476 matches
-
amuzam, domnule profesor, fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un răget!... Câteva studente aflate în preajmă chicotiră înfundat la auzul acestei remarci. Păi nici nu trebuia s-auzi vreun muget sau vreun răget, tinere domn, fiindcă ăștia sunt niște boi de un tip mai special! Rasă autohtonă!... declară profesorul, după care ieși val-vârtej din sală. Chiar degeaba, însă, nu venise Victor pe acolo, pentru că află la ce grupă era repartizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
melancolice ale cornului, tot mai stinse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. în liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe." (în pădurea Petrișorului) Sincronia în absolut a operelor de artă ne permite să așezăm acest text
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui buhai imens, din respirațiile din somn, din frămîntatul pîinii. Așa s-a născut acest spectacol. Ca un aluat în care se pun ingredientele cunoscute și, după, dospit, fără să priceapă nimeni ce și cum, iese cel mai simplu și
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
flirtează cei căsătoriți. - Nu, nu, sirs, spuse Mr. Adams, nu trebuie să vă necăjiți. Vă aflați într-un mic orășel american. Multă lume își imaginează că America este țara zgîrie-norilor, unde zi și noapte auzi huruitul metrourilor subterane și aeriene, mugetul infernal al mașinilor și țipetele disperate și neîntrerupte ale agenților de bursă care umblă printre zgîrie-nori fluturînd în fiecare clipă acțiunile în cădere. Este o imagine solidă cu care ne-am deprins de multă vreme. Firește, toate acestea există: și
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
In fond, Ion Horea manifestă un orgoliu gospodăresc, expresie a firii celui ce declară liminar, pe un ton irevocabil: „Eu m-am născut din grîne, din fîn, din cucuruz, / Și-n mine port mireasma pămînturilor sfinte. Și behăitul turmei și mugetul de vite / și cîntecul de greieri îmi stăruie-n auz" (Pomenire). Mărturiile biografice ale fiului de țăran depășesc cadrul personal, aspirînd la reconstituirea unui mediu arhaic (resortul e același ca-n evocările coșbuciene). Orășeanul actual se întoarce asupra obîrșiilor sale
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
meargă și mai departe cu această tehnică și să lanseze un album realizat integral din astfel de sunete, informează Contact Music. "Kanye le-a spus prietenilor săi că acesta va fi următorul său proiect. A devenit atât de obsedat de mugete, răgete, lătrături și alte sunete făcute de animalele din junglă, încât vrea să le pună pe toate într-un disc", a declarat o sursă pentru tabloidul britanic The Sun. Potrivit site-ului TMZ.com, reședința pe care muzicianul american o
Kanye West va înregistra un album cu sunete produse de animale () [Corola-journal/Journalistic/66524_a_67849]
-
în ogradă prin beznă, scoțând huhureli care de departe păreau suspine. În acele clipe Almon Pescarul începea să-și muștruluiască creionul, să se certe în gura mare cu soba ori să frunzărească iute carnetul, încercând să acopere strigătele nopții și mugetul râului. Almon scria în carnetul său că fără nici o viețuitoare până și cele mai luminoase nopți de vară par uneori acoperite de o ceață groasă, o ceață care coboară peste toate și aproape că îngroapă sub ea satul, inima și
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești, din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui buhai imens, din respirațiile din somn, din frămîntatul pîinii. Așa s-a născut acest spectacol. Ca un aluat în care se pun ingredientele cunoscute și, după dospit, fără să priceapă nimeni ce și cum, iese cel mai simplu și
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
Forme care părăsiseră tradiția eminesciana spre a-l urma pe Macedonski...”. Sensibilitatea poetului, născută din „grâne, din fân, din cucuruz”, este conectată la, „mireasma pământurilor sfinte” din Câmpia Transilvaniei, vibrând totodată la „cântecul de greieri”, la „behăitul turmei” sau la „mugetul de vite”. Muzicalitatea versurilor, armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
