375 matches
-
Moesia de oști împărătești, când iată că frații Petru și Asan trecură din nou Dunărea pe malul drept, cu putere adunată și cu însemnate oști de ajutor de la cumani, intrară în patria lor și luară hotărârea de-a nu se mulțămi numai cu țara aceasta, ci de-a lua din cât ținea statul bizantin cât de multă țară vor putea, pentru a ridica apoi o împărăție romîno-bulgară unită, după cum se întinsese mai-nainte și era însemnată prin graniți firești. Împăratul, reținut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la Berrhoe, unde se strânseră și rămășițele scăpate ale oștii sale de espedițiune, cărora li se arătă adesea în public, pentru că-i era să risipească plauzibil faima, răspândită și crezută de toți, că pierise cu desăvârșire. Dar el nu se mulțămi numai cu risipirea acestei faime, ci, întorcîndu-se-n capitală, avu neobrăzarea să pretindă meritul și gloria unei campanii biruitoare. Marea pierdere de oameni, care umplea orașul și țara cu jale, scăzu în curând aroganța sa pe coarda de jos a modestiei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în întreprinderea lui, știu să-l biruie cu totul pe piticul său potrivnic Spyriodionakis și-l sili să fugă în Moesia. Mai mult ținu și mai greu se putea înăbuși rezistența protostratorului. Împăratul, plin de vicleșug, încercă cu succes să mulțămească pe unul din protivnicii aliați și să izoleze în acest chip pe cellalt, paralizîndu-l. Chrysos, mrejuit cu mult meșteșug, se dispune spre pace și concesii, se-mpacă 96 {EminescuOpXIV 97} cu-mpăratul, i se promite de soție nepoata împăratului, Teodora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bulgaria, Macedonia ș. c. l. să rămâie într-adevăr și de-a pururea proprietatea lui Bela în privire politică. Numai jurisdicțiunea spirituală și bisericească peste acea țară să rămâie rezervată pentru papa. Cu mai puțin decât atâta nu se putea mulțămi Bela, de vreme ce se pregătea la alungarea impusă și acum a se executa a propriului său amic și cumnat, Ioan Asan, care avea din căsătoria sa un fiu și moștenitor, încît regele ar fi adus, printr-un asemenea act, o jertfă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în biserică și cu pompă mare, Maria îl înfie pe Sfentislav, îl îmbrățișă în public pe el și pe Mihail ca pe cei doi fii ai săi și-i dete rangul și drepturile unui al doilea fiu după Mihail. Foarte mulțămit, Sfentislav se întoarse la partea locului de unde era, prinse încredere cătră noua sa mumă și veni din nou în vizită. Maria atunci, abuzând de încrederea lui, puse cursă neprevăzătorului ei fiu adoptiv și-i luă viața. Sângele nevinovatului ucis cerea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțeau împinși să aibă o încredere plină de speranță în el, pentru că - susțineau ei - multe prorocii ar fi răsărit în mijlocul lor chiar cari le prevestise de mult venirea unui om ce-i va mântui de nevoile lor. Ei nu se mulțămiră numai teoreticește de-a vedea în pretinsul Lachanas un mijloc de apărare contra relelor lor, ci-l rugau fierbinte pe împăratul să elibereze pe acest om și să li-l trimită lor în fruntea unei oștiri romeice, ca să-i sprijine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de samă din munte, Hyampolis și Lardaeea, pe cari el le smulsese de la romei și i le cedase lui Eltimeres ca unui unchi părintesc, iar despotul se declară gata de a i le retroceda sub oarecari condiții. Sfentislav nu se mulțămi însă cu luarea pe samă a acestor două tării de munte, în care așeză garnizoane tari, ci mai tindea să-și aproprieze și celelalte orașe și cetăți din regiunea aceea, întemeindu-se pe pretextul de drept că acelea se ținuseră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-mplinit mai problema unui pictor, care și el trebuie să determineze într-un singur moment tot cuprinsul deplin al unei idei. Se-nțelege cumcă actorul nu se poate întrece în arte cu pictorul în momentul acesta, ci trebuie să se mulțămească c-o aproximativitate în efectele acestuia. Aceasta se bazează pe diferința mijloacelor lor. Căci pe când pictorul creează personalitatea din stofa fără rezistență a luminei și a colorei, cari, daca el e în genere un spirit creator, trebuie să se supună
