231 matches
-
oară se înfruntă cu mama balaurilor și aceasta îl preface în „stană de piatră” - o altă formă alegorică a stării letargice. Somnul care-l cotropește pe erou este unul irezistibil : „Și îndată adormi, ca și când l-ar fi lovit cineva cu muchea securei în cap” (75, a) ; sau „Abia au intrat în el [în codrul Babei-Iaga] și un somn fără leac a început să-i toropească” (23, p. 274). Important de observat este faptul că adormirea eroului este simultană practic cu apariția
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unui om, oricâtă însemnătate suspensivă ar avea pentru evenimente, să le poată înlătura cu totul. În acest conflict, pe care viitorul îl indică cu claritate, ce se va alege de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărțire între furtuna ce vine din apus pentru a întîmpina pe cea din răsărit. Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul războiului, Oricât de înțeleaptă va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totuși stabilirea unei preponderanțe politice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se numesc, ca și primii voievozi români: descălecători. Încerc să uit acest cuvînt și nu pot” (p. 42). La un capăt se află „marii colaboratori” cum este cazul lui Mihai Beniuc plasat „la avangarda poliției”, Întrucît În volumul autobiografic Pe muche de cuțit Beniuc Îl denunță pe Lucian Blaga - care avea dîrzenia să nu colaboreze cu regimul - ca fiind hitlerist convins, deși Monica Lovinescu amintește că, În timpul războiului, Beniuc a colaborat la reviste de dreapta. Mai mult decît atît, În calitate de președinte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sub titlul Oglinda magică (2/1924), Al. O. Teodoreanu, cu povestirea Spovedania Iancului. G.R. publică și versuri, în general de factură tradițională, printre colaboratorii destul de constanți numărându-se George Gregorian, I. Brătianu-Vaslui, Nestor Ionescu, Nicolae Țimiraș, N. T. Cristescu, Constantin Muche, D. Karnabatt, Const. A. I. Ghica. Mult mai bine ilustrată este proza, a cărei abundență constituie chiar una dintre trăsăturile distinctive ale revistei. Apar aici schițe, nuvele și povestiri de o mare diversitate tematică, aparținând unor autori ca Mihail Lungianu, N.
GLORIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287300_a_288629]
-
Nichita Stănescu, Constantin Abăluță, Miron Scorobete. Scrieri în proză semnează Mihail Sadoveanu (un fragment din romanul Nicoară Potcoavă), Camil Petrescu (fragmente din romanul Un om între oameni), Marin Preda (nuvela Ședința de producție), Mihai Beniuc (un fragment din romanul Pe muche de cuțit), Eugen Barbu (fragmente din romanul Șoseaua Nordului), Tudor Arghezi („tableta” Ai carte, ai parte), Petru Dumitriu, Ion Marin Sadoveanu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Ion Lăncrănjan, Fănuș Neagu, Teodor Mazilu, Haralamb Zincă, Vasile Băran, Tita Chiper ș.a., iar dramaturgia
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
și tineretului idealist o distracțiune plăcută, dezvoltându-i totodată și cunoștințele literare, științifice și artistice”. Sunt incluse în sumar versuri de H. Coșoi, Lazăr Spiridon Bădescu (sub pseudonimul Delacăscioare), Al. Gherghel, Const. Nutzescu, M. Rusu, I. Apostolescu, G. Tutoveanu, Constantin Muche, Leontin Iliescu și proză de Artur Gorovei (nuvela Bilet de bal), G. T. Niculescu-Varone, D. Ionescu-Morel, Ioan M. Russu. În ultimul număr este semnalată vizita la redacție a lui Badea Cârțan. Cronica plastică, consacrată unei expoziții a lui Ștefan Popescu
SPRE IDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289838_a_291167]
-
PROVINCIA LITERARĂ, publicație apărută la Tecuci, bilunar, între 4 martie și 20 august 1908, sub îngrijirea lui Constantin Muche Blond. Este o revistă eclectică, fără program, tipic provincială, orientată în genere spre o literatură puternic marcată de sentimentalism. Sunt tipărite două postume ale lui Ștefan Petică (Pelerin și Serenadă demonică), versuri de Traian Demetrescu (reluări), Alice Călugăru, Constantin Muche
PROVINCIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
Muche Blond. Este o revistă eclectică, fără program, tipic provincială, orientată în genere spre o literatură puternic marcată de sentimentalism. Sunt tipărite două postume ale lui Ștefan Petică (Pelerin și Serenadă demonică), versuri de Traian Demetrescu (reluări), Alice Călugăru, Constantin Muche Blond (C.M. Blond), Tr. Alexandrescu, Const. Nutzescu, N. Burlănescu-Alin, Basil Gheorghiu ș.a. Proză semnează Neli Cornea, H. Coșoi, Constantin Muche Blond, D. Karnabatt, G. N. David, Nestor Ionescu. Apar traduceri din Heinrich Heine, Maxim Gorki, Jean Richepin, Catulle Mendès, Alexis
PROVINCIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
Sunt tipărite două postume ale lui Ștefan Petică (Pelerin și Serenadă demonică), versuri de Traian Demetrescu (reluări), Alice Călugăru, Constantin Muche Blond (C.M. Blond), Tr. Alexandrescu, Const. Nutzescu, N. Burlănescu-Alin, Basil Gheorghiu ș.a. Proză semnează Neli Cornea, H. Coșoi, Constantin Muche Blond, D. Karnabatt, G. N. David, Nestor Ionescu. Apar traduceri din Heinrich Heine, Maxim Gorki, Jean Richepin, Catulle Mendès, Alexis Bouvier. Revista mai conține epigrame, maxime, cugetări, anecdote, curiozități. Alți colaboratori: G. Tutoveanu, I. Duca, Const. S. Stoenescu, T. A
PROVINCIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
, revistă apărută la Constanța, lunar, din octombrie 1926 până în aprilie 1927. Redactor: Constantin Muche Blond. Cei mai mulți colaboratori sunt profesori de liceu, magistrați și funcționari, majoritatea din Dobrogea, câțiva din Suceava sau Chișinău. Alături de aceștia este de înregistrat prezența în sumar a Hortensiei Papadat-Bengescu, cu fragmentul Cheiul (1/1926). Revista publică traduceri din Ovidiu, Heine
PLAIURI DOBROGENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288836_a_290165]
-
Selma Lagerlöf. Aici D. Stoicescu glosează pe marginea unei epistole a lui Cezar Bolliac către Alexandru Sutzu și trimite comentariul intitulat Ultima operă a lui Delavrancea, iar Zoe Verbiceanu publică un articol despre Panait Cerna. Semnează versuri C.M. Blond (Constantin Muche Blond), George Voevidca, A. Mândru, I.C. Popescu-Polyclet, Ion Bentoiu. Alți colaboratori: Irène Fleury, Fausta Rădulescu, Marius Verbiceanu, Eduard Sbiera ș.a. I.R.
PLAIURI DOBROGENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288836_a_290165]
-
fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl ura pe Pip, pentru lașitatea lui. Smulgînd din teacă cuțitul de bord, îi lipi de saulă muchea tăioasă și, întorcîndu-se spre Stubb, îl întrebă: Ă Tăiem? Fața vînătă și congestionată a lui Pip spunea limpede: „Pentru numele lui Dumnezeu, taie-o!“. Totul se petrecu fulgerător, în mai puțin de o jumătate de minut. Ă Taie-o, fir-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eclipse, cornuri ale abundenței și flamuri desfășurate - astfel încît prețiosul aur pare să-și fi sporit prețul și gloria, trecînd prin acele monetării spaniolești înzestrate cu o fantezie atît de poetică. Dublonul de pe Pequod ilustra cu prisosință aceste însușiri. Pe muchea lui rotundă stătea scris „Republica del Ecuador; Quito“ - așadar această monedă strălucitoare venea dintr-o țară situată în inima lumii, sub marele ecuator, căruia îi luase și numele; ea fusese bătută în mijlocul Anzilor, în acel climat egal, care nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a doua e amiaza, iar cea de-a treia e seara și sfîrșitul vînătorii - oricare ar fi acest sfîrșit. O, Dumnezeule, ce fulger trece prin mine și mă lasă totuși atît de calm, îngrozitor de calm, deși în așteptare, ca pe muchea unui fior? Prin fața mea lunecă umbrele viitorului, ca niște forme goale, scheletice; întreg trecutul se întunecă parcă. Mary, copila mea, te pierzi într-o lumină palidă, în urma mea! Băiatul meu drag, nu-ți mai văd decît ochii, uimitor de albaștri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Era toamnă și era în apus. Focul își sălta limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris, I, București, 1996, II, Iași, 1998; Ecuația tăcerii, București, 1996; Ethique et esthetique, Paris, 1996; Politikon, București, 1996; Parcurs, București, 1997; Utopii, București, 1997; Poeme-Poèmes, ed. bilingvă, București, 1997; Pe muche de șuriu. Cânturi de ocnă, cu microglosare argotice și cu desene de Constantin Piliuță, București, 1999; De l’argot, Marsilia, 2000; Ceainăria de argint, București, 2001; Exil. 1. Memoriile unei memorii, București, 2003. Traduceri: Éthique et esthétique. Anthologie de poésie
