57,196 matches
-
la matematică și la fizică! - Cum ați trăit între cele două războaie? - Precum am mai spus, nu am stat în București tot timpul. Fratele meu se îmbolnăvise de plămâni iar doctorii au sfătuit-o pe mama să ne ducă la munte, așa încât, când eu aveam opt ani ne-am mutat la Sinaia. A urmat, cred, cea mai liniștită și fericită perioadă din viața mea, până la doisprezece ani, când am fost trimiși interni în Franța. Cred că mama era oarecum întârziată cu
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
apus cu iubita ta personaj de cartoon/ eu sunt atât de frumos încât stelele/ se sugrumă căzute în mocirla dragostei/ pentru mine, încât luna îmbătrânește așteptându-mi privirea/ după mine își întorc fețele/ străzile,/ blocurile,/ băncile,/ gardurile,/ tufele, animalele, mașinile, munții etc.../ ca niște flori ale soarelui/ Narcis uită de dragostea de sine și se îndrăgostește de mine/ numai eu sunt pe cer/ pentru că eu sunt superb..." Iar Aleph -1, astfel: "Cei ce l-au văzut pe Lancelot murind/ să ridice
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
scris admirabil, teatral, cu tensiune în verb, în acțiune și în replică, cu răsturnări spectaculoase. Și se petrece în zilele noastre, în profunzimea celor mai actuale dintre teme: război, alienare, normalitate și anormalitate. O mânăstire de maici, uitată undeva în munți, este transformată la un moment dat într-un spital psihiatric. La fel de abandonat, de a cărui existență nu-și mai amintește aproape nimeni. Acolo, însă, trăiesc niște oameni cu diverse probleme sau, cum spune autorul, mai altfel. Singuri, într-o pustietate
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
țiganca, altul are impresia că posedă dimensiunile unei minuscule vietăți și că poate fi oricînd strivit sub vreo talpă neatentă. Mai este un personaj care tace și nu face nimic de cînd se află aici, în mânăstirea- spital din creierii munților, loc în care descinde un doctor, povestitorul nostru, prin gura căruia aflăm în detaliu cum se scurg orele la "40 de mucenici". Cam la fel unele cu celălalte, în mizerie și frig, în afara lumii, fără tratament și fără hrană, la
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
este mobil, diafan ori pământos, sarcastic ori așezat pe antiteze. Nicicând pe anacronice reverii. Cuvintele folosite de el sunt ale tuturor. Limbajul i se alege altul. Numai al lui. Poezia lui are mulțime de glasuri pentru descoperirea soarelui, lunii, mării, muntelui, dealului, copacului, a bărbaților care au făcut istoria, a țăranului, a câinelui, a literelor, cuvintelor, poreclelor, parodiilor, a satului fără sărbătoare, a cimitirelor. Marin Sorescu animă prin poezie tot ce a trăit el în lume. Iată poezia de dragoste, inventivă
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
să mă bucur, pînă la lacrimi, de splendoarea nobilă a Făgărașului acoperit misterios pînă la jumătate de zăpadă, de blîndețea peisajului divin pe care îl străbăteam în ritmul unei locomotive neelectrificate, în aburii ei care se amestecau cu ceața dinspre munte. Visătoare, plutind de-a dreptul, mi-am luat rămas bun de la "bărbații" mei și-am coborît la Sibiu. Aveam să mă întîlnesc cu bunul meu prieten sosit din Franța și să stau pînă a doua zi. Uneori, socoteala de acasă
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
să iau de acolo un tren mai departe. Dacă totul decurgea normal, puțin după miezul nopții aș fi fost acasă. Viteza mașinii, asupra căreia fusesem avertizată, nu mă deranja aproape deloc. Frigul, însă, mă anula, mă înfricoșa. Silueta neagră a munților se cățăra acum agresiv pe biata noastră Dacie neputincioasă. O defecțiune nedepistată de șofer făcea ca în mașină să fie ca într-un cavou. Blestemul conductorilor apostrofați de mine prin trenurile supraîncălzite mă ajungea neînchipuit de repede. Extremele pot crea
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
malul mării - dinamizează ritmul succesiunii faptelor. Ideea aceasta de spațiu imprimă alt nerv și altă atmosferă montării, salvînd într-un fel personajele dintr-un derizoriu absolut, din rutină. La malul mării și gîlcevile sînt altfel decît pe o uliță de munte sau de șes. Un element care nu împlinește imaginea spectacolului sînt costumele scenografului Valentin Codoiu. Desenul lor este în spiritul ideii regizorului, nu și texturile alese. Nu sînt inuri, pînzeturi, bumbacuri și din pricina asta, expresivitatea costumelor pălește. Multe din scenele
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
