484 matches
-
ceilalți părinți vazandu-l așa de îndurerat l-au mângâiat pe spate și i-au spus: - A plecat bătrânul la Domnul și ne-a lăsat. Deși au spus aceste cuvinte, totuși n-au putut să facă să înceteze urletul și mugetul, dimpotrivă, cu cat părea că-l mângâie prin cuvinte, cu atat mai mult mugea, isi înmulțea ureletele, cu o voce mai puternică, crescând jalea și-și exprimă prin glas, prin chip și prin ochi durerea pe care o avea că
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1382319692.html [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc erau temute de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
dacului un scut, Din focul sacru, panaceu! Modernele Danaide. În lumea noastră-s “danaide” În minijupe sau cu șnur, Ce umplu străzile placide Sau pe ecrane fac conjur! Strămoșii noștrii. La sfatul țării, stau și cuget Și din străfunduri aud muget, Nemulțumirea a mii de daci, De starea țării pe “butaci” Și cu toți speră, să reînvie Acest meleag...din saracie. Referință Bibliografica: OMAGIU MARELUI BRANCUSI-epigrame și madrigale) / Constantin Enescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1190, Anul IV, 04 aprilie
OMAGIU MARELUI BRANCUSI-EPIGRAME ŞI MADRIGALE) de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Constantin_enescu_1396630012.html [Corola-blog/BlogPost/347392_a_348721]
-
ne-a dat tăria Să rezistăm furtunilor ce vin Și tot el ne-a marcat istoria Cu cugetul si harul lui divin ! Străbunii daci, ne-au sădit în cuget Iubirea adevărului și-al gliei, Că fără ei, am scoate-un muget Și-am fi în pragul agoniei... Acum e pace, dar strâmbe-s toate, N-avem istoria noastră adevărată, Ci una fabricată, de lumi interesate, De inși cu măști și cu prelată... Istoricii în drept să descâlcească Ițele ce-au fost
NEDREPTATE ISTORICĂ (REVIZUITĂ) de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 by http://confluente.ro/marilena_dumitrescu_1440880127.html [Corola-blog/BlogPost/372204_a_373533]
-
Reginei lor în Curtea impozantă, Aripile, adeseori mi-am înclinat... Se deschideau copacii câteodată Ca un Portal, spre-o lume de visare Să le dezleg din taina nesperată, Mă atrăgeau în miezul lor c-o floare... De multe ori, în mugetul furtunii, Din zilele de vară nesfârșite Când fulger despica în două, prunii, De străbunic plantați, în vremi greșite, Săpam la rădăcini comori uitate, Ascunse-n timpuri vechi, de ochi străini. Da-n loc de aur mult si nestemate, Găseam doar
TE RETRĂIESC CONSTANT, COPILĂRIE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1496303672.html [Corola-blog/BlogPost/340464_a_341793]
-
Goga (I) În locul tău de începuturi, Pe pajiști, nopții așternuturi, Astrele blând tăifăsuiesc Și-ngână glasu-ți îngeresc. Din boltă, strălucindul car Așează pacea-n Rășinar. Se-ngroapă casele-n tăcere, Sub lina lunii mângâiere. Doar ici și colo câte-un muget Mai strică liniștea. În cuget Și pe sub sarici vine tihna Ciobanilor cătând odihna. Cuvântul tău înalți sublim Din Rășinari, din țintirim, Spre stele ce tăifăsuiesc Și-ngână glasu-ți îngeresc. *** Rășinarii după Goga (II) Pășteau deasupra casei tale Turme de nori
RĂŞINARI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1439966732.html [Corola-blog/BlogPost/373536_a_374865]
-
în: Ediția nr. 489 din 03 mai 2012 Toate Articolele Autorului ÎMI E DOR Mi-e dor de grădina cu otavă, Cosită pe sub merii Ionathan, De troscotul din vechea ogradă, Prin care copil mă tăvălem. Mirosul proaspăt de lucernă, De mugetul boilor din șură, Care aveau o foame eternă, Primind mâncare pe măsură. Referință Bibliografică: Îmi e dor / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 489, Anul II, 03 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile
ÎMI E DOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/Imi_e_dor_mihai_leonte_1336053060.html [Corola-blog/BlogPost/358581_a_359910]
-
învolburau mânioase. Chiar dacă noua lui locuință nu avea geamuri, prin gurile de aerisire înguste, făcute parcă să nu poată trece prin ele nimic mai mult decât un pui de șarpe, feciorul împăratului, Ador pe numele lui, auzea țipetele pescărușilor acoperind mugetul apei lovite de stâncile abrupte pe care era construit turnul. Închidea ochii și își imagina că era și el un pescăruș liber care zbura în înaltul cerului, printre norii înspumați, purtat de curenții de aer, cât vedeai cu ochii. În loc
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1469783491.html [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