să priceapă că eu sunt analist, nu soldat credincios al unui partid sau al unui politician, și că, prin urmare, scriu pentru cei care vor să înțeleagă ce se întîmplă în jurul lor și nu pentru inși care vor de la publicist mugete de iubire sau de ură față de un partid sau de un politician. Contrarietatea își avea cauza în talibanismul postacilor la textele mele. Ce rost are să mă trudesc pentru a semna un editorial în fiecare zi cînd beneficiarii așteptau de la mine
OFICIAL: Cristoiu, decizie radicală cu privire la colaborarea cu EVZ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50610_a_51935]
-
sub aripile Lui... murmură fiul Mariei și iuți pasul. Ce bucurie era aceasta, de cât timp dorea cu ardoare, de când era de doisprezece ani, să lase casă și părinți, să arunce piatră în urma lui, să scape de amărăciunile mamei, de mugetele tatălui și umilințele, care mănâncă sufletul, de grijile zilnice! Să scuture praful oamenilor de pe picioarele lui și să plece, să se adăpostească în pustiu. Iar astăzi, în sfârșit, dădu una, le-aruncă pe toate înapoia lui, ieși din roata oamenilor
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Dar s-a urcat și nu a realizat ca el stă acolo și ăia îl trag. I s-a părut firesc. Nu a avut niciun moment sentimentul ridicolului", a spus senior-editorul Gândul. „Ar fi trebuit să fie o rumoare, un muget la nivelul întregii țări sau un hohot de râs, și acest om să-și piardă credibilitatea întotdeauna. Oamenii ar fi trebuit să spună «Băi, papagalule». Asta ar fi trebuit să spună văzându-l cum stă în barca aia. Și să
CT Popescu, despre Ponta în Teleorman: Oamenii ar fi trebuit să spună "Băi, papagalule" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35362_a_36687]
-
El își scria poeziile "din jocul nesfârșit al valurilor furioase și amenințătoare, de departe, din largul nemărginit al mărilor...". Le trimitea "de pe comanda bătută de toate vânturile pământului...". Prefața la Spuma mărilor, din care citez, pare scrisă în timp ce marinarul ascultă "mugetul înfricoșător al uraganului năpraznic", apoi misiva sa, cu versuri cu tot, vârâte într-o butelie, sunt azvârlite în valuri, înainte de scufundarea vasului. Soarta a vrut ca sticla aceasta să ajungă la mine. Versurile conțineau un mesaj, explicit explicat în acea
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
un peisaj cu flaute înnebunite de sete cu arbori concediați și harfe rupte de vânt soarele șterge cu un burete de sânge apele mării ultima limbă de pământ rândunele țes înnebunite giulgiul din Torino toată gramatica e acum doar un muget al Minotaurului ce încurcă sexele erele și dă peste cap toată logica și toată mitologia gazda mea într-o superbă rochie galbenă căzută pe covor își cere imperioasă chiria afară bate vântul din deșert de aici se zăresc culmile munților
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
Niște icoane aprinse: înverzitele lunci. Se tăvălește luna, pe arături, în urma plugurilor, la fel ca un lup pe zăpadă, și, în fiecare primăvară, sunt amenințați pomii să dea roade cu niște instrumente arhaice - păstrate prin beciuri - și care imită înfiorătoarele mugete ale taurilor. Aceste ținuturi al căror refren este alcătuit din țipetele - de pasăre cu dinți - ale secetei și din repetatele vise în care îl visăm pe Iisus: e-atât de încruntat, atât de încruntat sărmanul, de parcă nu ar fi avut
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
am spus undeva - un fel de cravate pedagogice. Dar au servit o dată chiar de lasouri aruncate către bezmeticele cirezi din mine, spre hergheliile speriate, împrăștiate de nu știu ce vânt, de nu știu ce mici, mari cutremure, îmbulzindu-se, încălecându-se, în nechez și muget, prin pulberea dintre punctele cardinale. (Îmi compuneam atunci o ținută demnă, nu se cădea să-mi fie obrazul schimonosit, boțit gulerul, nu trebuia ca petele dinăuntru să iasă prin tencuială, ca igrasia). Dar au fost, din când în când, și
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
