583 matches
-
se gândi el, mâine voi expedia o telegramă și-l voi numi pe Joyce. Domnul Eckman va avea o lună de concediu, iar Joyce va arunca o privire peste socoteli. Își imagină agitația și vânzoleala semănând cu cea dintr-un mușuroi de furnici răvășit de gheata unui om: un telefon de la Eckman la Stein ori de la Stein la Eckman, un taxi comandat aici sau anulat dincolo, un prânz - măcar o dată fără vin -, apoi scările abrupte spre birou și, la etaj, mărginitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
viață, lumea aceasta mă cacă pe lumea cealaltă sub formă de hoit. De fapt, ceea ce a vibrat în adâncul minții mele a fost amintirea cuvintelor pe care le spunea bunica la necaz: „Mai bine m-ar fi făcut mama un mușuroi lângă gard”... Tot plimbându-mă într-o doară prin pădurea de bulumaci pictați, am dat deodată cu ochii, lângă gardul cimitirului, de o cruce simplă și neagră, de fier. Am încremenit: pentru prima dată simțeam adevărul și tăria acestui semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în ninsoare, pe țărmul unui ocean cenușiu... Eloii și morlocii născuți în mintea mea de cuvintele lui Wells nu semănau deloc cu cei din Mașina timpului digitală, dolby, Hollywood multiplex, unde m-am dus cu copiii... Creierul meu e un mușuroi de imagini, dar ele sunt născute din cuvinte, nu din alte imagini. Poate sunt bătrân, prizonier al timpului meu, dar nu mă pot opri să cred că forța imaginativă și, în ultimă instanță, creativă a unui creier omenesc se formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
strecoară prin frunzișul arinilor și umplu cu punctulețe lucitoare râul, când treci printr-o herghelie și inima îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească, roz, care imită țigaretele cu filtru, când intri desculț în apa rece ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obiectele s-au potolit, trosniturile, tropăiala, clănțănitul, bâțâitul și bufniturile au încetat, lumina electrică s-a oprit, a rămas doar lumina lunii (o lună mare și roșiatică) și au început să tropăie oamenii, să iasă din blocuri ca furnicile din mușuroaie, să țipe și să fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade, care-i reparase scaunul cu rotile și care îi luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de vorbă cu poliția și ar zice că probabil eu l-am omorât. Situația mea n-ar fi fost prea roz. Așa că ne-am hotărât să îngropăm cadavrul și să susținem că nu știm nimic. Știam că în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să susținem că nu știm nimic. Știam că în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că am reușit să acopăr toate urmele deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi de termite roșii care s-o devoreze. Sunt, totuși, un umanist - renunț la termite. - ... pervers? Ar fi fost o idee să urc la Universitate, să-i zic portarului că am de lucru, ce să fac, așa-s șefii, parcă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță, fără ochi, cu nasul boțit, să mă ghidez numa’ după mirosuri, să ies câteodată din mușuroi și să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin. Vreau să intre-n oasele mele, acolo unde-i acum prea mult creier, vreau să fie întuneric. Când deschid ochii, să-mprăștii întunericul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pentru că ar fi avut cine știe ce intenții răuvoitoare la adresa puterii, ci numai pentru că erau niște ignoranți și în neștiința lor au pus piciorul exact unde nu trebuie. Era ca traversarea unui cîmp de mine, deasupra căruia răsar din metru în metru mușuroaie de cîrtiță. Logica îți spune că acolo unde mișună cîrtițe nu poate fi vorba de o mină gata să explodeze la prima atingere și această logică comună te va face să calci sigur de tine pe oricare din mușuroaie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