să-și vadă de lectură, stai cu ochii ațintiți pe fereastră, aparent prins de alte gânduri și privești acolo ca într-o oglindă imaginea lui. Este o după-amiază de toamnă timpurie și prin geamurile vagonului ușor opacizate câmpiile și spinările munților îndepărtați își trimit până la tine strălucirea plină de sevă. Așadar, nimic mai simplu decât să te lași vrăjit în gândurile tale de această priveliște. Neținând cont de aceste lucruri, el stă aplecat deasupra unei cărți, se înșurubează tot mai mult
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
ce ți se bagă în suflet se pune întrebarea dacă au existat cu adevărat înainte. Așa cum i-a născut legenda pe urieșii zestrei folclorice, dispăruți, și ei, fără să se prea știe de ce - și încă mai puțin când. Ei mutau munții din loc, se scărpinau pe spinare cu falnici stejari smulși din rădăcini, puneau stânci în prăștii, se înfruntau în trânte năpraznice - aceasta ar putea fi explicația, dacă n-aveau cine știe ce minte. Sau, poate, o dată cu dinozaurii, ciocnirea unui meteorit de ghiață
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
Urian Industria cărții din România se află într-o situație paradoxală. Toată lumea căinează soarta cărților în disputa tot mai dură cu noile surse de divertisment și cu mass-media, dar apar peste noapte edituri, iar rafturile librăriilor se cocîrjează sub greutatea munților de noi producții editoriale. Chiar și în cele mai simandicoase librării sunt expuse la îndemînă „operele" unor scriitori de care nu a auzit nimeni, publicate, de cele mai multe ori, de edituri la fel de obscure. Deși răsfoirea unor astfel de volume nu ar
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
aștept la București". Și imediat, a doua zi, a venit la București. Uite, fotografia asta: Panait pe peronul gării. De cîte ori o privesc, retrăiesc parcă acele scene... cînd venea la București. Eu eram lîngă el, așa, ca lîngă un munte... Tot ce gîndea, tot ce-mi spunea era cu totul altfel, decît gîndea și spunea lumea cealaltă. Am dreptate, pentru că și scrisorile lui erau, nu știu cum, altfel... D.T.: - Vreți să ne citiți măcar un fragment dintr-o asemenea scrisoare, iată, din
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
Loviștei și și-a trecut apoi un doctorat la Paris cu o teză despre terminologia de rudenie din zona cu pricina, semnalează cîteva toponimice care ar putea fi indiciul pentru existența, în vechime, la noi, a agriculturii montane. Există în munții Făgăraș un loc numit Arsurile, în muntele Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
doctorat la Paris cu o teză despre terminologia de rudenie din zona cu pricina, semnalează cîteva toponimice care ar putea fi indiciul pentru existența, în vechime, la noi, a agriculturii montane. Există în munții Făgăraș un loc numit Arsurile, în muntele Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
cu o teză despre terminologia de rudenie din zona cu pricina, semnalează cîteva toponimice care ar putea fi indiciul pentru existența, în vechime, la noi, a agriculturii montane. Există în munții Făgăraș un loc numit Arsurile, în muntele Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
majuscule, într-un titlu de pe prima pagină a unui cotidian important: "Culuare pentru privilegiați" (RL 2092, 1997). Nu era totuși un caz izolat; în Internet se mai pot găsi destule exemple similare: "marea varietate și bogăție a formelor de relief: munți, depresiuni intramontane, culuare întinse, dealuri molcome" (consiliu. suceava.ro.); "și uite așa, în ciuda șoselei proaste și a circulației pe numai două culuare, Occidentul se apropie încet dar sigur de Cluj" (revistavatra.ro /9.10.2001); "terenul are dimensiuni de 75x32m
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
în decembrie, cînd treceau ploile și aerul devenea diamantin, Sierra Nevada de Santa Marta părea că atinge cu piscurile-i dalbe plantațiile de bananieri de pe malul celălalt. De acolo se vedeau indienii aruhacos alergînd în șiruri de furnicuțe pe coastele muntelui, cu sacii de ghimbir în spinare și mestecînd frunze de coca pentru a-și face viața mai ușoară. Noi, copiii, ne amăgeam pe atunci cu speranța de a face bulgări din zăpezile veșnice și de a ne juca de-a
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
cumva, toți trei. Nu-i vedeam decît corpul cum i se zguduia. Dincolo de zilele mai proaste pe care le-a avut, așa mă despart de el: într-un hohot de rîs, tăcut și totuși viguros, dintr-un frumos oraș de munte, mai calm și mai cald ca niciodată la sosirea iernii. Nu i-am spus niciodată "Dolfi".
