152 matches
-
argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În titlul Flori de mucigai se constată un oximoron, în care florile sugerează frumusețea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifică urâtul, răul, descompunerea, întunericul. Titlul trimite spre estetica urâtului, spre creația lui Baudelaire. Structurată în două secvențe lirice, poezia exprimă crezul artistic arghezian pe de-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În titlul Flori de mucigai se constată un oximoron, în care florile sugerează frumusețea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifică urâtul, răul, descompunerea, întunericul. Titlul trimite spre estetica urâtului, spre creația lui Baudelaire. Structurată în două secvențe lirice, poezia exprimă crezul artistic arghezian pe de-o parte, și neputința artistului de a crea în condiții de claustrare, pe de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
afară" și poetul simte durerea ca o gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile sunt scrise "pe un părete de firidă goală"și exprimă solitudinea și vidul existențial. În beznă ("Pe întuneric, în singurătate") trăiesc doar "florile de mucigai", poetul este părăsit de oameni și de Dumnezeu, de har divin, de inspirație. Din cei patru scriitori biblici lipsește Matei și simbolul său transcedental îngerul. Dar, arta celui claustrat stă sub semnul unei sacralității negative, a nedesăvârșirii, a imperfecțiunii umane
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ani, cu spirit reflexiv, cu predispoziție pentru metafizică, reverie, lucruri mistice, aspirând spre iubirea absolută. Ființă superioară, tânărul se refugiază în vis, în speranța că acolo se poate salva, departe de camera "cu pereți negri de șiroaie de ploaie", "cu mucigai verde", cu o masă pe care se aflau hârtii, versuri, ziare rupte, un manuscript de zodii. Dionis este un erou romantic însetat de cunoaștere; orfan, sărac, singur, având "un cap de o sălbăticită neregularitate", un chip melancolic, un spirit elevat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu se lasă nicio cale de evadare-n spiritual. Războiul aruncă oamenii în anonimat, la fel și moartea ("la căpătâi pe câte-un lemn scria: "un oarecare""). Finalul marchează resemantizarea textului, completarea lui. Nu e nimic din arghezianismul Florilor de mucigai, pentru că lipsește de aici legătura cu sacrul. Și rolul imperfectului în text se modifică, dacă la început starea se prelungea în trecut, era constatare, spre final, pierderea speranței duce la transformarea textului într-unul aforistic, care acoperă și prezentul lecturii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să-și exprime fără rezerve aprecierea. Odată cu Biblice (1926) și Strigări trupești lângă glezne (1926), din poezia erotică a lui B. dispar elementele diafane. Inflexiunile „blânde” fac loc unei expresivități care se vrea de tip arghezian, ca în Flori de mucigai. Ebreea, Miryam, Ruth, Esthera, Sulamita, Tamar, Noemi sunt câteva dintre personajele ciclului sugestiv intitulat Biblice. Schimbarea de ton este evidentă: „Neagră sunt și pulpa mea de smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
-i strâns din vechi memorii cumul / De valuri năvălind pe alte guri” (Pe malul Styxului, IX). Sau începutul încântătorului poem Vedeniile regelui Pepin, scris, de altfel, „În memoria lui Ion Barbu”: „Învinețea, la nuntă cu alai, / Pe frunzele de viță, mucigai, / Iar bobul vin împurpura prin vine / De strugure. Cădeau rubine. / Stricată, bocănea la vânt palancă / Sub merii povârniți în umbră francă. / Era o toamnă cu pomelnic surd / Pe vremea regelui Pepin cel scurt.” E evidentă, astfel, curioasa complementaritate a celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
succesiuni de imagini, însuflețesc ritmul poemului și îi sporesc, abundent, materia. Astfel, la poetul „cuvintelor potrivite”, în Ucigă-l toaca, versurile coagulează o „poveste”, au un sens epic centripet (unul destul de macabru, ca în multe din compozițiile volumului Flori de mucigai). Tensiunea crește pe parcursul poemului, până la un ingenios contrapunct final. În schimb, la D., „mecanismul” arghezian (sincoparea versurilor, oralitatea intervențiilor, ingenioasele împletiri dintre descriere și dialog, alternarea propozițiilor scurte cu cele lungi, ruperile de ritm, utilizarea ingambamentului etc.) va angrena o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
