17,288 matches
-
plus. Stînd de vorbă cu localnici despre inundații (tinerii stăpînesc engleza și nu par contrariați dacă le pui și alte întrebări decît unde e strada cutare) mi-au spus cam toți - zece sau douăsprezece persoane - că a fost ceva de muncit în timpul verii, dar că n-a fost haos în oraș nici măcar cînd Vltava atinsese nivelul cel mai de sus al inundațiilor. E adevărat că acolo edilii înșiși par onest preocupați de interesele urbei. Reparațiile drumurilor se fac cu discreție și
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
din reprezentație am trăit cu senzația că "dincolo", vis-à-vis, este o oglindă în care ne putem verifica reacțiile, chipurile, gesturile proprii. Apoi am înțeles că se poate opera un control și în discreta atitudine din celălalt. Cred că s-a muncit mult, că inițierea în dans făcută de coregrafa Vava Ștefănescu nu a fost simplă, că am simțit respirația unei echipe coordonată în spectacol de actrița Mariana Presecan, care nu se cruță în primul rînd pe ea, o actriță cu experiență
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit din munți/ Și doborând copaci mulți./ Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori,/ Trebuia să muncești până mori./ Unii s-au înecat de bună-voie,/ Căci nu mai aveau
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit din munți/ Și doborând copaci mulți./ Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori,/ Trebuia să muncești până mori./ Unii s-au înecat de bună-voie,/ Căci nu mai aveau nevoie/ Să trăiască-n calvar./ Viața nu mai era un dar./ A urât pe comuniști,/ Și pe marii securiști,/ Căci revenit în țară,/ La închisoare îl băgară./ La
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
care nu fuseseră mare lucru înainte de venirea comunismului; ei bine, ăștia au creat o societate de ură și grosolănie voită, ca să-l "bage cu capul în apă" pe cel invidiat în trecut. Mai există un element neutru, ca să zic așa: muncind și bărbatul și femeia, copiii nu au mai fost educați, ci lăsați în stradă, ajungându-se la această grosolănie generalizată. - Locuiți acum pe strada Speranței. Nutriți vreo speranță de mai bine într-un timp relativ scurt? - Sigur că nutresc. Altfel
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Teatrul de Stat din Oradea se află din nou în tranziție. De la un "ce", deloc de invidiat, către "ceva" care, pentru moment, e greu de precizat. Neîndoielnic, noii ocupanți ai posturilor de conducere sunt mai dinamici, mai dornici de a munci decât cei ce i-au precedat. Au reîmprospătat trupa, folosind totuși un mod asupra căruia eu am serioase rezerve, au reușit chiar să-l convingă pe Mihai Mănuțiu să vină și să monteze Intrusa, se află în discuții avansate cu
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
lume? Al.C.: Ei bine, e rezultatul unui efort colosal. Am fost ajutat de autorităti, în sensul că dacă îmi lipsea o carte o ceream de la autoritățile culturale franceze și o primeam în insulele Canare unde locuiesc. Recunosc că am muncit foarte mult. A trebuit să mă ocup de 60 000 de scriitori, ceea ce la prima vedere poate părea destul de extravagant. Nu aș fi putut să termin această lucrare dacă nu aș fi primit ajutor. La Sorbona de pildă a trebuit
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
momentul cel mai covîrșitor al "romanului" trăit împreună? M.P.I.: - N-a fost unul singur!... Fără ezitare, primul a fost cel în care l-am cunoscut. Mă întreb și azi: ce curaj am avut să mă prezint în fața lui!? D.T.: - Cum muncea Panait Istrati? M.P.I.: - Săracu'...Cum muncea!? Am să vă destăinui un lucru foarte urît. Cînd stăteam în Strada Paleologu, dar chiar și înainte, după masă, cînd în camera lui n-uzeam nici o mișcare, mă uitam pe gaura cheii - asta-i foarte
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
trăit împreună? M.P.I.: - N-a fost unul singur!... Fără ezitare, primul a fost cel în care l-am cunoscut. Mă întreb și azi: ce curaj am avut să mă prezint în fața lui!? D.T.: - Cum muncea Panait Istrati? M.P.I.: - Săracu'...Cum muncea!? Am să vă destăinui un lucru foarte urît. Cînd stăteam în Strada Paleologu, dar chiar și înainte, după masă, cînd în camera lui n-uzeam nici o mișcare, mă uitam pe gaura cheii - asta-i foarte urît! Dar ce vedeam eu... cred
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
scrisului, chiar dacă am scris poezie, proză, multe articole de critică și istorie literară, am alcătuit ediții critice, sau am scris un număr imens de articole politice. Asta-i situația - n-o mai pot schimba. Am fost un leneș care a muncit foarte mult.
