489 matches
-
să-mi zică întâi Vasile cel cu căpitanul și apoi de-a dreptul Vasile Căpitanu. Da’ nici cu tine, Ion Oaie, nu-i limpede de ce îți zice acum Ion Prispă> <Treaba îi simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un cântecel din fluier... Dar... Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un cântecel din fluier... Dar... Apoi matale mereu ai un „dar” și aștepți ca cineva să te împingă să spui ce ai de spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și până la urmă i-o spus: „Apoi aista-i un caiet în care bunicul tău, moș Pris...Prispă, sau cum îl chema pe el de drept, i-o scris pe cei care beau la el pe datorie”. „Aaa! Avea și mușterii care plăteau mai rar, da’ bine!” „Întâi și întâi trebușoara asta n-o făcea cu oricine, că s-ar fi putut alege cu praful de pe darabană... O făcea cu oameni de cuvânt, care îi plăteau până la ultimul șfanț... Costică Prispă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se schimba în viața lui. Doar părul de pe cap, care ședea precum coama unui cal sălbatec, mustățile de un cot și sprâncenele cât streașina casei au început să bată în suriu, până ce au ajuns albe... Mai trăiește? - a întrebat un mușteriu, care ședea la o masă alăturată cu încă un tovarăș.. Apoi îi oale și ulcele de multă vreme. Eram eu flăcăiandru când o murit. Uite așa cum era, dar nimeni nu i-o purtat pică și s-o dus la înmormântarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
golim ulcelele, să le mulțămim Măriuței și lui Costache pentru mâncărică și udătură și să ne ducem la culcare. Cred că nu are cineva altă părere... Au plecat să vadă întâi de animale și apoi s-au dus la culcare. Mușteriii de la masa alăturată au rămas la locurile lor, privind după cărăuși... În zori, pe când luceafărul de ziuă clipea cu ultimele puteri, învinse de geana răsăritului, cărăușii se aflau deja pe valea Coșcovei... Pe când soarele și-a arătat fața de-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Unde ai mai văzut mâncare fără udătură?... De-andoaselea am văzut. Da’ nici aceea nu-i treabă cu chibzuială... În scurtă vreme, au ajuns la capătul drumului din acea seară. Se înserase de-a binelea. Odată cu ei au ajuns și doi mușterii pe care cărăușii îi cunoșteau din vedere. I-au mai întâlnit de câteva ori în ultima vreme. Ce afaceri învârteau ei pe acolo, cărăușii nu știau și nici nu erau curioși. De fiecare dată se așezau cuminți la o masă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acel șuier printre crengile copacilor mi se părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și ți-oi povesti... Când Cotman a terminat de povestit, fața lui moș Dumitru era ca de piatră... Abia articulând cuvintele, a început să vorbească mai degrabă ca pentru el: Apoi... eu am bănuiala că aici îi mâna celor doi mușterii pe care îi tot întâlneam noi pe la Crâșma din drum... Ședeau la masa ceea din fundul crâșmei, beau și șușoteau între dânșii... Nu vorbeau cu nimeni. De când i-am văzut prima oară, mi-am zis că aiștia nu-s curați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
hai să ieșim înaintea flăcăilor, că se aud carele scârțâind pe aproape. Măriuța și Costache se învârteau prin crâșmă ca în tinerețe. Motivul? Prezența celor doi - a lui moș Dumitru și a lui Pâcu... Parcă li se umpluse crâșma de mușterii!... Poftiți la masă, gospodarilor! Cum vedeți astăzi, avem oaspeți fețe alese. Cu chipurile limpezite de apa de la fântână, cărăușii s-au grăbit să-și ocupe fiecare locul lui. D-apoi de când îi visăm și îi așteptăm? - a răspuns Hliboceanu, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să își vâre gambele dezgustătoare între ale ei. Dar Cealaltă Carol era într-adevăr preocupată de dispariția lui Dan și a tizei sale. Într-un domeniu unde gradul de respectabilitate scădea văzând cu ochii, iar preocuparea pentru sănătate subția rândurile mușteriilor, persoanele ca Dan constituiau de departe cei mai buni clienți ai ei. Un alcoolic îmbrăcat cu o pelerină sau un impermeabil Gannex ori măcar cu o jachetă de calitate o făcea pe Cealaltă Carol fericită o bună bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care încerca să ajungă afară, în stradă. Dar cursul ulterior al acțiunii a fost în întregime decis de Carol și de reflexele ei din ce în ce mai rapide. Simțind că „odorul“ îi e amenințat, Carol apucă o sticlă de lichior abandonată de un mușteriu pe tejghea și, răsucindu-se, îi aplică lui Ted Wiggins o lovitură fulgerătoare în partea laterală a capului. Izbitura fusese atât de puternică, încât sticla ricoșă în carcasa dură a casei de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cele opt școli culinare ale bucătăriei chinezești, Sichuan are cei mai mulți consumatori în China. Cu o istorie impresionantă și un gust inedit, Bucătăria Sichuan a ajuns să se bucure de faimă atât în țară cât și în străinătate. Preparatele Sichuan atrag mușterii prin culoare, miros, gust și formă, ca și prin combinarea ingredientelor. Maeștrii acestei bucătării folosesc peste 30 de metode de preparare care implică procedee precum călirea, prăjirea, coacerea, frigerea, înăbușirea, pregătirea la aburi, la cuptor etc. Pe parcursul dezvoltării sale, bucătăria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe. Mușterii erau destul de puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana după comori“. Arthur Rowe mergea de-a lungul grilajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de pietre scumpe. De la cine primise instrucțiuni? Oare de la spiritele cu care era În legătură? Dar În cazul acesta, de ce-l alesese tocmai pe el ca să cîștige cozonacul? Sau era, poate, doar o presupunere a ei? Poate că indica fiecărui mușteriu o altă greutate, În speranța că va primi de la cîștigător măcar o felie de cozonac, Își spuse el, zîmbind În Întuneric. Cozonacii, cei Într-adevăr buni, ajunseseră o raritate... — Acum poți pleca, zise doamna Bellairs. — Mulțumesc foarte mult. Arthur Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea nimic de cîștigat. Se mulțumi să privească, ținînd Într-o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de teamă să nu moară Înainte. Să fi fost, oare, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Absorbit de aceste gînduri, Arthur Rowe nu băgă de seamă că ultimii căutători de comori se Îndreptau spre poartă și că sub platanii Înalți nu mai rămăseseră, În afară de el, decît tarabagiii. CÎnd Își dădu seama, se simți stînjenit, aidoma ultimului mușteriu rămas Într-un restaurant sub privirile fixe al ospătarilor. Dar n-apucă să ajungă la poartă, căci pastorul Îi aținu calea, spunîndu-i foarte jovial: Nu cumva te grăbești să pleci cu trofeul ăsta?! — E foarte tîrziu. — N-ai fi dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Brantôme. Era o adunătură de oameni foarte pestriță, pentru că, spre deosebire de cafenele și de teatre care atrag o clientelă croită pe măsura mediului respectiv, această sală de licitații oferea lucruri prea variate pentru a putea apela la o singură categorie de mușterii. Cărți pornografice franțuzești din secolul al XVIII-lea, cu mici și Încîntătoare stampe Înfățișînd niște persoane elegante care, fără să se dezbrace, făceau amor pe divane În stil Pompadour - se Învecinau aici cu romane din epoca victoriană, cu memoriile unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii naționale - deși erau totuși funeralii naționale. VÎntul spulbera pe stradă frunzele galbene ale copacilor din parc. Din restaurantul Ducele de Rockingham ieșeau ultimii mușterii (era ora de Închidere) și-și scoteau pălăria În fața sicriului. — Și doar Îi spusesem să nu se ducă! rosti Henry. VÎntul Îi aducea În auz pașii tuturor celor din cortegiu, Încît avea sentimentul că o Încredințase pe soția sa poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu era de rîs. "O sută de lei pe noapte. Și noaptea asta intră la socoteală." Apoi, ca să se scuze, "sînt mușterii puțini și trebuie să o scot la capăt cumva cu cheltuielile. Nici n-am plătit covoarele, domnule." A căutat cu privirea, nici urmă de covoare, niște țoale de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ta - a răspuns Nicu... Dimineață de toamnă caldă, cu toate culorile curcubeului Împrăștiate peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost sigur că este „rotund”, l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
glas, tot târgul. Atelierul a fost deschis a doua zi: câțiva clienți vroiau ceasurile pe care le lăsaseră la reparat. Cheia a fost găsită în buzunarul meșterului; a descuiat un funcționar de la Primărie, asistat de un jandarm. În stradă, în afara mușteriilor, se tot aduna lume. În scurtă vreme, peste o sută de oameni; cereau să le fie arătate cărțile. Tomurile acelea uriașe, scrise într-o limbă necunoscută. Povestea li se părea mai încurcată decât încercau unii să o înfățișeze. Ceasornicarul poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Tău/ Care n'a făcut în viață decât bine/ Și n-a fost plătit în schimb decât cu rău?". Împinsă la extrem, sinceritatea devine necreditabilă, trece în poză. O poză din cîteva hașuri, făcută la comandă, ca picturile de chei mușteriilor nerăbdători. Prețioasă prin parcimonie, dedicația devine bagatelă, facondă prin risipirea ei în toate zările. Prieten cu-ntregul univers, din cei disprețuiți, odinioară de Moličre, Minulescu își administrează bine o popularitate pe care n-o ascunde, îngroșînd rîndurile burtă-verzimii literare. Aceea
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
în-tre ele una, foarte originală, o locandă lilipu-ta-nă cu pereții împodobiți cu desene de Piliuță, Pucă, Chirnoagă și ale altor plasticieni, gestionată de domnul Jerca, renumit pentru sandvișurile sale preparate și ornate cu multă fantezie, ca și pen-tru faptul că mușterii statornici puteau să consume pe datorie și să plătească la sfârșitul lunii. Bodegi aparte, situate central, erau ŤCaviarť și ŤIntimť, unde veneau actori cunoscuți precum Giugaru, Storin, Ion Manu, însoțiți de alții mai tineri care le ascultau cu evlavie povestirile
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
Chiar dacă plasarea localizarea întregii povești rămâne incertă, progromurile din Galiția și Rusia stăruie în mintea lui Leiba configurând de fapt un spațiu interstițial, liminal. Spre deosebire de nuvela lui Caragiale, Leiba trăiește în două lumi, a cârciumii unde domnesc latențele vindicative ale mușteriilor burzuluiți și un antisemitism „istoric” asociat unei evidente tribalizări și a interiorului burghez, elegant, o grefă insolită asemeni hanului aflat departe de burg. Nebunul, personaj caracteristic expresionismului, este cel care mediază între lumi, inițiind între el și Leiba un dialog
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]