1,516 matches
-
poate niciodată, n-ar mai fi avut cum să învețe să trăiască din nou. Pentru ei orașul murise. Acum aveau planuri să dărâme și restul clădirilor, așa nu vor mai fi nevoiți să irosească timp printre pereții pustii mirosind a mucegai, așa vor termina odată cu coșmarul și se vor putea întoarce în sfârșit la realitate, la viața lor atât de frumoasă. DE DRAGUL LUI MICKEY MOUSE Dimineața aceea ar fi putut fi cea mai banală dimineață dacă nu ar fi fost geamantanul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care pătrunsese fără a se uita înapoi. Primise de la recepție cheia unei camere aflate la etajul al doilea. Urcă scările și nu lăsă pe nimeni să îl ajute cu geamantanul. Holul lung și întunecat aducea cu peronul gării. Mirosul de mucegai îi înțepă nările de cum intră în cameră. În zadar încercă să aprindă lumina neonului din perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
exclude fericirea.” Plictisit, plafonat și dezamăgit, la revenirea de la școală acasă, trecând pe la apartamentul lui Gerard, ca și cum el ar mai fi fost încă în viață, și mișcând mai la stânga, mai la dreapta, frigiderul, ca să-l depărtăm de peretele năpădit de mucegai, dau peste o adevărată comoară: Caietele lui Gerard, la care prietenul nostru a scris în mai multe perioade și în care de multe ori reia un jurnal mai vechi în altul mai nou reactualizând trăirile sau exprimânduși părerea deja mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decât stătut, cu plafonul afumat și așa de jos încât, dacă ai fi vrut să stai drepți, n-ai fi putut, același tavan obligându-te să stai ori pe scaun, ori pe divanul ce ocupa spațiul din dreapta ușii. Miros de mucegai și de nămol. Ca și cum tocmai acolo ar fi fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu fiecare pas. Replici forțate, schizofrenie chiar, parcă epuizate înainte de vreme, fără rost pe alocuri, mă făceau să-mi cer scuze și să inventez un motiv pentru a pleca. Ardeam de nerăbdare și să ies din mirosul acela infect de mucegai, care îmi ustura nările. Doream să plec undeva departe, cu primul tren, să nu mai știe nimeni nimic de mine. Și nu era pentru prima dată când îmi doream așa ceva...” 4. 15 noiembrie ’80. Mai mare rușinea! Iată un articol
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
puternice replici anume pregătite pentru colegul Valy, ca să nu creadă acesta că el e chiar fraierul lor, dar nu mai avea chef nici măcar de demonstrații. Dar despre ce o să discute ei doi? Despre femei sau despre cutremur? Mirosul acela de mucegai îi înțepa încă de pe-acuma, nările. Fosa - o altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Eugen Barbu, și se află, de asemenea, la o distanță considerabilă de viziunea naturalistă, céliniană a lui Radu Aldulescu. Observația realistă nu lipsește, însă poetizarea imundului, "estetica urâtului" determină configurația romanului și a protagoniștilor săi. Precum Arghezi în Flori de mucegai (unde, spre deosebire de baudelairienele Flori ale răului, miza estetică are și un background etic), prozatoarea se dovedește interesată de revelarea petelor de lumină, a oazelor de umanitate dintr-un univers al întunericului moral și al dezumanizării. Antoniu și Kawabata sunt doi
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
Venea obosit, mînca ceva În grabă, se culca și adormea imediat. După ce el adormea, ea Îi mirosea hainele, ca să se convingă că nu fusese la vreo femeie. Apoi se certa singură pentru cît era de proastă. Miroseau mai degrabă a mucegai, sau chiar a găinaț, iar uneori mai erau și murdare de pămînt umed. Pe tălpile bocancilor găsea urme de melci și de frunze uscate. Vic urca tot mai des pe muntele Tashbuga, căuta cu Îndîrjire ceva, mînat pesemne de pasiunea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
e vorba, dar a fost de-ajuns să citesc cîteva rînduri, ca să-mi dau seama. Firește, lui Bazil i-am spus că sunt niște documente de șantier. S-a uitat neîncrezător la mine, fiindcă „documentele“ miroseau a urină și a mucegai, dar nu a comentat nimic. Aștepta banii - și În cele din urmă i-a primit, deplin conștient de faptul că Îi merită și ferm hotărît să nu mi-i Înapoieze niciodată. Oricum, din punctul lui de vedere, Îi rămîneam În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un semn de la Dumnezeu, un fel de hartă care dacă va fi descifrată va răsturna întreaga ordine mondială. — Sud, sud-est, nord-vest, asta trebuie să fie orientarea, zice Roja, dînd un ocol cortului, trecîndu-i în revistă găurile, petele de noroi și mucegai, trebuie să scăpăm de el, se hotărăște. — Nu credeți c-o să facă vecinii gălăgie, că o să ne reclame? Chiar dacă locul ăsta e o fundătură, pun pariu că o să se găsească unii care să moară de grija noastră, zice Gulie. — în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care împreună cu mulți alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