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
Cătălina Buzoianu: Victor Rebengiuc este ultimul titan al Teatrului "Bulandra". Unii dintre colegii mei ar spune, probabil, "ultimul dinozaur". El este, a fost întotdeauna,chiar atunci când a afirmat că datorează ceva unui regizor, un rebel independent. Există singur, ca un munte cu creștetul în nori, liber în crepusculul impunător. El trăiește ca un cașalot uriaș într-o mare fecundă care-i hrănește intuiția. Creează doar atunci când se simte neîncătușat. Am lucrat mai multe spectacole cu el, spectacole în care a făcut
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
Culmea ironiei! Am comandat pui din același loc și, cu degetele unsuroase și sosul picurând pe linoleum, am discutat despre biata mea soție strivită. De cinci sau șase ori, din pură prietenie. Puteam oare să rămân undeva la înălțime, pe muntele sfânt al experienței, la mare distanță și să aprob printr-o delicată înclinare a capului meu de chinez mica lor iubire? Ce rău li se făcuse stelelor? Futalău nenorocit, i-am zis, de câte ori, de cinci sau șase? Ah, zâmbi F.
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
orice, rămâne singurătatea. Nu vreau să fiu o simplă stea ce moare. Te rog, fă să-mi fie foame, pentru că atunci nu sunt un centru mort, pot percepe copacii ca entități distincte și pot deveni curios cu privire la numele râurilor, înălțimea munților, diferitele forme ale numelui Tekakwitha, Tegahouita, Tegahkouita, Tehgakwita, Tekakouita, oh, vreau să fiu fascinat de fenomene! Nu vreau să trăiesc înăuntru! Reînnoiește-mi viața. Cum pot exista ca recipient al măcelului de ieri? Sunt pedepsit de carnea mâncată? Să existe
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
dumnezeirea e mai curînd difuză, nedesprinsă de starea modelării solemne a elementelor, dar și de cea a familiarității cu celulele, cu spețele mărunte, cu emanațiile discrete ale vegetalelor: "Am simțit mîinile zeului frămîntînd lutul, apa și sarea, cimbrul și ienupărul, munții și/ lacurile, sori și nebuloase, stele și aburi;/ Prima zi a Verii sosi apoi purtînd mireasma/ Zilei a Opta, în plinătatea-i se revărsa, ca/ mierea din faguri, deși nu se clintea dintru/ odihna celulelor, împingea seva în pini și
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
cît și un ecou al panismului originar, păgînă voluptate epidermică, răsfăț solar, pur biologic. Alfabetul de care se servește autorul e unul precumpănitor senzorial, cel mai apt a-i stenografia nuditatea străveche a trăirii: "Jilăveala buștenilor din stații răcoroase de munte/ Jilăveala mrejelor întinse pe țărm/ Jilăveala cojii de ou încă plină de aburi/ Jilăveala trenului care a mers toată noaptea" (Jilăveală). Sau următoarea imagine a unui monument venețian, în care genuflexiunea pietății se îmbină cu percepția elementară, precum un indice
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
care atunci nu mi s-a acceptat, nu știu de ce, poate pentru că pe atunci n-aveai voie să ai insomnii, dar'mi-te să mai scoți și avantaje din ele, așa că volumul a trebuit să apară cu titlul Insomnii lângă munți. A doua e cea numită în întrebare. Amândouă mi-au fost cerute și, deci, oferite cu generozitate de editori: poeții Ioan I. Iancu și, respectiv, Gellu Dorian - cărora le mulțumesc și pe această cale. Dacă nu mi-ar fi fost
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ton mai înalt decât de obicei și parcă smucit. Păi, să vedeți, a început ea. În satul nostru nu sunt lucruri dintr-astea, nici n-au fost, după știința mea. După război s-a vorbit despre stafii, noaptea, în pustietatea muntelui, dar s-a dovedit că erau niște fugari. I-a omorât potera. Sunt în schimb, alte lucruri. Oamenii se uitau la ea cu luare aminte. Încetul cu încetul Vicenta se liniștise. - Am o pajiște în josul râului, lângă niște arini, și
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]