre, cu rochii împiedicate și cu pălării "cloche", îi făceau semn vizitiului, ridicînd umbreluța lor de mătase și cu mîner lung de baga", de ultimii sacagii
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
devenit pe-atunci aproape reflex: "Obiceiul pe care-l aveau armenii cu prilejul facerii unei negustorii, adică de a strînge aproape cu sila mîna vînzătorului sau cumpărătorului, și a-i bate în palmă pentru a-și cîștiga prin aceasta bunăvoința mușteriului, s-a păstrat pînă în ziua de azi, și la celelalte popoare și mai cu seamă la românii din Bucovina, ca o amintire din vremurile cînd armenii aveau în mîinile lor întreg comerțul țării". În gastronomie, armenii veniseră cu bucătăria
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
și frumos și era cu totul nefiresc. Când îmi muriseră bunicii, fusesem prea mică sau nu-mi păsase îndeajuns încât să mă întreb dacă s-au dus cu adevărat în rai (sau în iad - Buni Maguire era cu siguranță un mușteriu pentru locul cu pricina). Acum mă vedeam obligată să meditez la viața de apoi, și lipsa oricărei certitudini mă înspăimânta. În adolescență, tânjisem după o comuniune cu un soi de ființă spirituală. Nu cu Dumnezeul catolic din copilărie, pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mă rog, nu eu, dar am o persoană care îl plimbă în fiecare zi. N-aș ține niciodată un câine gras. Leisl părea în dubii și a aruncat o privire de jur-împrejur. Mai e cineva cu un câine gras? Nici un mușteriu. Asta e rahat, mi-am zis. La dracu’, asta e rahat cu perje. Deodată ușa s-a deschis, s-a aprins lumina, speriindu-ne pe toți, și patru sau cinci băieți dolofani au intrat în fugă în cameră, cântând: —Oaakhh-la-homa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. Din când în când auzeai câte o voce surprinsă, din înalta societate, care spunea: Oh, bună, Brooke! Lucrezi, ce încântător! Ce mai face mama ta? Aveam o mulțime de mușterii la gențile de plajă cadou (ceva mai puțini la tricouri) și toate trei am dat o serie de mini-consultații: tipul de ten, culori preferate etc., înainte de a asalta femeia cu pricina cu o mulțime de mostre adecvate. Zâmbeam, zâmbeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în măsură să mă pronunț. —Desigur. Scuze. A oftat, destul de trist. — Ei bine, spune-i lui Nicholas că îl salut. Transmite tuturor de fapt. A plecat, și eu mi-am reluat demersul de hărțuire a mulțimii. N-aveam încă nici un mușteriu, ceea ce era destul de grav, dar apoi cineva a zis, „M-am umplut de coșuri când am încercat crema de zi Candy Grrrl“ și - sacrilegiu - Candace l-a auzit. Și-a trântit pămătuful de pudră din piele de ponei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce mama naibii căuta el aici? Hugo a continuat să fixeze cu încăpățânare fundul paharului de cristal în care i se servise whisky-ul. —Suc de morcovi? a repetat barmanul surprins. Nu crid, tomnule. Păi, atunci apă? Era limpede că mușteriul era pus pe harță. Evident, apă trecută prin filtru reciclabil. —Crid că avem pe undeva o sticlă de apă, a spus barmanul nu prea convins. După ce s-a aplecat și a scotocit pe sub bar, acesta a reapărut cu mâna goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pur și simplu, cu tupeu și nerușinare. Mai întâlnisem și eu studenți care năvăleau în bibliotecă și plecau cu hălci întregi din doctoratul meu, din care încropeau lucrări de semestru sau teze de licență, după putere și inventivitate. Crescusem și mușterii care azi te întrebau umil de-o noțiune și, după ce le dădeai interpretarea, trânteau a doua zi un articol în presă, cu semnătura lor sub ideile tale. Procedeul avea loc de când lumea, numai profesorii de modă veche se mai enervau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe un cetățean care se afla într-însa, l-au bătut cumplit, l-au trântit iar în birje jumătate mort și au recomandat chiar ei birjarului să-l transpoarte la spital zicîndu-i că "de alegeri tot nu mai e bun mușteriul lui". Acestea - și cum am zis rezervăm cazurile cele mai grave - s-au petrecut în capitală. Ce trebuie să se fi petrecut în județe? Așteptăm informațiuni de la corespondenții noștri asupra modului cum administrația a practicat principiul "influenței morale" în alegerile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
capitalul cu bani de hârtie, au bancă și directori și cenzori, s-au făcut toți oameni cu dare de mână, căci le-a cântat cucul și le umblă plugul bine. Vorba ceea: nici n-au tăiat vițelul și le vin mușterii după piele. De-acu mai poftească reacția asupra patrioților cu vorbe ca d-alde "ține-te pânză să nu te rupi" sau "haina asta străină a ta este? " sau "prăvălie cu chirie și marfă pe datorie" sau altele de-astea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
