333 matches
-
Cosmin Ciotloș Epistolă către Odobescu, de Ștefan Cazimir, ar putea fi socotită o joacă literară și nimic mai mult. Cunoscând felul mucalit de a fi al autorului, o atare părere n-ar fi cu totul lipsită de îndreptățire. Judecând așa, însă, pierdem din vedere un lucru. Anume acela că umorul, la Ștefan Cazimir, nu-i o stare, ci o metodă. Mai precis
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
de aberații sociale, impresia volumului fiind de „momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît de sordide, sînt descrise cu umoare mucalită, tot ce cade sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de exotisme care stîrnesc zîmbetul. Bucureștiul
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
elaborată, a lui Creangă. Toate aceste trăsături abia schițate vor alimenta panoplia de truisme de mai târziu. În cuvântul rostit cu prilejul înmormântării (publicat în „Lupta” din 10 ian. 1890), el vine cu câteva linii în plus: un Creangă „hazliu, mucalit și având un spirit foarte fin și sarcastic”, „veselia societății... cu povestirile, glumele și prujiturile lui” (adică anecdotele); ereditatea l-a ajutat să „adune... impresiile copilăriei și vieții de la țară”2. Imaginea scriitorului sporește considerabil în intensitate după moartea sa
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
e menționată cauza suferinței, „epilepsie, boală pe care o avusese și mama lui timp de vreo zece ani, dar de care se vindecase”. Conchide: „Născut din popor, trăitor la țară, deprins cu obiceiurile și datinele țăranului, din fire isteț și mucalit...” Cel care îi dedică primul studiu lui Creangă este N. IORGA, în „Convorbiri literare”, 1 iunie 1890, unde remarcă „însemnătatea capitală” a scrierilor sale, în care „firea unui popor întreg se răsfrângea”, apreciate pentru „caracterul așa de original și de
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
miros de parfum scump. Aveam certitudinea că o mai văzusem, dar Îmi era jenă să o Întreb. — Ce te uiți așa cu coada ochiului la mine, băiete? mi-a spus cu un surâs Întrebător. L-am văzut pe Costache zâmbind mucalit. O imita Întrutotul pe doamna, căreia Îi era șofer. — Iertați-mă, doamnă, vă cunosc, dar nu știu cine sunteți. — Sunt Maria Tănase, ar trebui să-mi cer scuze că nu m-am prezentat, a râs amuzată. Am rămas Împietrit. Eu, un muncitor
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Lennon sau își occidentalizează frizura cu lapte pe post de gel. În cuvintele lui, „cu toate că nu știam cine eram, știam cine voiam să fiu”. De un haz nebun, căci narațiunea lui Doru Pop îmbină autoironia fină cu stilul cel mai mucalit, sunt pasajele despre concursul de reciclare sau despre schimbul de ilustrații pornografice. Acestea din urmă nu se vindeau aleatoriu, ci, explică cu mult tact prozatorul, conform unor reguli cunoscute de toată lumea și respectate cu strictețe: „O poză din partea cu dezbrăcatul
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
în serios prejudecățile comuniste, căci ce contează e retorica, nu realitatea din care s-a inspirat retorica. Asta nu înseamnă că relatarea nu e „obiectivă“, căci autorul redă întocmai amănuntele cazului, atîta doar că o face sub imperiul unui temperament mucalit. Ororile înfățișate sunt respingătoare, dar deliciul dat de zugrăvirea lor te scutește de remușcarea de a te delecta cu spectacolul unor monștri. Culmea, niște monștri pe care îi privești cu simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
numai în parte. Și e zadarnic orice studiu care l-ar căuta printre ei; abia toți la un loc îl realizează." Criticul conchide că prototipul este și prin oralitate, Creangă însuși, "cu viziunea lui fabuloasă, cu neîntreruptul joc vocal, euforic, mucalit și de o naivă viclenie." Toate aceste opinii și idei esențiale, care nu și-au pierdut câtuși de puțin vigoarea, sunt reluate, am spus, în amintita micromonografie apărută postum. Antibiografistul de altădată se apropie încă o dată acum de modul călinescian
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
