261 matches
-
perioadă relativ scurtă. Sean O'Casey s-a născut într-o familie protestanta săracă într-unul din cartierele mizere ale Dublinului. O copilărie grea și-a pus amprenta asupra simpatiilor sale politice ulterioare, el cochetînd cu socialismul și cu cauza muncitorimii dublineze. Această orientare de stînga nu l-a împiedicat să fie adeptul și al cauzei naționaliste irlandeze, care în mod normal reprezintă dreapta politică. În Irlanda primei jumătăți a secolului al XX-lea astfel de situații nu reprezentau excepții, ci
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
acest context la 10 august 1914, rezoluția Congresului extraordinar al socialiștilor români, explica: ”Congresul se ridică împotriva oricăror aventuri războinice și declară că singura politica compatibilă cu interesele vitale ale țării este neutralitatea sinceră și definitivă, pentru a cărei menșinere, muncitorimea română se va lupta cu prețul sângelui său”. Anul 1916, când România va intra in război alătuiri de puterile Antantei nu va aduce nimic bun pentru mișcarea socialistă și social democrată. Cea mai puternică manifestarea antirăzboinică se va desfășura la
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
stânga din Franța, care vor impune în 1934, ca prim - ministru pe Léon Blum, care va elabora împreună cu guvernul pe care l-a condus, un pachet de legi de protecție socială. În România, lucurile stăteau altfel, începutul anului 1933, găsind muncitorimea și forțele politice, care- i apărau interesele, într-o situație critică. Curbele de sacrificiu, pe de-o parte șomajul ajuns la cote alarmante și ziua de muncă prelungită, vor face din muncitorul român, o victimă sigură a măsurilor de austeritate
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
august 1914 să aibă loc congresul extraordinar al Partidului Social Democrat Român. Unul dintre raportorii de la Congres, Ecaterina Arbore, una dintre intelectualele mișcării social democrate și apoi socialiste spunea: ”Noi, care cunoaștem interesele vitale ale țării noastre, care cunoaștem nevoile muncitorimii de la orașe și sate, nu vom ezita de a cere neutralitatea”. Manifestații împotriva războiului și a unei eventuale intrări a României în luptă, alături de unul dintre cele două blocuri militare, s-au desfășurat în multe orașe ale țării precum: București
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
Zelea Codreanu, Pentru legionari, semnată Ernest Bernea și intitulată "Cartea unui început de veac", Rânduiala, Arhiva de gand și faptă românească, volumul ÎI, Caetul 1, Tipografia "Bucovina", I. E. Torouțiu, București, 1937, pp. 36-40. 50 Vezi Traian Herseni, Mișcarea Legionara și Muncitorimea, Tipografia Bucovina, București, 1937, si Traian Herseni, Mișcarea Legionara și Țărănimea, Tipografia Bucovina, București, 1937. 51 H. H. Stahl, Amintiri și gânduri din vechea școală a "monografiilor sociologice", Editura Minerva, București, 1981, pp. 15-70. 52 Zoltán Rostás, op. cît., 2000
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Fundația Culturală Regală "Principele Carol", 1934-1938, p. XXIII, p. XXXI, Tipografia Fundației "Principele Carol", 1938. HEINEN, Armin, Legiunea Arhanghelului Mihail. Mișcare socială și organizației politică. O contribuție la problema fascismului internațional, Editura Humanitas, București, 1999. HERSENI, Traian, Mișcarea Legionara și Muncitorimea, Tipografia Bucovina, București, 1937. HERSENI, Traian, Mișcarea Legionara și Țărănimea, Tipografia Bucovina, București, 1937. Lagrave, Rose-Marie, " Un exemple de compromis entre sociologie et politique: la figure de DIMITRIE Gusti", în Leș Études Sociales, Nr. 153-154, 2011. MIHĂILESCU, Vintilă, "Durată lungă
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
CULTURA PROLETARĂ, revistă apărută la București, lunar, de la 15 septembrie 1926 până în aprilie-august 1927 (șapte numere). Într-un Cuvânt înainte, redacția își precizează intențiile: „«Cultura proletară» va căuta să devină instrumentul de emancipare spirituală pentru muncitorimea română”. Rubricile cele mai constante sunt „Cronica artistică”, „Notele chenzinei”, „Însemnări”, „Recenzii”, „Informațiuni”. Publicația se ocupă cu prioritate de analize economice, sociale, ideologice, la nivelul intereselor timpului. Chiar în primul număr își fac loc asemenea dezbateri, în care sunt invocate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286575_a_287904]
-
este laboratorul în care Știința este îmblânzită de partid, iar sinteza de rigoare și umanism este dublată de codificarea proprietății socialiste. Muncitorul este citit, până la căpătul anului 1989, ca depozitarul bunului simț vizionar care îl deosebește de intelectual. Clasă conducătoare, muncitorimea este plasată pe o poziție privilegiată în lanțul evolutiv, aproape de țărănimea muncitoare prin originea socială, ea este stăpâna tainelor universului, o dată cu avansul cunoașterii. Logosul stalinist este cel ce fecundează întregul univers. Întreprinderea anului 1953 este confruntată cu riscurile, previzibile, ale
