109 matches
-
figura), a împărți timpul (durata), sau a cunoaște generalul sintezei unui ș-aceluiași lucru, și prin urmare mărimea în genere a unei asemenea intuițiuni, este o ocupație a rațiunei prin construcții de noțiuni și se numește matematică. DESPRE NEPUTINȚA UNEI MULȚĂMIRI SCHEPTlCE A RAȚIUNEI PURE, DEZBINATE CU SINE ÎNSĂȘI (Conștiința) Priceperea neștiinței mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și mai mult capul de-a reuși cu pretențiile sale. Un compt general însă a averei sale întregi și convingerea rezultată din el a siguranței unei mici proprietăți, pe lângă deșertăciunea unor pretenții mai mari, ridică orice ceartă și înduplecă la mulțămirea păciuită cu o proprietate hotărâtă, dar necontestabilă. Îndreptate contra dogmaticului necritic, care n-a măsurat sfera minții sale, prin urmare nu a determinat după principie hotarăle cunoștinței sale, care așadar nu știe dinainte cât și ce poate, ci cugeta a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
valoarea ei, ci-i dă o dignitate și autoritate prin funcțiunea de cenzor care asigură ordinea și concordia generală, chiar bunăstarea comunității științifice, și oprește curagioasele și mănoasele ei lucrări de a nu se depărta de la scopul principal, care este mulțămirea generală [... ]. {EminescuOpXIV 442-899} {EminescuOpXIV 900} Un principe nu trebuie așadar să aibă virtuțile pomenite mai sus, desigur insă aparența lor. Cutez a susținea că e foarte primejdios de-a fi pururea onest; însă a părea evlavios, de bună-credință, uman, cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o poezie va să zică ceva fără poetică? — Pricep, grăi Metodiu. Pricep și mă minunez. Să-ți dea Dumnezeu sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodinește-ți ochii și lasă-i să lunece iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în drum spre harem............................................................................ 7 Episodul 5: Un harem model..............................................................................8 Episodul 6: Ce mai discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII-lea..................9 Episodul 7: Un taifas nu fără tâlc....................................................................................10 Episodul 8: în care se aduce curată mulțămire cetitoriului și răsar noi chipuri vrednice de ținut minte..................................................................................................................................10 Episodul 9: După cădere...........................................................................11 Episodul 10: O revedere înduioșătoare............................................. 12 Episodul 11: Se limpezesc întrucâtva apele....................................... 13 Episodul 12: Barzovie Vodă e și el om.............................................. 14 Episodul 13: Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o bună zi își lăsă călugărița și contabilul, lăsă pe Faliboga și pe toate slugile, se puse în trăsură și apucă drumul cătră lume și cătră petreceri. În urma lui ploile sporiră; și Faliboga, privind lanurile pline de apă, zicea cu mulțămire: Are noroc boierul nostru, halal să-i fie!... Nimic din rânduiala moșiei nu se schimbă după plecarea stăpânirii. Hambarele erau pline de tainuri: sumane și cojoace se aflau pentru toată argățimea, iar Faliboga, om cu credință, era neadormit și rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebat-o dacă n-ar vrea mai bine altă slujbă boierească mai ușoară, mai ferită de ploi și vânturi, în care obicei este a purta fustă înfoiată și ciuboțele galbene. Găinărița cea desculță n-a știut să găsească vorbe de mulțămire, numai s-a făcut roșie și și-a plecat ochii spre degetele picioarelor; iar boierul, râzând ușurel, a apucat-o de gușă ș-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji... Când s-a arătat prin odăile de dindos, Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întăi ea pe scară în pod; și pătrunse după dânsa, în mirodenia