100 matches
-
obiectul râvnei multora, din moment ce răzeșii ipoteșteni sunt într-o necurmată luptă cu vecinii. Ca rezultat al acestor neînțelegeri au rămas până astăzi numeroase informații, nici una de neglijat: nume ale proprietarilor, vânzări-cumpărări, date și ani. Se știe astfel că la Iordache Murguleț era casa documentelor Ipoteștilor; mai mult, că în 1835, stolnicul Mavrodin, geometrul ținutului, cumnatul de mai târziu al lui Gh. Eminovici, făcea harta locului 9. În urma adresei Divanului Apelativ din lași, Judecătoria ținutului Botoșani însărcinează, la 3 octombrie 1847, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ciobanului moldovean din Miorița. Avea dreptate, cred, reputatul folclorist Ovidiu Bârlea să afirme: "Cea care oglindește în toată plinătatea profilul spiritual al românului, în trăsăturile lui tipice, este balada Toma Alimos". La fel, bătăios și justițiar, procedează Mihu Copilul, cînd murgulețul lui îl vestește că, pe aproape, o să-l prade Ianus ungureanul, însoțit de o ceață de olteni. Mihu se îndreaptă spre vrăjmaș, îl cheamă la lupta dreapta, în doi, si, după o înfruntare aprigă, îl răpune. Nimic fatalist, resemnat în
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
ori de mari tablouri sociale. Din păcate, Zamfirescu pune la baza proiectului său romanesc ideologia; în viziunea autorului, romanul ar trebui să demonstreze un anumit adevăr social și istoric, de aceea personajele sale reprezintă mai degrabă întruparea unor principii: Dinu Murguleț întruchipează boierul de viță veche, depășit de lumea în modernizare; Matei Damian ar fi tînărul aristocrat trecut prin cultura occidentală; Sașa Comăneșteanu - tînăra boieroaică plină de generozitate și de principii umanitare; Tănase Scatiu - mitocanul îmbogățit etc. Prezentarea de către romancier a
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
născută la țară, crescută pe lîngă tată-său, în idei statornice de iubire a pămîntului strămoșesc. Comăneștenii jucaseră un rol însemnat în toate mișcările naționale“; cînd își întîmpină nepotul abia venit în țară, după o absență de șapte ani, Dinu Murguleț îi administrează mai întîi de toate o lecție de patriotism: „Uite pămîntul ăsta - nu m-aș duce de pe el pentru nimic în lume. Aici suntem născuți și eu și maică-ta, și părinții noștri și părinții părinților noștri“, spune bătrînul
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
aparte de receptare a lecturii armonia contextuală. Memorabilă este și secvența în care boierul din Alcyon sau Diavolul alb poruncește "să se aprindă cățuia cu mirodenii și să se dea drumul la ferestre" în urma dezgustătorului Iani, la fel cum Dinu Murguleț aerisește după vizita lui Tănase Scatiu, "să iasă mirosul de mitocan". Este un fapt de notorietate că abia după moartea poetului ies la iveală capodoperele din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară (1964) și se publică romanul
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
stil modern" a operelor clasice, admise în principiu, dar de facto supuse unei insidioase prelucrări, în vederea respectării ideologiei. În elogiatul și premiatul pe vremuri film al d-sale, Tănase Scatiu, regizorul Dan Pita îl "stampilează", în consecință, pe boierul Dinu Murguleț, opusul arivistului arendaș, un om rezervat, timid, vulnerabil, dotat cu o bunătate ce-l face simpatic, însă... boier: "Urmărea e că Dinu Murguleț devine în film un fel de tîrîie-brîu, pus să intre în coniventa - cu cine credeți? - chiar cu
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
vremuri film al d-sale, Tănase Scatiu, regizorul Dan Pita îl "stampilează", în consecință, pe boierul Dinu Murguleț, opusul arivistului arendaș, un om rezervat, timid, vulnerabil, dotat cu o bunătate ce-l face simpatic, însă... boier: "Urmărea e că Dinu Murguleț devine în film un fel de tîrîie-brîu, pus să intre în coniventa - cu cine credeți? - chiar cu nemernicul de Tănase Scatiu" și "obligat să pretindă că ar fi urmașul, lui... Bălcescu! Deci așa stau lucrurile pe la noi: Dinu Murguleț, Tănase