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
anului 1953 este confruntată cu riscurile, previzibile, ale stagnării. Inventatorul și stahanovistul sunt figurile emblematice ale acestui salt spre viitor. Întrecerea socialistă îi mobilizează pe toți. A lua în serios pe inventatori, pe inovatori este a lua în serios capacitatea muncitorimii eliberate de a-și valorifica imensul potențial de creativitate. Lozincile sunt cele ce rezumă, în cuvinte potrivite, spiritul unei vârste istorice prometeice. În anul 1953, tovarășul Stalin fascinează prin darul formulărilor memorabile, formulări ce sunt impuls pentru intelectualul de bună
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
anilor '60, când demascarea sistematică a sociologiei era încă în toi, dar pe de altă parte se arătau semnele unei deschideri spre Occident, Cernea a încercat utilizarea sociologiei în lămurirea unor teme fundamentale ale filosofiei marxiste: conștiința de clasă a muncitorimii din uzinele din București și Brașov. Era singurul mod de a introduce sociologia în cercetare fără retorsiuni. A fost o tentativă temerară, de vreme ce era încă vie amintirea distrugerii primei inițiative de resuscitare a sociologiei de către un grup de cercetători ai
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
că "n-are nici un merit decât acela că e urât chiar de către conaționalii săi"3175. Atacurile cele mai dure erau îndreptate împotriva domnului I. C. Atanasiu, fost prefect al județului Tulcea, "de origine fanariotă, pripășit prin Galați și ridicat pe spinarea muncitorimii"3176. În primul discurs ținut în parlamentul României de către senatorul Constantin Pariano acesta aprecia că, prin acordarea dreptului de vot la alegerile legislative, "țara înfiindu-și peste 370 000 de suflete", acestea "au devenit cele mai credincioase apărătoare ale granițelor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de subzistență? În ciuda unei asemenea situații, răspunsul se găsește în realitatea de necontestat în care supraproducția își găsește o cerere din ce în ce mai mare (întrucât altfel nu își are rostul de a fi creată), din partea acelei mase largi de consumatori din rândurile muncitorimi "exploatate" și "sărace" (pe care o descrie Marx, pentru a-și impresiona audiența profețiilor sale). Realitatea vieții de zi cu zi din cadrul unei economii capitaliste dezvoltate confirmă că acestei mari mase de consumatori, care reprezintă majoritatea populației, i se ridică
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
proprii, sunt nevoiți să-și vândă forța de muncă pentru a putea trăi."77 Merită să amintim că și P. J. Proudhon 78 a avut același punct de vedere, acela de a lega condiția de muncă și de viață a muncitorimii de statutul proprietății față de mijloacele de producție. Cu toate acestea Marx, l-a considerat un total necunoscător al problemelor economice, în general, și al celor sociale, în mod special. Într-o scrisoare de răspuns (din 1868), adresată lui J. B.
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
are rost să luăm în discuție tonul total neadecvat pe care îl folosește în cadrul polemicii, Marx vrând să pară mai deosebit față de alții și aducând tot felul de invective la adresa claselor sociale din cadrul economiei capitaliste, altele decât cele care aparțineau muncitorimii. De fapt, prin acest mod de prezentare a ideilor sale, Marx a încercat să-și manifeste totala opoziție față de aceste clase sociale "neproductive" cum le numește -, căutând o formulă cât mai convingătoare, prin care vroia să arate că se debarasa
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
câteva fabrici de prelucrare a bumbacului la Manchester (Anglia), a avut posibilitatea de a-l ajuta tot timpul pe Marx și pe familia lui. La sfârșitul anului 1844, fiind urmărit de poliția din Paris pentru unele acțiuni de instigare a muncitorimii pentru obținerea unor drepturi economice, Marx împreună cu întreaga sa familie, au fost expulzați din Franța și se refugiază la Bruxelles. Cu ajutorul financiar al lui Engels, Marx s-a dedicat studiilor de istorie, o veche pasiune încă din anii de studenție
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
Anglia (1844). În timp ce lucra la această carte, Engels a continuat să țină legătura cu cercurile muncitorești influențate de mișcarea Cartistă și îl întâlnește pe Robert Owen. Acesta l-a inspirat la scrierea mai multor articole pe teme social-politice despre situația muncitorimii engleze, pe care le-a publicat în ziarul The Northern Star și în Democratic Review. După doi ani de lucru la firma din Manchester, în 1844, Engels a decis să se întoarcă în Germania. În drum, s-a oprit la
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
69 Robert Owen (1771-1858), proprietar scoțian al unei fabrici de textile, devenit un susținător al concepției de împărțire a marilor averii ale burgheziei către clasele sărace, defavorizate ale societății. Fondatorul Marii Uniuni Naționale Comerciale, prin care a căutat să strângă muncitorimea engleză într-o organizație muncitorească, pregătind-o pentru o grevă generală împotriva burgheziei. El a fost primul care a folosit denumirea de socialism.Vezi și "Adnotările" despre viața și opera sa (p. 268). 70 Henry de Saint-Simon (1760-1825), filozof și
