109 matches
-
propoziționale) din perspectiva locutorului sau a prezentului comunicării lingvistice: „Acesta este pinul lui Pirandello.” șAcesta = pinul de lângă mine.ț, „Pe acesta-l aleg eu, zise Făt-Frumos, arătând la calul cel slab.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 18), „Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-o mai voi.” (M. Eminescu, I, p. 166), „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l.../ Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?” (Ibidem, p. 133) Pronumele demonstrativ de depărtare situează indicial „obiecte” sau substituie anaforic substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
promulga, protectorat, putere beligerant, reședință, a stipula ș.a. Alături de numărul mare de neologisme, publicistica eminesciană înregistrează numeroase forme lexicale arhaice și regionale: a condemna, curagiu, cu osebire, disculț, a dizbate, a hrăpi, iașeni, împlerea, împrotiva, a închizășui, a încunjura, îndușmănire, mulțămire, nimărui, obicinuit, păharnic, rumpere, sumuțare ș.a. Utilizarea lor este generată de contexte tematice care fac referire la evenimente istorice sau la documente vechi, pentru care "Eminescu a manifestat o adevărată pasiune"404: "estragem din "Îndireptarea legii" lui Matei Basarab (tipărit
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
era încântat de atâtea măriri. Am văzut și câțiva scriitori și artiști. A fost și Goethe aici. M-am înclinat. Lumea care a trăit aici, din veacul XVIII până ieri, avea prilej să se simtă onorată și înduioșată de adâncă mulțămire, mai cu seamă că mărimile lumii veneau să bea apa lor dela Sprudel și Mühobannen. Părea că onoarea apelor se răsfrânge asupra întregei lor existențe; de aceea la marginea târgului, pe multe stânci bine îngrijite, se poate ceti că acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru acest oraș, a zis Suveranul. La Casa Scriitorilor, am avut plăcerea după multe nemulțămiri manifestate de camarazii noștri scriitori să citim o scrisoare dela d. Artur Gorovei pentru pensia ce i s-a fixat. Am primit o scrisoare de mulțămire personal și dela d-na Constanța Moscu. D. N. Herescu, președintele Societății Scriitorilor Români, a crezut că-și poate menaja situația deosebită în fața contimporanilor săi, punând în discuție chestia cheltuielilor pentru indemnizațiile membrilor și administrației deși d-sale i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
porumbac Cu stea albă-n cap. Frâul calului Țeasta smeului Doi șerpi încordați De gură-ncleștați. Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș Inima-mi secași! (bis) 11 Noemvrie 1955. Academie Mulțămiri... Odată cu această mulțămire simt că trebuie să adaog, din fundul sufletului meu, o închinare cătră poezia populară, pe care am slăvit-o acum treizeci și trei de ani, în vechea Academie Română. Iubiți tovarăși și prietini, poetul anonim pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
albă-n cap. Frâul calului Țeasta smeului Doi șerpi încordați De gură-ncleștați. Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș Inima-mi secași! (bis) 11 Noemvrie 1955. Academie Mulțămiri... Odată cu această mulțămire simt că trebuie să adaog, din fundul sufletului meu, o închinare cătră poezia populară, pe care am slăvit-o acum treizeci și trei de ani, în vechea Academie Română. Iubiți tovarăși și prietini, poetul anonim pe care l-am slăvit atunci a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în exemple ca maiu, ochiu, războiu. Dar s-au conservat cu consecvență o serie de particularități ale graiului moldovenesc sau ale limbii române literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este cazul cu forme ca următoarele: cătră, cetitor, înțălege, mâne, mulțămire, nalt, oară, prietin, rădica, răle, samă, sară, ticnită, urieș. În aceeași situație se află numeroase dublete, ca în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă populară și etimologică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e lesne de înțeles ce haz am făcut de această mărinimie intenționată a caimacanului. Toți eram de părere la început să-i întoarcem imediat decretele, dar am amânat lucrul de Sf. Neculai, pentru când ne-am hotărât să-i exprimăm mulțămirile noastre într-un mod mai drastic. Întru adevăr, părintele meu, deși bătrân, dar om vesel și primitor, mă însărcină să invit la masă de Sf. Neculai pe toți prietinii mei din oraș. Îmi aduc aminte că atunci, cu ocaziunea acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Astfel, nesupărați de nimeni, după o oară de joc nebun puturăm să ne ducem cu toții pe la casele noastre bucuroși de izbânda făcută și fiind siguri că caimacanul Vogoride va fi fericit când va auzi în ce mod i-am adresat mulțămirile noastre de ziua-i onomastică pentru boieriile cu care ne căftănise. A doua zi pe la oarele 11 dimineață, când mă pregăteam să merg la tribunal, fui întâmpinat de aprodul care îmi remise o hârtie. Eram destituit din funcțiunea de membru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