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individualității. Această lege e și mai valabilă în privința tonului. Înainte-ne nu se prezintă un om universal, ci un individ cu totului concret, mișcat de pasiuni și interese anumite, aparținând unui cerc anumit; de-aceea și actorul n-are să se mulțămească cu tonul fundamental ce-i e propriu lui, ci trebuie să-l transforme întotdeuna și să facă din el un purtător al caracterului aceluia pe care vrea a ni-l sensibiliza. Rezolvarea acestei probleme e una din cele mai grele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca adevărate noțiuni radicale ale inteligenței pure ce sânt își au și ele noțiunile lor deduse, tot atât pure, care nu trebuiesc trecute cu vederea într-un sistem de filozofie transcendentală, dar cu a căror amintire numai eu mă pot mulțămi, neavând a face în prezent decât c-o încercare critică. {EminescuOpXIV 400} Fie-mi permis a numi aceste noțiuni intelectuale pure, dar deduse, praedicabilia ale inteligenței pure (în opunere cu predicamentele). Având odată noțiunile originare și primitive, cele deduse și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abia venind în contact cu cele dentăi. O asemenea adurmecare a primelor silințe pe cari puterea noastră de cunoștință le face spre a ajunge de la percepții singuratece la noțiuni generale este fără-ndoială de mare folos, și avem a o mulțămi celebrului Locke că mai întîi au deschis drumul unor asemenea cercetări. Însă niciodată nu vom ajunge astfel deducțiunea, noțiunilor pure apriorice, căci aceasta nu se află defel în numitul drum, căci în respectul viitoarei ei întrebuințări, care e să fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
permit o arhitectonică a toată știința umană, ceea ce în ziua de azi în care s-a adunat deja atâta material sau poate luat din ruinele surpatelor zidiri mai vechi, nici greu n-ar fi măcar. [... ] Noi în acest loc ne mulțămim cu împlinirea trebei noastre, care este salt a schița arhitectonica a toată cunoștința din rațiune pură și începem de la punctul unde rădăcina comună a puterei noastre de cunoștință se împarte și face două trunchiuri, din cari unul e rațiunea. Pricep
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
produs efectul și confrații noștri de la "Binele public" au căzut cei dintâi în cursă. Am zis într-unul din numerile trecute că în țara noastră nu vedem în acest moment decât două tendințe politice, deci două partide: cei ce se mulțămesc cu bazele puse de Constituțiunea din 1866, care, în esercițiul suveranității, asigură predomnirea celor mai inteligenți, ca mai capabili de a se pronunța, și proprietății fonciare, ca mai interesată la prosperitatea țării; și cei ce, după ce și-au ascuns mult
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
studiate cauzele răului. Așadar care sunt aceste cauze? Ele nu sunt acolo unde le văd doctorii în drept. Sistemul după care 51 {EminescuOpXIII 52} învoielile trebuie să fie libere între proprietari și cultivatori este bun și n-am ști să mulțămim îndestul memoriei lui Vodă Știrbey care, cu perfecta sa cunoștință de nevoile țărei, a consacrat pentru prisoase sistemul cel mai bine adaptat intereselor reciproce și echităței, și care, cu toate transformațiunile prin cari am trecut, slujaște și astăzi de regule
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și înfocată, despărțită în două fuioare ascuțite, un lipovan cu fața albă, lată, și ochii plini de o blândețe cerească, umbla prin mulțime, ridicând deasupra capului patru căpestre de cai. - Stai, Ivan, cum dai căpăstrul ? - Ce faci, Savetă, buna zâua ! - Mulțămesc, liță Mărioară, dar ’netă ? O femeie groasă și cu sâni căzuți, într-o rochie slinoasă, se opri și zâmbi prietenos către bătrâna dreaptă și spătoasă. își duse mâna la gură ca să acopere dinții ieșiți ce rânjeau ca o căpățână de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