fânului, și Costandin, căutând-o cu brațele întinse prin întuneric. De această dragoste iute și pătimașă nu știu nimeni cât stătură livezile înflorite. Alexa dormea într-o fericită mulțămire, hrănit bine și alintat de muierea lui cu ochii mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere, ea se ridica-ntr-un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruința moarte? Unde este acul (boldul), moarte?" Acul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea. Dar mulțămiri să fie aduse lui Dumnezeu, care ne va da biruință prin Domnul nostru Iisus Christos!" (Pavel I, Corinteni Cap. XV v. 35-58). Neamul nostru românesc, care dintru începutul său a trăit în idealul și credința lui Iisus, care a suferit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
puradela asta? se miră Brândușa. Rusalda o ia în brațe pe Teofana și le-o prezintă spunându-i povestea ei. Dă-o-ncoace, ea-i norocul nostru,ea-i prințăsa noastră, o ia în brațe și-o sărută Brândușa. Drept mulțămire lui Dumnezeu că te-a adus în șatra noastră ca pe o binecuvântare, mama Brândușa îți va dărui ceva care să-ți poarte noroc și să tă scoată din toate năcazurile. Stai puțân aici și stați și voi. Se duce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o altă biserică, ctitorită de Ștefan Tomșa I, domnitor al Moldovei între anii 1563-1564.” Nici nu știu cum să-ți mulțumesc, părinte, pentru că mi-ai înlăturat îndoielile. „Lasă asta și hai mai bine să mai răscolim prin cele hârțoage, pentru că mai multă mulțămire voi avea când am să te văd pe tine bucuros de noutățile aflate.” Să mergem mai departe, părinte - i-am răspuns eu, punând mâna pe alte hârțoage. Nu a fost nevoie să răscolesc, pentru că am revenit la același ispisoc din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă e plină orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură Ce-i promite că norocu-i e aproape. Dar mănușa el în față i-o aruncă: Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-o mai voiu! " Și-o lăsă numai decât. {EminescuOpI 167} LUCEAFĂRUL A fost odată ca-n povești A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mîndră-n toate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fii, m-am rugat Maicii lui Dumnezeu și cu giurămînt făgăduindu-i-mă că de va mijloci către Fiul Său și Dumnezeul nostru scăparea mea și a toatei famelii și din primejdiile omorâtoarei epidemii a holerei, eu, spre sămn de mulțămire, în toată viața mea, voi purta grijă de lăcașul său, poreclit "Vulpea" și ca cântăreț în horul său, și ca epitrop". Și drept-credinciosul nostru dascăl de muzică își încheie narațiunea cu manifestarea recunoștinței sale: "După care bunavroința a Providenței m-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cald, adânc, fără visuri, cari neliniștesc sufletul? Liniștea e mai dulce decât chiar bucuria. De-aceea pe-nțelepți nimic nu-i bucură ca pe nebuni, cum nu-i supără nimic ca pe nebuni. Viața duce-n sine acel grăunte de mulțămire care s-a născut din acea primă mișcare ce-a scos caosul din echilibru. Moartea, cum înțelepciunea e echilibrul gîndirei, este echilibrarea esistenței. Ea este înțelepciunea vieții, rezultatul final a toată munca și osteneala noastră; cine gândește des că are să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
grat, ingrat. Mulțumitor și nemulțumitor mie mi se pare că și-au desemnat deja cercul lor strict de însemnînță. Ele ating subiectul, ele ating cu desăvârșire individualitatea, eul subiectului, pe când obiectul ca atare poate să fie ingrat. Un tată are mulțămirea de-a iubi pe copilul său cu toate că copilul e ingrat, un poet sau un pictor sunt mulțămiți de operele lor deși ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. În fine gratitudinea implică o datorie din partea obiectului, mulțămirea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mulțămirea de-a iubi pe copilul său cu toate că copilul e ingrat, un poet sau un pictor sunt mulțămiți de operele lor deși ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. În