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
mare coraj din damigeană, cumătrul Gafton adăogă : „Iar acuma, dacă vreți, Să vă zic despre băieți, Că sunt tare fantazii, Ca cucoșii cei târzii. Au și ei ceva luxos, Zic că este de folos : Pantofi cu vârf ascuțit Parcă-s muche de cuțit, Frizură la periuță, Parcă-i ceafa la maimuță. La anul și la mulți ani !” ură cumătrul și goli cu chef ulcica. - Stați, să zic și eu, se întărâtă o vecină : „Vine gâsca-n mini jup Cu pantofi cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fete. Duminica mergi la biserică, te rogi de sănătate ori să se îndrepte vita bolnavă și să se ouă găinile. Dacă faci așa, ai loc și-n rai, că nu se trăiește acolo mai rău decât pă pământ. Bătând cu muchea palmei pe genunchi, lingurarul lăsă codiriștea și începu a număra pe degete : Dă îmbrăcat omul la noi se îmbracă cu ce are mai rău. Bea rachiu și i-e frică de Dumnezeu : i-e frică dă ploaie multă, dă secetă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur-numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
liniște. Soarele după-amiezii tremura prin rețeaua crengilor. Pe lângă desișuri bogate, printre gropi și printre cioate, ținând poala pădurii, drumeagul urca și cobora, ocolea la dreapta și la stânga, dispărea și se arăta în depărtare, undeva, cine știe unde, apoi se pierdea pe o muche de deal, unde, singuratică, se zugrăvea pe cer o fântână cu cumpănă. Merserăm un ceas, merserăm două, la pas, urcând și coborând necontenit, pe sub pădure. Apoi abia într-un târziu suirăm cu greu, cu suferință, spre acea fântână; și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ținea să rămâie același paznic cu nume bun. Ce era la el acasă, în valea Preluncilor, era una - și dincoace, în pădure, și aici la hochstand, adică la observator, era alta. Când să pășească peste rovină, la Parmac, văzuse pe muchea de deal din dreapta semnele mari și îndesate ale labelor ursului. Le urmărise un timp; după ce înțelesese că ocoleau îndărăt, le lăsase, hotărând în sine să le caute a doua zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apă de sub șipot. A cotit pe după o stâncă lucie. S-a suit în pisc de-a dreptul. Culi urmărea pașii hoțului, foarte interesat și foarte atent. Când a ajuns în pisc, a scuipat: —Ptiu, drace! Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a întors numai un ochi, o clipă, și s-a dus, fără să lese bucata de cal. —Hurun-burun! Părea că se rostogolește un tunet prelung, domolit și stâns, în râpa oablă unde își dăduse drumul. Culi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-o duminică, mergeam cu niște treburi în satul Buhai, sat cocoțat tocmai pe muchea unui deal. Era așa cam pe la prânzul cel mare. Și o căldură de se cocea oul la soare. Când ajung la jumătate de cale, mă întâlnesc cu o bătrână de la mine din sat, însoțită de o fată frumoasăăă... de să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a scuză căciula țurcană, care îl cântase atât de frumos! ― D-apoi câtă vreme să fi trecut de când ai plecat de răcute? - s-a auzit un glas din celălalt capăt al vagonului. ― Păi, or fi vreo cincisprezece ani bătuți pe muche. ― Atâția ani au trecut pentru noi toți, că din câte îmi dau eu seama am cam fi de un leat. ― Cred că ai dreptate, vere. Și pentru asta eu zic să mai gustăm o gură de rachiu, că acolo la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a sal duce la o clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde manevra ei grăbită și prudentă cerea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]