206 matches
-
puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că și de data aceasta fusese prins în luptă pe un râu; în comparație cu cea care tocmai se încheiase, însă, lupta pe care o dusese împotriva burgunzilor în Sapaudia îi părea acum doar ceva mai mult decât o încăierare între niște mucoși. Mandzuk îl făcu atent la mal. — Cel care vine încoace nu e Ardarich? — E Utrigúr cu el, îl anunță Odolgan. Urmărindu-le privirea, Balamber văzu ieșind din întuneric cei doi principi, fiecare însoțit de suita sa. Hunul și gepidul erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ajutor, să mă chemi, îi strigă din urmă un camarad. Toți izbucniră în râs, mai cerură băutură și uitară evenimentul pe atât de repede pe cât de tare se aprinseseră. Doar Carol și Filip, de la masa lor, băgaseră de seamă că "mucosul" nu participase la joc nici cu bani, nici cu vreun gaj. Ești obosit? îl întrebă Filip pe Carol, după ce mai băură un rând de cafele neîndulcite. Deloc. Sunt ca un nou-născut, răspunse Carol, și-n ochi i se citea că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că și președintele ar fi Încîntat să ne vadă. „Președintele” ? Ce ridicol! Cu mahalalele astea care se extind, constați că din cîmp răsare un oraș peste noapte! Așa că nu mai e de mirare nici apariția masivă a președinților. — Tot un mucos ai rămas! — Păi cred și eu, În comparație cu nasul tău copt... al meu e Încă verde. — Ce-ți mai place să ai ultimul cuvînt! Își prinse nasul Între degete și și-l suflă. I se Învinețise... ori de frig, ori de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mustața lui Helen Ce i-ai spus lui Helen să facă cu drăcia aia de cremă depilatoare? Dumnezeule mare, ce miros! Și persoanele care au venit la ușă au făcut comentarii asupra lui. Băiatul care ia banii pe lapte (un mucos) a zis - și mă jur că nu mint - „Văleu, domniță, tocmai ce-ați tras un pârț?“ Îți vine a crede? N-am tras un pârț în viața mea. În ceea ce privește femeia cu câinele, te țin „la curent“ cum se spune. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
da, am spus eu și m-am simțit învăluit de căldura interesului deșteptat brusc. Ce era oare? Perspectiva reabilitării, a revanșei? O să-i arăt eu, fir-ar al dracului să fie, mi-am spus eu, îl învăț eu minte pe mucosul ăla, pe student, pe abstinent, cu veselia lui căznită și cu diplomele lui. Mă crede un analfabet. Dar nu știe că sunt un maestru al șahului. Îi arăt eu. — Corect, am spus eu. Jucăm pe bani. — Bani? Da’ ce, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și furioasă. Băiatul Își coborî ochii, temîndu-se că, dacă i-ar fi citit privirile, maică-sa ar fi văzut-o În ele pe fata de lîngă bazin și ar fi aflat ce se petrecea. — Dar pe unde-ai mai umblat, mucos de căcat? — Iartă-mă, mamă. M-am rătăcit. — Tu ești rătăcit din ziua În care te-ai născut. Mulți ani mai tîrziu, ori de cîte ori Își vîra revolverul În gura unui deținut și apăsa pe trăgaci, inspectorul-șef Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Zise: — Cum adică? Păi, degeaba zicem noi că-i bardă, baltag sau baros, dacă ei atunci Îi ziceau altfel. Așadar, el, profesorul Valedulcean, Încă tânăr și cu perspective, proaspăt cooptat de un colectiv de arheologi, se lansase să vorbească unor mucoși despre bivuacul lor din această vară, despre toate obiectele găsite În tumul, despre date istorice pe care ei nu le puteau asimila și, În tot acest timp, În mintea unuia dintre acești copii, a celui care se juca În loc să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu ăl de luni În sus, iar duminică de la amiază până seara eu aflu tot ce mișcă În țară și În lumea Întreagă. În afară de mine, la o masă erau doi băieți În țoale de oraș, cu ochelari fumurii pe nas - mucoși pe care părinții asudă să-i țină prin școli și ei se duc acolo boi ca să se Întoarcă vaci ori ca să nu se mai Întoarcă deloc. Erau ciupiți bine, că beau bere tare, la sticlă. La o masă mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întăriseră coaiele ca două pietroaie!» Eu, drept să vă spun, n-am crezut nici o vorbă din ce mânca căcat prostul ăla. Sunt prieten cu Diogenis și am fost de multe ori la el În casă. Odaia În care se lăuda mucosul c-a intrat e plină de n-ai unde arunca un ac cu calabalâcul din alte Încăperi, că grecul s-a apucat de zugrăvit. Iar În dreptul ferestruicii e proptit un dulap greu, din lemn de nuc, moștenire de la Costas Dagdelinis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a ieșit totul la iveală În comuna În care se afla liceul și directorul turbase. A pus niște hăndrălăi din clasele mari să-l deznoade În bătaie, ceea ce ăia s-au și grăbit să facă - fiind oarecum geloși pe