centrale cu case boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot. Următoarea noastră Întâlnire a fost la Apollo, trei luni mai târziu . Capitolul nouăsprezece Spre seară m-am Întors la pensiunea Landau. Când am ajuns la etajul doi nu mai era nimeni. Dacă era să mă iau după mirosul de mucegai care mă Întâmpină În hol, puteam ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici că mă puteam smți. Acum nu mai am absolut nici un motiv de îngrijorare, în afară de cauciucul pe care îl car în portmoneu, în staniolul lui subțire, de-atâta amar de vreme încât până acum o fi pe jumătate mâncat de mucegai. Mă tem să nu se facă ferfeniță de la primul jet în zambilica lui Bubbles Girardi - că am rupt-o în fericire! Ca să mă asigur că balonașele astea chiar rezistă la presiune, am coborât toată săptămâna asta în pivniță și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare bec. Se aude cum îmi ticăie ceasul. În frigider, laptele s-a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul de plastic. Ouăle par întregi, dar nu sunt, n-au cum să fie, după atâta vreme. Atâta corvoadă și amărăciune au intrat în mâncarea asta, și totul o să fie aruncat la gunoi. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
culoar. Termină de dat înapoi, face un ocol și iese în șosea. Țăranca în suman își face cruce. Copiii gemeni se grămădesc amîndoi pe genunchii tatălui, cu nasurile lipite de fereastră. Mircea Emil își trage pe ochi pălărioara mirosind a mucegai și închide ochii. Lazăr bagă mai bine sub genunchi geanta cu afișe, întrebînd-o pe fata de alături dacă n-o incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de scobitura din spatele genunchiului său și pulsa straniu. Luând piciorul de pe ambreiaj, simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în care era înfipt. Bull deslușea acoperișul în formă de piramidă al centrului medical ridicându-se din marea de terase victoriene care se deschidea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți cu predici lugubre, vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
miră vecina mea. Să-i zic doamnei, poate coboară și ea? - Da, puteți să-i spuneți... De ce nu? - Mă duc să sun la ușă, spune, strângându-și capotul pe ea. Se-ntoarce. - Domn’ profesor, și la dumneavoastră s-a întins mucegaiul în baie? Toată lumea se plânge... Și doar aerisesc în fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați-vă aici... mi-arată un colț de zid. Mă uit, e negru-cenușiu, cam cât un stat de om. - Abia a fost renovat. Ați mai văzut să urce mucegaiul în halul ăsta într-o noapte? Ieri nu era. Să vă sun și pe dumneavoastră dac-apare dama? Am numărul. *** - Brebenei și viorele... brebenei... ieftin, trei la zece... ieftin, proaspete... - Nu. - Pentru franțuzoaica lu’ matale... - N-am. - Hai, pentru franțuzoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți-l faci tu... Na-ți și niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu n-am timp de prostiile astea și nu mă pricep. Și n-am vrut să-i dau pe buruiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Chiar aproape de prag, în semiântuneric, o femeie în genunchi spală cu cârpa scândurile chioșcului. Fără să se ridice, împinge încetișor în față căldărușa. - Domnu’, dacă vrei prescură și lumânări, mai așteaptă, mai am de șters și de frecat, se-ncuibă mucegaiul, cât clor aș turna, am mâinile arse de-acum, a doua zi văd înapoi firișoarele verzi. Nu se duce, păcatele mele, și vai de oasele mele bătrâne... Îmi arată mâinile cu bonturi. - Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vai de oasele mele bătrâne... Îmi arată mâinile cu bonturi. - Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la icoane, pe la Născătoarea, pe la sfinți, vezi mortu’, până termin eu aici. Of, de-aș muri, să scap odată de blestematu’ ăsta de mucegai... În capelă sunt doar vreo cincisprezece oameni, în jurul unui sicriu de brad. Masa cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]