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Dinu Murguleț devine în film un fel de tîrîie-brîu, pus să intre în coniventa - cu cine credeți? - chiar cu nemernicul de Tănase Scatiu" și "obligat să pretindă că ar fi urmașul, lui... Bălcescu! Deci așa stau lucrurile pe la noi: Dinu Murguleț, Tănase Scatiu, Bălcescu, - toți sînt o apă și-un pămînt!". Verigile istoriei se leaga implacabil: Nici nu visau realizatorii filmului acestuia din 1975 (...) că, prin gafă lor, ei prefigurau involuntar o circumstanță întîmplata aievea în România postdecembrista: prezenta în proximitate
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Scoate boii din coșar, Pe Murgu și pe Cezer, Și mi-i pune la căruță Și se duce la mândruță...” “... Foaie verde de alun, Omule cu caii buni, Hai să facem schimb în drum Că și caii mei sunt buni...” “... - Murguleț, căluțul meu, Ce te-abați din drum mereu? Ori ți-e greu trupșoru’ meu? Nu mi-e greu trupșorul tău Ci mi-e greu năravul tău, Că pe la câte cârciumi treci, Pe la toate îți petreci Și-mi dai fân doar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
umplut toată de făină, parcă ești Moș Crăciun! Așa făceai când erai mică și voiai să te pui pe gătit. Te spălam un ceas Întreg până Îți scoteam din păr toate mâncărurile. După aia fugeai la herghelie și Încălecai pe Murguleț, puiul de armăsar care Îți plăcea atâta. Și călăreai cu părul În vânt. - Da... Își aminti Erina, zâmbind. A crescut Murguleț, mai doi-trei ani și o să Înceapă să Îmbătrânească... - Dar Încă aleargă ca un diavol! - Da, asta așa e... Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spălam un ceas Întreg până Îți scoteam din păr toate mâncărurile. După aia fugeai la herghelie și Încălecai pe Murguleț, puiul de armăsar care Îți plăcea atâta. Și călăreai cu părul În vânt. - Da... Își aminti Erina, zâmbind. A crescut Murguleț, mai doi-trei ani și o să Înceapă să Îmbătrânească... - Dar Încă aleargă ca un diavol! - Da, asta așa e... Ca și cum cu totul altceva ar fi vrut să spună, tânăra se Întoarse spre tatăl ei și Îl Îmbrățișă cu putere. - Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea loc lupte la care, cu doar câteva ceasuri mai devreme, nimeni nu se aștepta. Ridică privirile spre cerdac și abia atunci Îl văzu pe tatăl ei, care părea a aștepta un răspuns. - Tată... Trezește slujitorii... să-l Înhame pe Murguleț. - Erina! E toiul nopții! Ninge! Ești singură! - Nu-i nimic... Drumurile sunt mai păzite ca niciodată. Poate că ajung din urmă corpul de oaste al hotnogului Nechifor. - Dacă ești așa de hotărâtă, vin cu tine. Singură la drum de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lângă ea, În Încercarea nebună de a-l găsi. Poiana era mare, parcă nesfârșită. Erina auzi În urma ei zgomotul unei uși trântite, voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erina auzi În urma ei zgomotul unei uși trântite, voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea. - Hai, Murguleț... spuse din nou, cu glasul Înecat de lacrimi. Scoate-ne din valea asta a morții... Alți cai căzură, loviți de săgeți. Erina vedea liziera pădurii apropiindu-se. Încă puțin. Încă puțin. Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ionuț Murgul, de la Murgești. Soluția Înveseli pe toată lumea, mai ales pe căpitanul Oană, care văzu aici mai mult dorința Erinei de a transforma lumea oamenilor Într-o lume a cailor. - Mai rămâne să mă poreclești Tărcatul, sau Spaima zmeilor, sau Murguleț, ca să fim cu toții gata de dus la păscut, spusese căpitanul, În curtea Înconjurată de cireși Înfloriți, sprijinindu-se de umărul Erinei. De când venise de la Suceava, Oană părea hotărât să Învețe din nou să meargă. Nu reușea decât cu mare greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noi, cu o zi sau două Întârziere. Erina Încercă să-și imagineze drumul Înapoi. Dar gândurile n-o ascultau. Nu exista nimic În afară de o