de lecție în cadrul căreia profesorul este la fel de important ca materia predată". Cu alte cuvinte, "este posibil ca personajul principal al ŤCiocoilor vechi și noiť să nu fie Dinu Păturică, nici Andronache Tuzluc, ci Filimon însuși". în postură de "cîrtitor" la adresa "mucalitului" Nenea Iancu (,caz delicat"), căruia îi apreciază totuși inteligența penetrantă, Duiliu Zamfirescu are ceva "din fiul scriitorului, Matei, cel pe care Călinescu îl ironizează pentru fumurile aristocratice". Proza lui Vasile Alecsandri, autentică sub unghiul simplelor "însemnări de călător", se înrobește
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
președinte liberal Valeriu Stoica, Adrian Marino s-a recomandat, rîzînd: , eu am fost toată viața un liberal care a făcut pușcărie în numele PN}". Invitat apoi de Valeriu Stoica să se înscrie în PNL, venerabilul om de litere a răspuns, la fel de mucalit, ,cine a făcut pușcărie pentru PN} nu va putea niciodată să facă parte dintr-un alt partid... și, apoi, la vîrsta mea..." Ceea ce la vremea purtării acestei discuții (era în anul 2000) părea o manifestare de cochetărie politică (cărturarul arăta
Istoria ideii de libertate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10939_a_12264]
-
acord cu toată lumea (adică stînga și dreapta, în feluritele lor avataruri), pici la mijloc și-ți iei palme din amîndouă părțile. Mai și dai, normal, ce să faci... Totul e să nu (te) superi. Prea tare. Așadar, o conversație de mucalit cu oamenii ,stabili", și care știu atît de bine ce vor încît, dacă-i întrebi, în treacăt, de ce credeți că-i neapărat așa, ar fi în stare să-ți răspundă, cu grațioasă indignare, de-aia. Dan C. Mihăilescu ține să
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
iar ,magul" de la Cîmpina aproape că a distrus reputația cărturarului. Moare la 25 august 1907, iar D. Sturdza, primul ministru de atunci, dispune o înmormîntare . . . clasa a II-a. Rătăcesc în urma dricului doar vreo șapte - opt persoane, iar I. L. Caragiale, mucalit, interpretează astfel vorbele lui V. Hugo : ,Grands hommes saches mourir ŕ temps", adică să nu moară tocmai în saison morte, cînd nu e nimeni în București. Lui Hasdeu, care-și împingea orice idee pînă la ,subtilități nebune", butada nu i-
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
ar semăna "perfect" cu nu mai puțin decît "sofistul modern ", definit de Jaspers, care "n-are chip conturat, întrucît, lipsit de caracter, nu este nici bun nici rău, capabil de mici potlogării și, totuși, oarecum cinstit; e, cum ar spune, mucalit, nenea Iancu, "nici prea-prea, nici foarte-foarte"". Belșugul acestor asociații cre pot stîrni neîncrederea ori chiar ironia pozitiviștilor sceptici e copleșitor, constituind totuși latura cea mai interesantă a scrierii.
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
destinele personajelor e în continuare agresivă și umilitoare. Ca și alte dăți, Cornel Nistea delegă un narator la persoana întâi (martor pedant, moralist când acid - toate femeile pictorului sunt dame schimbate după umori ori pipițe -, când vast-înțelegător, cu o privire mucalită asupra mișcărilor de pe tabla de șah, viciile fiind atunci „formă mascată a virtuților”, sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
de bridge nu-l cunoaște, permis de conducere nu are, simțul orientării îi lipsește - defecte pe care le suplinește prin erudiția enciclopedică, prezența de spirit în conversații, darul prieteniilor temeinice și trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
Pepsi, hai încoace, lângă mine. - Ei, stau oriunde căpitane, nu contează, spuse el cu gândul aiurea, fără niciun chef, după care puse sticla la gură și bău cu sete, jumătate de sticlă. După ce bău, se strâmbă în stilul lui de mucalit, chiar dacă nici prin minte nu-i trecea să îi stârnească vreunuia din prietenii lui, râsul. Se vedea clar că nu îi ardea de glume, că nu avea chef de nimic și nici nu realiza că tovarășii lui îl priveau fix
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
se îmbogățesc în chip neașteptat pe tot parcursul demonstrației. Trecutul generoasei matroane e unul prin excelență erotic. Are undeva o fiică de optsprezece ani, dar naratorului îi e greu să-l ghicească pe tatăl biologic al acesteia, așa că se întreabă mucalit cine ar putea fi acesta: Un amant care s-a călugărit? Un comandant de vas? Prim secretarul de partid? Comandantul de miliție? Ministrul de interne (adică Postelnicu care o alergase cândva pe ilustra genitoare printr-un lan de porumb)? Duhul