succesul mucosului de clasa a noua și tocmai la frumoasa și năzuroasa fată, care pe ei Îi respinsese și-i rușinase În văzul lumii, de-și simțeau Încă vârfurile urechilor aprinse. A zăcut Hristu o noapte Întreagă, pe jos, dezbrăcat și ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului se cerea pedepsită cum se cuvenea. Mucosul, slăbănog și cu ochii umflați, s-a așezat picior peste picior la masa celor mari, și-a turnat un pahar cu vin, a băut, cumpătat, numai jumătate, și-a aprins o țigară, a tras câteva fumuri. Ceilalți se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Foiște cel neputincios cu femeile Îl urâse cu deznădejde pentru că Îndrăznise și izbutise să-i sucească mințile unei educatoare cu părul auriu și numai inele, căreia poetul Îi Închinase pe ascuns nenumărate poeme de iubire delicate și Înflăcărate, pe care mucosul de fiu al Directorului o asemăna cu cea de-a treia fiică de Împărat din basme și o iubea, la rându-i, cu mai molcome sfâșieri lăuntrice. La vremea aceea, Însă, ei nu știau unul de iubirea celuilalt, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo va da peste nenorocitul de fecior care îndrăznise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cine era: vărul? - El, greculică de Ion. Care, nici una, nici două, mă poftește la ei, la curte... Când aud eu de curte... Îi zic... I-am zis... Nu mai țin minte ce am pretextat, ca să nu mă duc și-atuncea mucosul mi-a zis ceva foarte-foarte urât - nu mai țin minte ce... - Cu sărăcia? - Ce putea spune unul din neamul lor de grecotei? Măi, și când i-am ars un dos de mână, l-am pus la pământ! Eram vo’nică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei crescuți vai de capul lor, care o șantajează de nu-ți vine să crezi. Păi, să-l vezi p-ăla mare cum o amenință cu bolovanul că-l aruncă-n televizor dacă nu-i dă bani de discotecă, un mucos de treișpe ani, ziceți și dumneavoastră, domnu’ Rafael, dacă acuma, la treișpe ani, la care el că te rog io mult de tot să nu mai mă iei cu dumneavoastră și domnu’ Rafael, că mă faci să mă simt nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta. Chelnerii nu cunoșteau diferitele soiuri de vinuri pe care le aveau. Îți aduceau pur și simplu o sticlă, și-ți Încercai și tu norocul. Erau la fel de diferiți de chelnerii de la Chicote cum e ziua de noapte. Chelnerii erau niște mucoși care primeau niște bacșișuri așa de mari, că ajunseseră să aibă feluri de mîncare speciale, precum homar sau pui, pe care le vindeau la niște prețuri astronomice. Dar se duseseră și toate astea cînd am ajuns noi, așa că am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a mă face remarcat de Cecilia”. „Altfel?” Întrebă Lorenza Înduioșată. „Nu era nici un altfel. Întâi, că eu aveam treisprezece ani, iar ea treisprezece și jumătate, iar o fată de treisprezece și jumătate e o femeie, iar un băiat e un mucos. Și pe urmă ea-l plăcea pe un saxofonist contralt, unul Papi, oribil și cu câteva fire de păr, mi se părea mie, și n-avea ochi decât pentru el, care behăia lasciv, căci saxofonul, când nu este cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pleoapa inferioară. În intervențiile la distanță (grefa jugală sau a pliului nasogenian, plastie în Z), se va evita distorsiunea marginii libere sau chiar un ectropion [140]. Pentru a putea insera în plastiile palpebrale o suprafață mai mare de țesut (cutanat, mucos etc.), se va recurge la suspendarea pleoapei, care poate înlocui o tarsorafie temporară. Se trece un fir de mătase la câțiva mm de marginea liberă, fie de partea cutanată, dacă există o tendință de ectropion, fie de partea tarsală, dacă
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
unele făcute din plastic subțire. Era cei mai mare dintre noi și ne putea bate pe toți. De asta era șeful, cu toate că era cam țigănos. Pe cât era Mimi de mare, pe-atât era frati-su Lumpă de bicisnic: un smolit mucos și plângăreț, care orăcăia din te miri ce și de aceea i se zicea Simfonia în Do Major. Trebuie să fi avut vreo patru ani și era cam înapoiat mintal, abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era de fapt numit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avea televizor, un TEMP 6 cu ecran minuscul, dar la care puteam vedea primele episoade din Robin Hood și filme pentru copii ca Amnarul fermecat și Soldatul de plumb, care mi-au plăcut foarte mult. Pentru asta îi suportam pe mucoșii în scutece croite din imprimeuri, cu botoșei mânjiți, care țineau sa mă tragă de codițe și să mă necăjească în toate felurile. Cel mai des mergeam însă la tanti Aura. Drumurile până acolo și tot ce se întîmpla când mergeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]