ca ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice care atacă zidul mușchiul, mucigaiul, paianjeni, putredul: În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile cresc mari în tufe negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
îi va găsi apă. Orice se dă omului de pomană nu se pierde, ci le capătă în cealaltă lume îndărăt. Cine dă ață de pomană face punte pe lumea cealaltă și trece în rai. Să nu dai borș cu flori [mucigai] de pomană, că pe lumea cealaltă bei tot apă cu hospă și cu flori. Dacă se face pomană cu frupt alb, apoi se crede că primitorul tre buie să dea în schimb pîne și sare. Cînd se dă de pomană
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
W. Goethe Luceafărul - M. Eminescu Frații Jderi - M. Sadoveanu 4. Urâtul: - dezechilibru; - lipsă de armonie; - diformitate; - lipsă de unitate în varietate; - respingător; - determină un sentiment de neplăcere; Exemplu: Notre Dame de Paris - V. Hugo Florile răului - Ch. Baudelaire Flori de mucigai - T. Arghezi Desculț - Z. Stancu 5. Tragicul: - conflict puternic între o personalitate și forțe care o covârșesc; - înfrângerea sau moartea personajului; - personajul luptă pentru o valoare superioară; - prăbușirea unei ordini și înlocuirea ei prin alta; - provoacă admirație, compasiune și groază
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit „pe-a culmilor singurătate”: „Mă-nchid de-acum în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând „noroiul”, viața cu „vag miros de mucigai” și o umanitate mizeră la care „nu vrea să coboare”, S. poematizează abundent, în linie macedonskiană, evadarea din teluric, „împrăștierea în imensitate”, unde „A sufletului flacără străbună/ De carne nu mai este-ntunecată”; suita e completă, de la reveria „pneumatică” - „orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
mod de a fi, ci un rezervor de muniții ideologice și clișee. Tradiția patristică nu se mai întâlnește ca un izvor de apă vie. Ea devine un muzeu păgubit sau chiar o seră în care proprietarii au plantat „flori de mucigai”2. Noutateatc "Noutatea" În contextul sociocultural actual, introducere unor noi cursuri în Facultățile de Teologie pare stringentă. Teologia este o artă a conversației pe verticala dumnezeirii și orizontala lumii. Un curs de propedeutică pentru studenții din anul I s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
același semnatar cu versurile lui Ilarie Voronca din Act de prezență, admițându-i aproape concesiv talentul și placheta drept „certificat de naștere al unui nou poet”. O examinare critică mult mai nuanțată se află în Glose la poezia „Flori de mucigai”, fiind aplicată de Lucian Boz liricii argheziene, dar mai ales esteticii poetului, totuși recunoscut fără ezitare „cel mai modern poet român”, iar Flori de mucigai ca o etapă de clarificare a scrisului său. O abilă punere în pagină este și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
poet”. O examinare critică mult mai nuanțată se află în Glose la poezia „Flori de mucigai”, fiind aplicată de Lucian Boz liricii argheziene, dar mai ales esteticii poetului, totuși recunoscut fără ezitare „cel mai modern poet român”, iar Flori de mucigai ca o etapă de clarificare a scrisului său. O abilă punere în pagină este și încercarea revistei de a situa anul 1932 sub semnul exegezei eminesciene, deoarece alături de recenzia răuvoitoare a lui Emil Ungher la Viața lui Eminescu de G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
Pe drumuri. La acestea se adaugă schițe și povestiri de Paul Constant, I. Valerian, Ștefan Baciu, N. Cantonieru ș.a. Foarte bogată este rubrica de critică literară, care cuprinde numeroase cronici și recenzii pertinente, semnate de Ion Focșeneanu (despre Flori de mucigai de T. Arghezi, Măria-Sa Puiul Pădurii de M. Sadoveanu, Printre oameni în mers de Aron Cotruș, Destin de V. Voiculescu), Valeria Braniște-Căliman (despre Europolis de Jean Bart, În preajma revoluției de C. Stere, Tablete din țara de Kuty de T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285865_a_287194]