scobitul în nas, băgatul mânecilor în farfurie și al organului reproducător în tot ce mișcă, ștersul pe picioare și în alte locuri cu prosopul de față, spălatul o dată la două săptămâni, inundatul întregului univers atunci când, totuși, fac baie, căscatul cu mugete etc. În afară de hăhăieli și alte onomatopee, avioane de hârtie, pioneze pe scaun și ciungă pe clanțe, profesoarele n-au obținut nimic de la ei. Ba nu, mint, au mai obținut niște ciupituri camaraderești de fund și niște interpelări obraznice: “Prințeso, vrei
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
Autorului Străin la mers Străin la mers, la pungă și ades la suflet, Mă-ndrept spre orizontul mic al plajei cu turiști. Cercând să prind o muză, pășesc prin scoici și alge. Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1436375655.html [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
scobitul în nas, băgatul mânecilor în farfurie și al organului reproducător în tot ce mișcă, ștersul pe picioare și în alte locuri cu prosopul de față, spălatul o dată la două săptămâni, inundatul întregului univers atunci când, totuși, fac baie, căscatul cu mugete etc. În afară de hăhăieli și alte onomatopee, avioane de hârtie, pioneze pe scaun și ciungă pe clanțe, profesoarele n-au obținut nimic de la ei. Ba nu, mint, au mai obținut niște ciupituri camaraderești de fund și niște interpelări obraznice: “Prințeso, vrei
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
când toți oamenii și toate pădurile și casele au fost acoperite de ape cât munții de înalți! Și, în timp ce Ionuț încă mai admira curcubeul, bunicul era atras de altă priveliște, neplăcută de data aceasta. În pârâul din vale, se auzeau mugete de ape. Acolo puhoiul de ape negre era mare. Iar alte mugete se auzeau pe țarina de dincolo de pârâu. O parte din deal s-a desprins și-a luat-o la vale, amestecând țărână cu multe ape galbene tulburi. Era
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1494919944.html [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
ape cât munții de înalți! Și, în timp ce Ionuț încă mai admira curcubeul, bunicul era atras de altă priveliște, neplăcută de data aceasta. În pârâul din vale, se auzeau mugete de ape. Acolo puhoiul de ape negre era mare. Iar alte mugete se auzeau pe țarina de dincolo de pârâu. O parte din deal s-a desprins și-a luat-o la vale, amestecând țărână cu multe ape galbene tulburi. Era o alunecare de teren foarte nedorită de țăranii de la munte. Se mai
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1494919944.html [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
valurile de furtună, crestele sunt spulberate de vânt, iar pe pantele lor apar pete albe de spumă numite „berbeci" ("white horses"); începând cu agitația de gradul 10, crestele valurilor foarte înalte cad spre înainte (deferlează) cu zgomot caracteristic, asemănător unui muget puternic. După încetarea vântului, valurile de furtună trec într-o fază de stabilizare, când forma lor devine regulată, iar dimensiunile lor nu se modifică un timp mai îndelungat; aceste ondulații regulate formează o agitație a mării numită „hulă". Din punctul
Val () [Corola-website/Science/310511_a_311840]
-
un elev tăcut și meditativ, avea o constituție masivă, era lent în mișcări și imperturbabil de calm; colegii îl tachinau spunându-i "Bou Taciturn" însă erau plini de admirație pentru notițele lui. "Acest bou taciturn va umple întreaga lume cu mugetul său" a spus Albertus. În 1252 avea 27 de ani, era de doi ani preot, însă prea tânăr, după standardele vremii, pentru a începe studiile avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de excepționala capacitate a lui
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
asupra posturii, inspirația va veni de la sine. Aerul este eliminat lent și liniștit, deși apăsarea cauzată de expirație coboară cu putere în abdomen. Se apasă asupra intestinelor, provocând astfel un masaj benefic, al organelor interne. Maeștrii compară suflul zen cu mugetul vacii sau cu strigătul bebelușului ce plânge de cum s-a născut. Respirația corectă nu se poate ivi decât dintr-o postură corectă. La fel, atitudinea minții decurge în mod natural dintr-o profundă concentrare asupra posturii fizice și a respirației
Zazen () [Corola-website/Science/302286_a_303615]
-