funcțiunea de membru al Tribunalului Suceava. Am fost în viața mea, fără să solicit și fără să doresc, chemat la funcțiuni și onoruri înalte, pe care poate nici le-am meritat. Ei bine, n-am simțit niciodată o mai mare mulțămire sufletească ca acea din ziua destituirei mele din prima funcțiune ce ocupasem. Eram acum om complect; îmi plătisem tributul de jertfă pentru țară; îmi câștigasem pintenii, ca și când aș fi fost într-o bătălie din care aș fi ieșit cu cinste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oara 12 se deschide ședința sub preșidenția mitropolitului Moldovei și Sucevei, Sofronie Miclescu. Se face apelul nominal la care răspund 49 deputați. Înainte de a se procede la alegerea de domn, Costache Hurmuzache, raportorul comisiunei însărcinată cu redactarea unui proiect de mulțămire cătră puterile garante, cetește proiectul care are următoarea cuprindere: "1. Adunarea electivă a Moldovei rostește a sa adâncă recunoștință puterilor ce au subscris Tractatul de Paris pentru recunoașterea și garantarea drepturilor Principatelor Române, înscrise în capitulațiunele lor cu Imperiul Otoman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
credincios legilor țărei, de a păzi religiunea României, precum și integritatea teritoriului ei, și de a domni ca Domn constituțional". Președintele adunărei, Manolachi Costachi, adresă apoi Principelui următoarea cuvântare. "Măria Ta! În numele adunărei al cărei organ sunt, vin a Vă prezenta mulțămirile ei entuziaste și urările ce face pentru fericirea Domniei Măriei Tale... Națiunea ai cărei reprezentanți Vă înconjoară aici, jură de a nu cruța nici silințe, nici sacrificii pentru a consolida Tronul și Dinastia Măriei Tale și a lucra împreună cu Măria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câștig pentru literatura țărei mele, eu nu pot să judec. Viitorul va decide. Atâta numai pot să spun că am avut în viață și eu oarecare mici satisfacțiuni de autor care mi-au încălzit inima. Așa, de exemplu, am avut mulțămirea să văd de mai multe ori numele meu citat în diverse critici și dări de samă publicate prin ziare române și străine. De asemenea novelele mele au avut favoarea să fie editate de trei ori, cu oarecare avantaje materiale pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebuie să le cred sincere, deoarece el nu știa că le adresase tocmai persoanei cu pricina. Altă dată am primit de la o călugăriță din monastirea Varaticul o perină de mătasă împodobită cu flori cusute de mâna ei în semn de mulțămire pentru plăcerea ce i-a făcut cetirea novelei mele Andrei Florea Curcanul. Iarăși altă dată eram pe terasa cazinului de la băile Slănic, la o masă nu departe de doi domni care vorbeau de vreme bună și vreme rea. Mâni are să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întrebă celalalt. Am semnele mele. Nu cumva ai întâlnit porcul cu paiul în gură din povestea Astronomul și doftorul? Mărturisesc că aceste vorbe schimbate între doi oameni necunoscuți, ajunse din întâmplare la urechile mele, mi-au făcut o mai mare mulțămire sufletească, decât dacă aș fi câștigat premiul cel mare de la docta noastră Academie care, fie zis în treacăt, e mai darnică întru a acorda laude decât premiul. Apoi nu mai departe decât în ziua de 3 iunie anul curent pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