infinit a funcțiunilor cari atârnă direct ori indirect de stat a descurajat, se-nțelege, pe alegătorii independenți. Atotputernicia bandei de esploatatori, răzimată de nepăsarea și lipsa de control din partea Coroanei, aruncarea statului în mâna unor demagogi rău nărăviți, copilăroși, deșerți, mușterii de portofolii, ceea ce-a făcut ca în patru ani firma Brătianu să acopere treizeci și șase de Consilii de Miniștri, dezordinea și anarhia adusă prin aceasta în toate serviciile publice și esploatarea tutulor organelor și resurselor statului numai pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Romînul" să se teamă până și de hârtiuța, răspândită mai zilele trecute prin capitală, în care membrii guvernului sânt amenințați cu moartea. {EminescuOpXI 327} Această teamă nu e decât prea justificată. O aglomerație de oameni corupți și fără principii, de mușterii de portofolii și precupeți de interese ale statului cată să se teamă și de umbra lor proprie. Ne mirăm numai de cine face asemenea imputări opoziției în asemenea împrejurări. Oamenii cu scandalul de la Slătineanu, îndreptat contra unei uriașe puteri europene
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
posesiune a Germano-Ungariei, prin Porțile de Fier, prin căile ferate și prin convențiunea comercială. Cunoscut fiind c-aceasta este ceea ce partida ordinei, sub direcțiunea ministrului Catargi, numește stabilitate, să spunem acum publicului și ceea ce ea plămădește de câtva timp. Toți mușteriii de ministere din această partidă și-au regulat pozițiunea în modul următor: Austro-Ungaria a dat naștere acestui minister. El s-a angajat, precum însuși a mărturisit-o, să-i dea în posesiune România pe cale economică. O parte din aceste angajamente
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
secolului XXI Consfințit în Occident, sfârșitul postmodernismului este atât de greu de acceptat în România încât, în dimensiunea lozincilor clamate de mai mult de 15 ani, nu putem distinge decât gregaritatea limbilor de lemn și impostura. Plasați în turnul grandomaniilor, mușteriii fandoselilor au falsa senzație a conexiunii lor europene. Senzație "intraductibilă" căci e mult prea "complexă" și "postmodernă" și presupune o "intensitate superioară" producătoare de o "prea-necesară" și "prea-vitală aroganță. Explicabil fenomen din momentul în care îi vedem vorbind despre "racordarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost aprinse mai multe focuri. Dante Împinse canatul ușii și intră. Se așeză pe un loc liber de la masa cea lungă. Cu un gest, atrase atenția unui băiat care se Învârtea printre mușterii cu un ulcior de vin pe umăr și Îi făcu semn să Îi umple o cană de lut ce se găsea În fața lui. Îi zvârli o monedă și luă cana. Sorbind Încet din vinul acrișor, observa scena. Sala era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lungi atât cât să acopere legătura nădragilor și nu scurte, ca ale celorlalți, care Își exhibau zona inghinală, abia ascunse de țesătură. Fețele lor nu prezentau nici unul din semnele perversiunii mai mult sau mai puțin vizibile care marcau chipurile celorlalți mușterii. Însă ceva din gesturile lor, mai mult decât din cuvinte, care nu ajungeau până la urechile poetului, Îi sugera acestuia că erau străini. Poate tocmai străinii despre care vorbise Menico. Dintr-o dată, auzi ridicându-se un zgomot de voci Însuflețite, intercalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adevăr, erau parcă menite să intre pe ușa aceea. Franceschino, În schimb, după imaginea pe care și-o făcuse despre el, nu părea un astfel de om. Nu, cu siguranță se găsește acolo dintr-un alt motiv, legat de prezența mușteriilor misterioși. Se mai aținu un timp În deschizătura porții, neputându-se hotărî ce era de făcut. Să riște și să se Întoarcă ar fi fost o sminteală. Să aștepte ca necunoscuții să iasă și apoi să Îi abordeze ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sfârșit caută prin bani și stăruințe să ajungă la sfântul privilegiu. Se naște o mișcare nesănătoasă în societate, nu bazată pe muncă, ci pe privilegiu. Pe când comerciantul din Lipsca căuta să-și adaogă milioanele, ciubotarul din Germania să-și înmulțească mușterii, negustorul și ciubotarul românesc caută să devie boier. Dacă cu această boierie ar fi fost combinată arta războiului, ca în evul mediu, de sigur că cavalerii cotului și ai calupului ș-ar fi exercitat mai departe pacinica și mult folositoarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și comanda o sticlă cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați aranjat sau mai aveți nevoie de ceva? Am negat amândouă la unison și el se Îndepărtă, sorbind lung din sticlă și căutând viitori mușterii. Șapca Îi era sucită la spate Într-un unghi aiurea și avea una din acele fețe osoase, mobile, aproape de cauciuc, care dau impresia că tipii sunt unși cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul Îi era gol și, deși scutit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]