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
cu care operează cercetătoarea sînt strict definite pentru a se evita orice fel de confuzie: �vom vorbi nu de angajare, ci doar de raporturi (ori relații) de muncă oficiale, particulare, comunitare, după cum acestea se stabilesc între o anumită persoană care muncește și urmează să fie răsplătită și respectiv statul (ori domnul), un particular sau o comunitate [...]"(p. XIX). Dintre termenii cu frecvența cea mai mare (leafă, simbrie, plată, venit, cihac) cel mai vechi este leafă, atestat în documente moldovenești încă din jurul
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
prin profesie. Mizil repetă în 2002 enormitatea discriminatorie și rasistă cu pricina și debitează prostia că muncitorii au condus țara în comunism. Care muncitori, tovarășe Mizil? Aceia de mucava din MAN? Minerii risipiți și uciși după 1977? Aceia care au muncit (și muncesc) într-o industrie depășită tehnologic și inumană? Cît despre ignorarea "realizărilor", crede tovarășul Mizil că România, dacă nu era comunistă n-ar fi construit nimic, n-ar fi evoluat, n-ar fi ținut pasul cu lumea? N-are
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
Mizil repetă în 2002 enormitatea discriminatorie și rasistă cu pricina și debitează prostia că muncitorii au condus țara în comunism. Care muncitori, tovarășe Mizil? Aceia de mucava din MAN? Minerii risipiți și uciși după 1977? Aceia care au muncit (și muncesc) într-o industrie depășită tehnologic și inumană? Cît despre ignorarea "realizărilor", crede tovarășul Mizil că România, dacă nu era comunistă n-ar fi construit nimic, n-ar fi evoluat, n-ar fi ținut pasul cu lumea? N-are importanță ce
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
femeie la patru locuitori ș...ț, și asta fără a-i mai socoti pe turci, tătari și cazaci? ș...ț E uimitor să vezi cîte a putut îndura. Cîtă vreme cei patru bărbați erau plecați la oaste, ea alăpta, spăla, muncea pămîntul, avea grijă de bibilici...". Intră în scenă găgăuzii (și între cele două popoare se prefigurează o alianță pentru intrarea în N.A.T.O.), se discută politică, economie, cultură, situația femeii etc. . Găgăuzia fiind, în această lume pe dos, un stat
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
slugile, în total opt. ș...ț După-masă, grand-papa se ducea la Intim-Club, unde se întîlnea cu alții, care nici ei nu făceau nimic. Erau moșieri sau mari proprietari de imobile, care încasau doar chiriile și arenzile. Erau și unii care munceau, aveau industrii, făceau negoț, dar nu erau oameni de lume"". Umorul poveștilor lui Georgică este infinit. Exemplele sînt nenumărate. Viața este trăită intens, fără repaos, deși loisirul e nesfîrșit. Mereu este loc de o anecdotă, de o bîrfă, de o
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
ecranul retezat al unui ceas care nu mai are decît limba secundarului. Bătaia ei se aude neîncetat și fiecare minut îți țăcăne în urechi. Orele însă nu înaintează. Deși Regele se apropie de moarte, deși rotițele se învîrtesc, deși secundarul muncește pe cadranul fizicii și metafizicii. Vedem asta și în burta mecanismului care își expune intimitatea. Aceasta-i pecetea anormalității normale în care trăim. Este însăși imaginea utopiei, definiția absurdului existenței - prizonieră a paradoxurilor, orgoliilor, imoralității, dezintegrării, putrefacției, nonsensului. Să rostești
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Tartagă era în România. Se internase în spital, pentru analize, mai avusese niște afaceri de rezolvat - cînd a terminat s-a dus să se predea, chiar de 1 Mai, făcîndu-le astfel polițiștilor o bucurie de ziua internațională a celor ce muncesc într-un fel sau altul. Ca într-un roman prost, în ziua în care Tartagă s-a predat, tatăl lui provoacă un accident de mașină în care moare o persoană. Tartagă fiul a făcut tot ce a putut ca să petreacă
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