începeam din nou să înnegresc hârtie. Un lucru însă pot mărturisi în cuget curat. N-am scris niciodată cu intențiunea de a-mi face nume, de a câștiga laudele publicului sau alte favoruri. Am scris pentru mine, pentru propria mea mulțămire, pentru că în această muncă singuratică și neinteresantă uitam neajunsurile vieței și îmi găseam liniștea cătră care năzuie sufletul meu. În lumea ce-mi cream, singur îmi era îndemână, mă simțeam fericit; eram, departe de atmosfera dușmănoasă din lumea aievea; trăiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de un fel de voie bună, care îmi îndoia pofta de vorbă și pofta de mâncare. Eram la mii de poște departe de orice grijă, într-unul din acele momente, când din viață guști numai plăcerea, într-o stare de mulțămire sufletească, care îmi închipui că n-o poate simți cineva decât după o mare ispravă făcută; iar isprava cea mai mare cu care se poate lăuda un vânător e torba plină. Ah! Torba plină sta aninată în cui, falnică ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o valoare artistică, ceea ce recunosc cu bună inimă, are însă în ochii mei marele merit de a fi rodul muncii noastre proprie. Ce frumoase, ce odihnitoare îmi par aceste odăi astfel împodobite. Nicăiurea nu simt o liniște mai complectă, o mulțămire sufletească mai nețărmurită decât în aceste odăi retrase unde nici un vuiet de afară nu pătrunde, unde au răsunat cele întâi glasuri de veselie ale copiilor mei, unde am îmbătrânit cu condeiul în mână pe vechiul meu jilț ros de lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne urcăm pe muntele Pierre-à-voir. Ce bine am dormit în noaptea aceea, întocmai ca niște copii fără grija școalei. A contribuit la aceasta nu numai osteneala drumului, ci și aerul curat de munte, paturile cele bune și mai mult încă mulțămirea sufletească de a ne vedea în țara cea mai interesantă din Europa. Șvițera, în adevăr, se deosebește prin frumusețea naturei, prin confortul otelurilor, prin bunatatea brânzăturilor și mulțimea englejilor. Această din urmă calitate e singura care poate fi discutată. Pretutindene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă aș dobândi orice alt bine pe pământ. Dacă nu, ei! atunci voi și eu unul dintre acei mulți ce și-au pârlit aripele ca Icar, vroind prea să se apropie de soare. Totuși, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
având corespondență cu cel 19. P. Rusșindilar, op.cit., p.170. mai mare dramaturg din acea perioadă - Vasile Alecsandri. La deschiderea primei stagiuni Alexandru Hurmuzaki declara: „Cu acest chip ne desprindem a fi mai mult împreună, între noi, a împărtăși aceleași mulțămiri, după cum avem poate și aceleași dureri, a împărți aceleași cugetări și îndatoriri, aceleași simpatii sânte și scumpe ...” Trupa Tardini Vlădicescu și-a început spectacolele în ziua de 1/13 martie 1864. În această stagiune, care a durat până la 15/27
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
aveți bunăvoința a-i da relațiuni [...] spre a putea susține, cu trupa D-sale”, spectacole, timp de 3 sau 4 luni. „Trupa este prea bună, încât pe noi ne-au încântat și cred că și D-voastră veți avea mare mulțămire”. De asemenea și Gheorghe Hurmuzaki a recomandat-o pe Fani Tardini lui G. Barițiu: „Am onoarea a-ți recomanda pe Doamna Fani Tardini, directoarea unei trupe alese din Principate [...] Venirea D-sale la Bucovina, astă iarnă, urma invitării noastre, au
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
secuime voi petrece cîteva zile la Udești, prin păduri. Dacă vei merge și Domnia Ta cu copiii, ne am putea pune de acord din timp asupra sosirii aproximative acolo, spre a face cîteva primblări împreună. Cu cele mai alese sentimente și mulțămiri. H. Mihăescu </citation> (7) <citation author=”Haralambie Mihăescu” data =”27 aprilie 1982”> Iubite prietene, mi-a parvenit azi, de la Iași, Cronica din 23 aprilie 1982, cu o tonsură a asperităților sau exagerărilor. Iată un caz rar unde cenzura a putut
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mașină sau pagină tipărită format octav? Așadar, eu și fiul meu am dori să știm aceste amănunte de natură tehnică, de altfel foarte importante. Nu așteptăm un răspuns imediat, ci unul ferm, după discuții cu responsabilii din redacția Dv. Cu mulțămiri anticipate și urări de sănătate H. Mihăescu </citation> (9) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”25 mai 1982”> M-am mai gîndit între timp și am ajuns la concluzia că nu pot lua asupra mea o nouă sarcină. într
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
le aude pentru prima oară. Uitase că mai există aiestea toate. "Și războiul aista"... Se ridică într-un cot. Vocea lui nu e deloc poruncitoare: Să se tragă clopotele! În toate bisericile, în toate mănăstirile, să se înalțe rugăciuni de mulțămire Domnului... Și noi, pentru aiest răgaz binecuvântat, să nu ne culcăm pe-o ureche! Cu mai mult zel, neslăbit, să ne gătim de pace, dar și de război! Pacea cu puterea armelor se cucerește!" O știți, doar!... Negrilăăă! strigă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]