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
a identității național-ceaușiste Patria = Poporul = Partidul = Ceaușescu. ibidem, p. 217. 885 Ibidem, p. 218. 886 Ibid., p. 221. Însuși imnul de stat deținea o consistentă încărcătură mitologică: mitul curajului perpetuu, al istoriei patriotice, al muncii eliberatoare (dublat de dogma rolului muncitorimii și al Partidului călăuzitor), al patriei primejduite, mitul pacifist, mitul protocronist, mitul utopist (înfățișat în teza comunismului salvator). ibid., pp. 219-220. 887 Ion Manolescu, Carnetul elevului socialist, în idem, Explorări în comunismul românesc II, p. 254. 888 Ion Manolescu, Clișee
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
subliniat și de repopularea ulterioară a zonei cu mineri aduși din alte părți, cu militari și securiști ori chiar cu foști delincvenți angajați în minerit. Caracterul politic intrinsec a fost demonstrat și de faptul că minerii - considerați segmente esențiale ale muncitorimii comuniste - s-au revoltat împotriva patronilor lor ideologici și a condițiilor promovate de însuși sistemul politic care îi folosea ca forță de muncă. Prin urmare, greva din Valea Jiului a fost un protest colectiv spontan, dar cu miză politică ulterioară, care
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1997, p. 221). Oameni de televiziune care au girat la fața locului evenimentele din decembrie 1989 văd revoluția ca o explozie populară, transmisă în direct; aportul decisiv în capitală este considerat ca fiind adus de „masiva și hotărâta ridicare a muncitorimii bucureștene” în dimineața de 22 decembrie (Brateș, 1997, p. 52). Faptul că la Televiziune s-a lucrat în condițiile unei avalanșe și ale unui haos informațional - sau, prin intermediul studioului 4, chiar ale unei ample acțiuni de dezinformare - nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de către foarte multe din televiziunile lumii. La fel ca în primele două cărți, și aici Iliescu se ocupă de Timișoara: de data aceasta precizează că punctul culminant al revoltei timișorene a fost ieșirea masivă în stradă, în 20 decembrie, a muncitorimii și fraternizarea armatei cu protestatarii. În ceea ce privește posibila implicare a unor „agenturi străine”, cum le numea Ceaușescu, Iliescu este adeptul unei poziții a jumătății de măsură, care îi poate satisface parțial și pe interpreții conspiraționiști ai evenimentelor din decembrie 1989: „Cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și elaborat în noaptea de 20 spre 21 decembrie; mai târziu va aminti, totuși, de această platformă). După Ion Iliescu, și aceasta este stratagema sa conceptuală, revoluția începe din 22 decembrie, mai întâi prin ieșirea masivă pe străzile capitalei a muncitorimii de pe platformele industriale, apoi prin programul Frontului Salvării Naționale. Dacă revolta a adus „opresiune, gloanțe, vieți secerate, drame, tragedii”, revoluția a adus „un program cu desăvârșire radical care a coagulat uriașele energii în revărsare” (p. 115); dacă revolta a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a adus, dacă nu liniștea și pacea, atunci măcar starea de bine, de confort psihic și sufletesc al națiunii - aceasta este logica demonstrației lui Ion Iliescu. Denaturarea este făcută strategic, cum am spus deja: mai întâi accentul cade pe aportul muncitorimii, apoi pe aureolarea rolului FSN ca șlefuitor al revoltei în revoluție. Doar prin intermediul Frontului Salvării Naționale, sugerează autorul, revolta spontană a devenit revoluție, adică „o mișcare politică precis organizată și precis determinată, care să pună capăt nu doar unui regim
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în 13 iunie și îi laudă pe mineri, considerând că aceștia erau urmașii legitimi ai celor care protestaseră în 1977 împotriva lui Ceaușescu. Să recapitulăm: în definiția revoluției, Iliescu se manifestă prin clișee comuniste (ceea ce nu este neapărat paradoxal) - „aportul muncitorimii” în 20 decembrie la Timișoara și în 22 decembrie la București (pe care pedalează obstinat) este o sechelă a gândirii sale definitiv marcate de un pattern comunist, care vedea în clasa muncitoare „avangarda” partidului respectiv. În demonstrația lui Ion Iliescu
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
alt sens însă decât cel dorit de Iliescu: spre deosebire de deținuții politici care au fost reeducați prin tortură la Pitești, Ion Iliescu a fost și a rămas un auto-reeducat, în libertate, în spiritul omului nou comunist, ca dovadă tezele sale despre „muncitorimea revoluționară”, alergia la ideea de „proces al comunismului”, „limba de lemn” de care nu se poate debarasa, alergia sa din 1990 la opoziția politică reprezentată mai ales de PNȚCD și PNL (partide istorice, care se încăpățânau, prin existența lor, să
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]