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
puțin enervată, după cum agita prazul din mâna dreaptă: - Nu sunt, dom’le, de acord și nu semnez nici de’a dracu’, să știi mata! Ce treabă am eu cu ăia? - Chiar așa! se auzi imediat un bărbat de o șchioapă, mucalit, nevoie mare. Ei o fac cum știu ei, noi o facem cum ne place, preciză el dublând cu un gest atât de cunoscut, care imita, de fapt, o anumită poziție și mișcare raportată la subiecți... normali, după cum aveam să constat
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
și de pe unde or mai fi ei, și-au pierdut controlul. Din dorința de a părea activi, dau cu noroi în liderii adevărați ai minorității românești și transmit la București realizări fictive. Un amic, uns cu toate alifiile, dealtminteri un mucalit destul de serios, mi-a mărturisit cum s-au ,,recrutat” săptămâna trecută, cu hoțomăneală, cativa aplaudaci din dreapta Dunării pentru a fi de față la epocala întâlnire a unor farsori de la D.P.R.R.P., veniți, chipurile, la întâlnirea cu etnicii români ca să le afle
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
care nu-l va mai părăsi, indiferent de motivul, genul ori tehnica abordate. Acest filon tematic narativ, redat într-un colorit viu și spontan, răspundea fanteziei sale debordante, hrănită cu lecturi și povești de familie, dar și gustului său pentru mucalit și (auto)ironie. Pe parcursul vieții, artista a deschis mai multe expoziții personale, a participat la numeroase expoziții de grup, - între care figurează cele de la Salonul oficial - atât în țară cât și în străinătate. S-a remarcat, în egală măsură, în
“Vindecări miraculoase” – Lucia Dem.Bălăcescu [Corola-blog/BlogPost/93427_a_94719]
-
putem apărea niciunde cu zdrențele astea, dar încearcă să nu atragi atenția. — O să fac o listă cu ce avem nevoie...! se grăbi să spună Laila. Fiul cel mare o privi de sus în jos și schiță doar un ușor surâs mucalit, în timp ce clătină din cap de câteva ori: — N-au trecut nici zece minute de când suntem bogați și începem deja să avem „nevoi“...! Le îngădui totuși celor două femei ca pe drumul de întoarcere spre marea peșteră să-și noteze dorințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se știe... Aha, ăsta-i motivul pentru care a dat hărnicia în tine! spuse Loți Szabo care avea biroul alături. O clipă am crezut că te-ai îmbolnăvit brusc și te-ai decis să te apuci de treabă! comentă el mucalit lăsându-se pe spate în scaun. Ce inspecție, măi ficior? întrebă Anton Mureșan, agentul șef mai în vârstă, așezat în fața celorlalți. Despre ce vorbești? Tocmai veni un ofițer în civil. răspunse repede Vasilică, trăgându-și mai aproape scaunul de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moșul la poalele pajiștii. V-am auzit vorbind, dar n-am priceput nimic din ce ziceați. Ne-ai auzit? se miră Ileana, privind cu înțeles la Moș Calistrat. No, cum să nu, doar am vorbit cu glas tare! ridică acesta mucalit din umeri. Ești imposibil, moșule! Îți arde de glume acum! Ne-a auzit înainte să stea sub Stânca Adevărului. Nu crezi că și ăsta e un semn? Semn sau nu, deocamdată vezi că nu te poți înțelege cu el! oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Sofia. „Adio“, Îi zise unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vînt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dînd din mîini neajutorat și ridicînd un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tînăr cu obrazul spîn și cu ochi șireți care, atunci cînd rîdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu-i deloc ușor, fiule! Pămîntul atrage orice corp, pînă și o pană, darmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
corp, pînă și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpîni să nu izbucnească În rîs la auzul acelei cugetări și-și zîmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decît să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe-n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătîngă nu te-ai săltat măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]