metru mușuroaie de cîrtiță. Logica îți spune că acolo unde mișună cîrtițe nu poate fi vorba de o mină gata să explodeze la prima atingere și această logică comună te va face să calci sigur de tine pe oricare din mușuroaie, să te străduiești chiar să treci cîmpul morții pășind din mușuroi în mușuroi. Cei care fac așa aproape sigur își pun singuri capăt vieții, încredințați că judecă bine întru salvarea ei. Pe cînd un om dotat cu fler și intuiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîrtițe nu poate fi vorba de o mină gata să explodeze la prima atingere și această logică comună te va face să calci sigur de tine pe oricare din mușuroaie, să te străduiești chiar să treci cîmpul morții pășind din mușuroi în mușuroi. Cei care fac așa aproape sigur își pun singuri capăt vieții, încredințați că judecă bine întru salvarea ei. Pe cînd un om dotat cu fler și intuiție, cu o privire mai de sus asupra fleacurilor care ne înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate fi vorba de o mină gata să explodeze la prima atingere și această logică comună te va face să calci sigur de tine pe oricare din mușuroaie, să te străduiești chiar să treci cîmpul morții pășind din mușuroi în mușuroi. Cei care fac așa aproape sigur își pun singuri capăt vieții, încredințați că judecă bine întru salvarea ei. Pe cînd un om dotat cu fler și intuiție, cu o privire mai de sus asupra fleacurilor care ne înconjoară va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aproape sigur își pun singuri capăt vieții, încredințați că judecă bine întru salvarea ei. Pe cînd un om dotat cu fler și intuiție, cu o privire mai de sus asupra fleacurilor care ne înconjoară va ajunge la concluzia că doar mușuroaiele umede, proaspete sînt adevărate, acelea care au legătură între ele, prin care trece aerul și prin care cîrtița își mai scoate botul de lopată din cînd în cînd. Restul sînt prăfuite, uscate și din miezul lor te pîndește moartea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii și tovarășe. S-a trezit doar când lângă el s-a Înălțat un mușuroi al ispitei și al milei deopotrivă, În care se regăseau cele mai frumoase castane culese chiar atunci, o halviță, un măr, câteva nuci, un ceas de mână fără arătătoare, o cutie de farduri, o fotografie cu B.B, o decorație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
astea? — Domnul Nimeni, spuse Scout. M-am uitat la ea. — Ăsta-i el. Sau, în orice caz, ceva cât mai aproape de el. Astea făceau corpul ăla să se miște, în locul unui eu adevărat. Flacoanele zăceau în poala mea ca un mușuroi de cârtiță medical. Am scotocit cu degetele prin morman cât de ușor am putut. Îți lăsa impresia unui soi de autopsie. GRIJĂ. SURPRIZĂ. SUSPICIUNE. DEMNITATE. — Asta-i tot? — Asta-i tot. Mă simțeam mic, slab. — Mie mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul mușuroiul iscat de hârlețul sfredelitor în pământul tinereții și regizorul a dictat prin portavoce: STOP FILMAREA! Proiectoarele s-au stins și actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea aceasta de beție, mă îndemna Mioara. Nu pot (eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la unison de parcă era un mușuroi imens de furnici care se dezintegrează măcinat de o forță exterioară. Astea sînt niște grupuri dubioase, i-am făcut un semn lui Dendé, dar nu știu dacă m-a observat, cred că-l luase deja fluxul care ne împingea dintr-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate, magic, de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
găsit cinci hribi tineri, concluzionând că acela era un loc bun de reținut pentru ca În viitor să revină și să culeagă „di adivărati-lea”. Pe partea dreaptă a drumului, Îngust și colbăit, cobora o alternanță lungă de râpe, gropi și dealuri, mușuroaie, mărăcinișuri și arbori pitici, niște locuri impresionante dar, cu denumirea „satului ” În gând, Va nu a reușit să vadă și partea frumoasă a acelor priveliști de baladă, a considerat locul ca fiind unul sinistru și, amintindu-și de zicala bunicului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile și vrea să-i spună de ce multe nu-i plac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
norocel, rostogolește-te! Destinul, șase fețe, pe fiecare față, încrustată, iluzia. Hai, întoarce-te cu burta la soare, norocel! Blestemul de ieri purta o batistă legată la ochi; blestemul de astăzi atârnă de cumpăna fântânii; mâine, Dumnezeu știe prin ce mușuroaie îți vei legăna sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era încă tânăr. Aleluia, pământule, aleluia! Într-o rădăcină de brusture primăvara te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cele ce nu sunt ale lor și nici ale mele nu sunt. Când privesc din cenușă, viața pare o vegetare ireversibilă. M-am copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]