fine gratitudinea implică o datorie din partea obiectului, mulțămirea defel. Mulțămirea e internă, ea e pentru sine însăși - originară, ea este pentru că este. Gratitudinea presupune o datorie, ea esistă pentru că are datoria de-a esista și prin lipsa ei escită o nemulțămire morală. Mulțămirea nu are datorie de-a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a iubi pe copilul său cu toate că copilul e ingrat, un poet sau un pictor sunt mulțămiți de operele lor deși ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. În fine gratitudinea implică o datorie din partea obiectului, mulțămirea defel. Mulțămirea e internă, ea e pentru sine însăși - originară, ea este pentru că este. Gratitudinea presupune o datorie, ea esistă pentru că are datoria de-a esista și prin lipsa ei escită o nemulțămire morală. Mulțămirea nu are datorie de-a fi. Lucrul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
implică o datorie din partea obiectului, mulțămirea defel. Mulțămirea e internă, ea e pentru sine însăși - originară, ea este pentru că este. Gratitudinea presupune o datorie, ea esistă pentru că are datoria de-a esista și prin lipsa ei escită o nemulțămire morală. Mulțămirea nu are datorie de-a fi. Lucrul cel mai grat, venitul frumos și sigur a lucrărei de pământ, implică adeseori în sine nemulțămirea cu starea de agricultor, e o stare grată dar nemulțămitoare, pe când cugetarea cea grea a filozofiei, fără
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
EminescuOpXV 407} {EminescuOpXV 408} {EminescuOpXV 409} FILOZOFIE ["FRUMOSUL - ESTETICUL... "] 2257 6/1/[18]73 Frumosul - esteticul abia se lasă definitivu. Definițiunile n-a succes. Cum nu se poate acoperi pe deplin un simțământ în definiție, tot așa frumosul. Este o mulțămire pentru cel care se intere[se]ază pentru el însuși. Această satisfacere se bazează pe satisfacerea unei trebuințe. Unde este trebuință este o lipsă. Schopenhauer. Intuițiunea curată. Interesul, egoismul naturei omenești. Primirea unei cunoștințe lipsite de stimul este o ficțiune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn 50Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Oh, leliță, din cel sat Ce-ai cerut și nu ți-am dat? - Cerut-ai faguri de miere Eu ți-am dat buzele mele, Și-ai cerut o floricea Eu ți-am dat gurița mea, Și tu-n loc de mulțămire Măi, bădiță, trandafire... Mă, bădiță, păr sucit Șezi la noi Dac - ai venit, Decât vini și iar te duci Mai bine te-aș vede-n furci. 145 {EminescuOpVI 146} 30 Puișor de la pădure, Du-te la mândra de-i spune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au mai îmblînzit - Nu este de suferit. (bis) 12 Ziua, ceasul despărțirei, Însemnat cu mâna ta, L-am aflat cu întristare - Deci te rog, nu mă uita. Însă mergi unde te-așteaptă Cu dorință ca ș-a ta, Ca să aflu mulțămire - Deci te rog, nu mă uita. Norocirea e știuta. Că-n tot feliul s-a lupta În necazuri să te - arunce - Și te rog, nu mă uita. N-au fost zi ca să lipsească Amărât a mă-ntrista 393 {EminescuOpVI 394
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mele născut în griji, necazuri, Tristarea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit Și ale mării repezi și groaznicele valuri De vântul relei soarte prin stânci am fost gonit. Acum de pretutindeni întorc a mea vedere Și ochii mulțămire de loc nu întîlnesc, Căci nimene nu-mi simte cumplita mea durere Și oamenii pre mine trecând mă ocolesc. Așa, așa iubito, s-au dus scumpul meu bine Văzând că nu-mi rămâne plăcere pe pământ, Văzând că nu-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
când te aștepți cel mai puțin... Toaibă asculta în tăcere, cu capul plecat, ca într-o rugă. Să știi că bobii nu m-au înșelat niciodată, Toadere... Eu vreau să te ajut să scapi de patima beției, ca semn de mulțămire că m-ai scăpat de la pârjol. Apoi să știi tu că și mie îmi spuneau bobii că am să trec pe lângă o mare cumpănă de foc... Și îmi spuneau că am să scap numai dacă mă ajută un bărbat însemnat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]