V (Făptuirea și tăcerea în modestie) Faptele tale sunt pentru cel ce le știe dinainte ca ele să fie; ruga ți-o știe cel care dinainte ce vrei sau nu vrei ți-a pus în cuvinte; atunci la ce bun mugetele astea de cămile zălude, strigătele pe care și surdul le-aude? La ce bun toate astea, dacă ești dintre cei care caută adăpost la sunna împotriva ereziei dintotdeauna, fără gând ascuns de ipocrizie sau faimă? Dacă-n loc să asculți
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
capcană: face un laț din liane, pune un morcov în mijloc și se ascunde într-un tufiș așteptând să apară vreo sălbăticiune. Curând, un mistreț se apropie curios și adulmecă morcovul, însă deodată pământul se zguduie și se aude un muget care sperie atât mistrețul, cât și pe Jack. Dintre tufe iși face apariția un patruped blănos, mare și rotofei, fugind de mama focului, iar pe urmele lui, alți trei blănoși, dar călăriți de trei indivizi pitici și albaștri. Blănosul fugărit
Jack, blănoșii și criceliții () [Corola-website/Science/319258_a_320587]
-
și pe comunitatea protestanta, deoarece a negat divinitatea lui Iisus Hristos, considerându-l doar un om deosebit. La acea vreme, astfel de afirmații erau aproape inimaginabile. Din cauza lor, a fost acuzat de ateism și de otrăvire a minții tinerilor. În ciuda mugetului stârnit de critici, Emerson nu a declarat nimic în favoarea sa, lăsându-i pe alții să îl apere. A fost nevoie să treacă treizeci de ani până că Emerson să fie invitat din nou pentru a vorbi la Harvard, iar către
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
agitat, pune întrebări care par “bizare” în ochii familiei. Comunicând, deci, mai bine cu natura înconjurătoare decât cu ființele umane de lângă el, Shingo aude vuietul muntelui: “Un vuiet ca al vântului îndepărtat, însă un zgomot de o forță adâncă, un muget pornit din măruntaiele pământului.” Pentru el vuietul muntelui devine o chemare obscură către lumea de dincolo: “Îl străbătu un fior, ca și cum ar fi fost anunțat că moartea era pe-aproape.” Tatăl nu-și înțelege fiul, fiul își neglijează nevasta, nora
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
sa, în 1849. El este, probabil, cel mai cunoscut pentru utilizarea diacopică a cuvântului „clopote”. Poemul are patru părți; fiecare parte devine mai închisă și mai întunecată pe măsură ce poemul progresează de la „clinchetele și singhetele” clopoțeilor din partea I la „bocetul și mugetul” clopotelor din partea a IV-a. Acest poem poate fi interpretat în mai multe moduri diferite, dintre care cea principală este pur și simplu o reflectare a sunetelor pe care clopotele le pot face și emoțiile evocate de acele sunete. De
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
de ape în porțile înalte, balamalele s-au desprins, porțile au cedat, poloboacele și butoaiele s-au rostogolit peste câmp, au rămas îngropate în arealul Plajei Merilor, în mijlocul grămezilor de trunchiuri sfărâmate, scânduri, pământ de la Munte și gunoaie. Toată noaptea mugetul cavernos al exploziei talazurilor înăbușise avertismentele regulate ale sirenelor. Apele umflate au doborât zidurile de pietre suprapuse dintre ogoare și grădini. Deși cele mai multe dintre imensele șuvoaie fuseseră azvârlite în mare, câteva au format zăgazuri și bălți pe care fascicolul albicios
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
răspunse: — Tu ești cel care nu mai lucrează la câmp și ai face bine să nu mai joci și să bei la târgul de cai. Toți îi plâng de milă mamei mele. — Cum îndrăznești să vorbești așa cu tatăl tău! Mugetul tunător al lui Chikuami îi închise gura, dar acum începea să-l vadă pe Hiyoshi într-o altă lumină. Își spuse: „Pas cu pas, crește.” De fiecare dată când Hiyoshi pleca în lume și se înapoia, era vizibil mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fu pus pe o blană de leopard întinsă peste iarba movilei. Extravagantele provizii de campanie care-l însoțeau pretutindeni începură să fie despachetate. — Ce se aude? întrebă Yoshimoto, în timp ce lua o înghițitură de ceai, surprins de un sunet asemănător cu mugetul unui tun. Ajutoarele sale ciuliră de asemenea urechile. Unul dintre oameni ridică un colț al perdelei și privi afară, în jur. Îl frapă o priveliște de o cuceritoare frumusețe: soarele arzător se juca printre zdrențele norilor, zugrăvind cerul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îui veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moarte omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]