mă tem însă că până și linia se apleacă, o îndoaie un soi de vânt, poate că ar fi mai potrivită metafora aceea a trestiei, cam uzată și ea, fiindcă, mai pur și mai simplu, îmi vine să scot un muget, da, chiar așa, să scot un muget, «aș zbiera, doamnă, ca o vacă nu ca un om, dar vreau să știu că s-a limpezit lumea» - cum a spus o țărancă pe nume Elisabeta, schingiuită în închisori foarte roșii, - chiar
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
se apleacă, o îndoaie un soi de vânt, poate că ar fi mai potrivită metafora aceea a trestiei, cam uzată și ea, fiindcă, mai pur și mai simplu, îmi vine să scot un muget, da, chiar așa, să scot un muget, «aș zbiera, doamnă, ca o vacă nu ca un om, dar vreau să știu că s-a limpezit lumea» - cum a spus o țărancă pe nume Elisabeta, schingiuită în închisori foarte roșii, - chiar așa, doamnă, chiar așa, Doamne. Dar, uite
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
retrăseseră, pe gânduri. Numai eu zăboveam... Și atunci s-a apropiat de mine o fată, o turcoaică, urâtă, strâmbă, diformă, având mințile rătăcite, și borborosind ceva ce cu greu înțelegeam... Fata bătută de soartă, scoțând în cele din urmă un muget lung-lung, a întins insistentă brațul spre mine, cu gestul acela elocvent când ții să dai, să oferi cuiva, ceva. Era o smochină, verde. Ultima smochină. Din ultimul smochin, neretezat. Un suvenir de la Ada Kaleh, înainte de potop...
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
în țara uterelor gonflabile. sclavele. abia acum/ văd. casele se scufundă sub noroaie. grădinile se lăbărțează pe coapsele/ altădată oacheșe. mușchii mimicii se subțiază. femeile se despart de trecutul/ lor în danele porturilor vechi. din containere de oțel se aude mugetul cu/ care visurile se zvîrcolesc ritmic. ca niște mușchi străfulgerați de orgia/ totalitară. Să vedem acum care e mecanismul poeticii ce face cu putință o asemenea acrobație: execuția unor numere de mare virtuozitate asociativă pe trapezul unor date sîngerînde încă
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
Emil Brumaru : Acuma-i pe tejghea, acuma nu e În dup-amiaza asta amîruie În care sînt din ce în ce mai fraier. Căci s-au coclit, de-atîta ceață-n suflet, Prieteniile, la cataramă, Boii mi-s duși de-acasă, fără muget, Nu-mi pupă gura, bună, nici o poamă. Și-mi scîrțîie portița a uitare În gardul putrezit, cu leațuri lipsă, Și cînd mă plimb printre scaieții-n floare Mă ia din spate cu apocalipsă...
Bat fluturii monetă calpă-n aer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10011_a_11336]
-
breakfast mic dejun și microbuzele sunt libere să explodeze Crescând baobab din oasele coapsei, plajele nu ne vor pansa pieptul sfâșiat de inimă - Ce vrei? spune bufonul cu pumnalul în mână. Nici marile turme de pietre, bivolii trași de belciugul mugetului, nici bâlciul Aruncării cuvintelor și prinderii lor arzând nu mai impresionează pe nimeni. La Circul suficienței de azi, vorbele nu valorează un dolar găurit (toți criminalii au ieșit basma roșie și curată). Prinde dresoarea pe piept! lovește piticul când nimeni
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
scobitul în nas, băgatul mânecilor în farfurie și al organului reproducător în tot ce mișcă, ștersul pe picioare și în alte locuri cu prosopul de față, spălatul o dată la două săptămâni, inundatul întregului univers atunci când, totuși, fac baie, căscatul cu mugete etc. În afară de hăhăieli și alte onomatopee, avioane de hârtie, pioneze pe scaun și ciungă pe clanțe, profesoarele n-au obținut nimic de la ei. Ba nu, mint, au mai obținut niște ciupituri camaraderești de fund și niște interpelări obraznice: “Prințeso, vrei
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc erau temute de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
dezvoltat simțul eternității, nu dau pedepse decât pe viață, ori pe moarte. De aceea - șopti Cosette aprinsă - te rog, ia-mă cu tine în Moldova! Vreau să scap de aici! Mi-e dor de clinchetul tălăngilor, de susurul izvoarelor, de mugetul zimbrilor, de zborul berzelor care se duc în țările calde, de oamenii care se uită după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe icoana sfintei fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]