purtând ca o teică falca înainte și înapoi și, la fiecare dus, vârful nasului i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine. - Sănătos, voinic ? - Mulțămesc. Da cumătra ? - P’in târg și ea. Lângă căruțele cu var, un moșneag nalt și subțire, cu plete tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate aeriană, ca și cum el însuși s-ar fi mirat de strania
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți. {EminescuOpI 84} - " Bună vreme, măi băiete! " - " Mulțămim, voinic străin! " - " Cum te chiamă, măi copile? " - " Ca pe tată-meu - Călin; Mama-mi spune cîte-odată, de-o întreb: a cui-s, mamă? Sburătoru-ți este tată și pe el Călin îl chiamă". Când l-aude numai dânsul își știa inima
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
valea Ta: Codrul cu poenele Ochii cu sprâncenele; Că și eu trimite-voiu Ce-i mai mândru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprâncenele. Și să știi că-s sănătos, Că, mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos". ........................................... De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și Irozii... În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să tot aveți cam vreo zece zile de mers! Dar de ce nu luați trenul, că vine peste vreo două ore? - Două oreeee?! Mamăăă, da'noi ne grăbim, navem timp să așteptăm atâta până vine trenu'! O luăm pe jos! No, mulțămim frumos de informație! S-auzim de bine! Și o luarăm din loc, prefăcându-ne că privim cerul și discutând despre vreme, pe când trăgeam discret cu ochiul, ciulind urechile la ce se întâmpla în urma noastră. Cei doi continuau să se uite
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul, cu gura întinsă până la urechi într-un zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tovarăș, după ce-i fusesem un învățăcel, și parcă se mai domoli față de mine, când, la sfârșitul săptămânii, îi strecurai în palmele care mă înfricoșaseră două piese de câte cinci lei. Îi scăpărară ochii, într-un fulger verzui. Apoi mă privi mulțămit, cu un zâmbet: —Să trăiești, boierule, să-ți dea Dumnezeu sănătate... Asta nu-i pentru mine... —Dar pentru cine?... Deodată ridică ochii și mă privi. Apoi își coborî încet pleoapele, cu luminile spre botul pipei, și nu-mi răspunse. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare, fără cucoașe. Era un bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curmeziș peste cel dintăi. Cu altă înjurătură, pădurarul se opri, privi în urmă la câni, după aceea își cercetă oțelele puștii. Da’ ceilalți? zise cuconu Grigoriță. —Ceilalți s-au dus la mama dracului. Ce erau să mai aștepte?... Boierul zâmbea mulțămit. Scoase, mergând, tutunul; dădu de o țigară pădurarului, își răsuci și el una; Vasile scăpără; aprinseră; și acuma mergeau tăcuți prin răcoarea pădurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scăpătări de raze pe ici pe colo. O veveriță se cățără pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu altul. Apoi văzând că nu mai spun nimic, mă privi iar lung. Caută să fii cuminte, zisei eu; iaca, Dragoș se duce duminica viitoare să-ți cumpere ce-ți trebuie... Dragoș e un om de care eu sunt foarte mulțămit... Întorsei calul și o lăsai în prag. Cum coboram, simțeam cum mă petrece, cum mă urmărește privirea ei îndărătnică. Mergând spre cirezi, îmi făceam socoteala că o asemenea femeie n-are nimic din apucăturile celor ce iscodesc cu ochii, zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ce bătăi i-am tras, uite, cu harapnicul! Când o ardeam, se întindea pe jos și se zvârcolea ca un șarpe pe jaratic... Altfel nu-i de chip - dacă n-o bați pe muiere, nu merge, cucoane Petrache... Altfel îs mulțămit, și nu pot să spun că nu ține la mine... De aceea a și făcut atâta drum și a venit până la morile mele de vânt... Dragoș iar începu a râde înveselit. —Ieri, cum a venit, vorbi el, a făcut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]