-
bolnavii se trezesc gemând, după ce au avut o noapte rea, și dau alarma. Zadarnic, nu vine nimeni să le aducă măcar o ploscă pentru a-și goli vezica. Tot personalul s-a strâns aproape de chicineta paznicilor, pe treptele alunecoase de mucigai, cu câte o lumânare aprinsă în mână. Oficiantul, pe care ea îl luase drept arhitect, a venit să le propovăduiască filosofia umanistă și umanitaristă a doctorului Sinus. Își debitează pe treapta de sus, în picioare, lângă cei doi paznici care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ale misticismului” său. E o analiză în care stridența accentelor proletcultiste - de la elogiul „muncii oamenilor simpli” (Cuvinte potrivite) la „demascarea persecutorilor” (1907) - se estompează uneori, perspectiva devenind mai suplă, stilul ferm, limpede, așa cum se întâmplă în paginile despre Flori de mucigai sau despre lirica erotică argheziană. Culegerea Studii literare (1966) coagulează, în prezentarea personalităților artistice ale lui Adrian Maniu, Al. A. Philippide, Ion Vinea și B. Fundoianu, prima contribuție substanțială a criticului la istoria literară românească. Într-o vreme în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
un volum de pamflete politice în versuri pe care îl va semna cu adevăratul său nume, aflăm dintr-o știre publicată în ADEVĂRUL. Radu Vasile ar fi afirmat că acel volum de pamflete ar fi "ceva în genul Florilor de mucigai ale lui Tudor Arghezi". Probabil că dl Radu Vasile a încurcat bibliografia ori poate că una a vrut să spună și alta a rostit - nu ne permitem să ne închipuim că n-a citit Florile de mucigai, încît să le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
genul Florilor de mucigai ale lui Tudor Arghezi". Probabil că dl Radu Vasile a încurcat bibliografia ori poate că una a vrut să spună și alta a rostit - nu ne permitem să ne închipuim că n-a citit Florile de mucigai, încît să le înghesuie la capitolul pamfletelor politice ale lui Arghezi. * Cu prilejul lansării candidaturii sale pentru funcția de primar general al Capitalei, dl Cătălin Chiriță a încercat o formulă pe care au respins-o și "cederiștii" - mîndru de izbînzile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
Regale și apoi abia după 1989. Nici simboliștii n-au scăpat de filtrul prejudecăților, N. Iorga văzând în poezia și proza lor o „literatură de lupanar”, tot astfel cum pe Arghezi îl va declara „pornograf” pentru mult discutatele Flori de mucigai. Dacă la sfârșitul secolului al XIX-lea „incidentele” de acest gen sunt mai puțin numeroase, scriitorii moderni care își permit astfel de „nebunii” sunt mult mai numeroși. Ei l-au citit pe Marchizul de Sade cu ale sale Crime ale
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos și stepa de sus, impunîndu-i chiar un simțămînt de rușine existențială". În virtutea antenei sale foarte receptive la "demonia creației divine", după cum se rostește același I. Negoițescu, autorul Florilor de mucigai este, așa cum am spus, un insurgent total, care nu pierde din vedere nimic, nu iartă nimic, într-o îmbrățișare de șarpe constrictor a frazei sale complicat anihilante prin strălucirea ei ce ia ochii: "Înscris în spațiul mai amplu al discursului
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
nu le-a spus mare lucru - e mai puțin spumos decât în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al socialismului în poezie cum, hélas, odată, va ajunge. Sigur, nu s-a impus, pe termen lung, părerea debutantului la Bilete de papagal (sic!). Însă ea, mărturia
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
Cioculescu, care a ținut, acolo o conferință într-o franceză plăcută (fiindcă „bătrânească”) despre Arghezi. Deliciul îl face însă un episod ulterior speech-ului: un scandal cu multe și încurcate ițe legat de traducerile în italiană din poetul Florilor de mucigai. Una (cea semnată de Quasimodo) nu e îndeajuns de fidelă, chiar dacă aparține unui mare poet; cealaltă, asumată de Mariano Baffi, naște controverse, căci, se pare, ar avea parfum de plagiat. Ca să pună capac încurcăturii, în sală, unde nu sunt mai
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]