întâlnit o fostă studentă care-și susținuse, în vară, examenul de definitivat. Îl trecuse cu brio și se întorsese la școala din micul oraș transilvan fericită că pe lângă recunoașterea oficială va beneficia și de-un spor la salar. Îl binemerita: muncise, avusese emoții, cheltuise pentru cărțile din bibliografie, făcuse câteva drumuri la Timișoara, achitase din buzunarul propriu biletul de tren și cazarea, suferise de căldură și rezistase încercării unor derbedei de-a o viola chiar sub ochii conductorului. Probabil că, alături de
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
sau te întorci. Încă din timpuria antichitate agerii elini remarcaseră puținele foloase ale unei senectuți devastate, unui personaj al mitologiei lor, căruia cu totul întâmplător i-am uitat numele, i se acordase nemurirea, nu însă și eterna tinerețe. Ajunsese, decrepit, muncit de suferinți, disperat, să cerșească zeilor o imposibilă moarte. Atâta cât îmi îngăduie puterea de observație, remarcasem că, de câte ori este adus, la televizor, un centenar - nu pun preț pe o excepție - acesta este filmat în pat, pe spate, nu prea
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
dans al mâinilor, dar la filmare dormea, cu porții de somn de câte 48 de ore. Și, presupun, cu treziri de câte zece minute. Altcând, cel mai vârstnic bărbat, de vreo sută patruzeci de ani, muntean din Caucaz, călărea vesel, muncea zdravăn la colectivă, se însurase de nu știu câte ori, avea prunci în bătătură - dar informația venea din surse sovietice, nu totdeauna riguros verificabile. Oricât te-ar oripila ideea randevuului cu aceea cu coasa, care te răpește dintr-o lume pe loc
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
artele spectacolului: prezentarea sinelui ca dramaturgie. În orice context social, individul tinde să adopte un rol, să-și controleze comportamentul și reacțiile astfel încît impresia pe care o induce audienței să fie pe măsura intențiilor sale: șeful să creadă că muncește, soțul/ soția c-o/ că-l iubește, vînzătorul - că știe ce cumpără, vecinii - că-i harnic, funcționarul bancar - că-i un bun platnic etc. În situația de performer, nevoit (prin presiune socială) să controleze, de fapt, impresia pe care-o
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
pe omul de la Cotroceni. Am scris de mai multe ori - și nu sunt singurul - despre șperțăriile, inter-turnătoriile, incompetența, lenea și cinismul devenite endemice de la misiunile diplomatice ale României. Sursă de îmbogățire rapidă - nu prin salar, ci prin tot felul de „munci” colaterale -, de trafic de influență și, în unele cazuri, chiar de fraude de sute de mii de dolari, posturile în străinătate sunt veritabile feude arondate de șeful statului oamenilor devotați, aleși pe sprânceană. Am pomenit de schizofrenie, pentru că nu știu cum să
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
Realizări? N-am realizat nimic, duduie.Cînd am avut o casă așezată și cînd să fiu, fiecăruia îi place să aibă lucruri frumoase, să trăiască mai bine, a venit războiul, bombardamentele, au venit comuniștii... și ce-am realizat c-am muncit și-am luat prime? N-am realizat nimic, duduie, n-am realizat nimic.” Intrată prin alianță într-o familie bogată, fără să fi muncit vreodată, Catherina Iernici a trebuit să se angajeze, la mai bine de 40 de ani, ca
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
trăiască mai bine, a venit războiul, bombardamentele, au venit comuniștii... și ce-am realizat c-am muncit și-am luat prime? N-am realizat nimic, duduie, n-am realizat nimic.” Intrată prin alianță într-o familie bogată, fără să fi muncit vreodată, Catherina Iernici a trebuit să se angajeze, la mai bine de 40 de ani, ca muncitoare necalificată într-o fabrică de chimicale. Și viața Josefinei Banciu a luat o altă cale după 1945, la fel și cea a Elenei
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
și-a ales de pe masa de daruri un toc de scris. A fost fericit; spre deosebire de el, Ioana Stîngă, țața Ioana Găletoaia de la Brăila, n-a avut norocul să meargă prea mult la școală: la ea în sat, copiii trebuiau să muncească în rînd cu părinții, la cîmp, în bătătură, cu animalele; a avut și ghinionul unui bărbat bețiv și violent, care însă era omul ei și stîlpul casei, așa că-i răbda bătăile și-i făcea zile grele fiică-sii ca să n-
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]