singură imagine. Tatăl ei, Întins pe catafalc, dincolo de viața pământească, așteptând-o. Urcă În șaua lui Murguleț fără un cuvânt. Departe, dincolo de Nistru, vacarmul unei lupte neînțelese Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și ăilalți. Guristul se matolise 70 puțin și avea chef de ciripit. Anghel bătea cu degetele în spatele viorii, parcă o gâdila. Lemnul ei scump răsuna dulce o dată cu cuvintele: Căpitane de județ, De ce mă ții la arest, Pentr-un pui de murguleț, Că nu -lam vfndut la preț, Și am luat pe el cinci mii, . Să duc pfine la copii... Cocîrță umplu paharele din nou și hoții băură cu sete. Slugile aduceau tocmai un castron de pământ în care aburea ciorba. Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Z. N. Pop în legătură cu moș Miron Prisacaru. Acest personaj n-a trăit la Ipotești. A fost creat de Cezar Petrescu, în romanul său. Catagrafia satului Ipotești, din anul 1820, arată, ca prisacar, numai pe Vasile Prisacar, pe partea stolnicului Iordache Murguleț. În celelalte catagrafii ale aceluiași sat, întocmite în anii 1831, 1838 și 1845, nu figurează nici un prisăcar și nici în mitricile satului de după acei ani, deci nu era prisacă la Ipotești. În schimb, în catagrafia satului Cătămărești, de alături, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Marie s-a căsătorit cu Ieremia Cîrcu, care a murit în 1668, tînîr și fără a lăsa copii, iar Maria Cîrcoaia "văzînd că nu i se întîmplă coconi din trupul ei", a început a dărui pămînturile pe la nepoții din neamul Murguleț și Cîrcu, la nepoate, după mama sa și la alte nepoate, din neamul Iurașcu. L-a dăruit cu pămînturi pe Iliaș fiul lui Dumitrașcu Nacu, care îi era fin din botez 39. L-a înfiat și l-a înzestrat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a dăruit cu pămînturi pe Iliaș fiul lui Dumitrașcu Nacu, care îi era fin din botez 39. L-a înfiat și l-a înzestrat pe Gavril Dobrenschi, tot nepot, care, prin mama sa Salomia, îi era nepot și lui Ieremia Murguleț 40. L-a dăruit cu cele mai multe pămînturi pe logofătul Tudosie Dubău, nepot din neamul Cîrcu 41. Au mai primit danii încă două nepoate: Ileana Călugărița, fata lui Vasile Turcu 42, și Maria, căsătorită cu Strișca, a cărei străbunică, Maria, fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a continuat. Dovadă sigură avem în documentul inedit din care am reprodus un fragment și din care rezultă că în anul 1826 Vasile Iurașcu era deja stolnic, iar în Izvodul de banii scutelnicilor pe 1827, după biv vel stolnic Iordache Murguleț, găsim pe stolnicul Vasile Iurașcu și pe Stolnicul Mihalache Mavrodin, fiecare fiind prevăzuți, în izvod, cu cîte 12 scutelnici, pentru care aveau de luat bani, de la vistierie 87. Vasile Iurașcu a obținut titlul de stolnic de la Ioan Sandu Sturza voievod
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
62, De-abia acum s-au văzut soții Eminovici la capătul odiseei lor, care dura de șapte ani, pentru Ipotești! După aceea, Raluca a mai adăugat la proprietate și biserica de lemn din Ipotești, plătind pentru ea 250 galbeni unui Murguleț 63, moș Eufrosinei Petrino, despre care Matei Eminescu a spus că era "un flăcău unguresc, bătut de vreo doi țărani, prinzîndu-l la neveste 64. În vremea aceea bătrînul Vasile Iurașcu stătea pe la Ipotești. Nepotul său, Matei, spune că "Iurașcă era
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
organ pentru poezie” - iar la un post-pozitivist precum Răzvan Codrescu nu e cazul. Dânsul continuă să bată câmpii fără grație: „Mama - Raluca, fata stolnicului Jurașcu“ mai evlavioasă, cumpără, zice-se, de la o rudă a fostului stăpîn [al Ipoteștilor - n. n.] Teodor Murguleț, o bisericuță fără turlă, cu clopotnița de lemn” [15], fel mărunt de a intra în tradiția ctitoriilor boierești. Raluca avea și vreo șase frați sau surori la călugărie[16], dar asupra propriilor copii nici ea și nici altcineva nu se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Scatiu e caricat de autor, înnegrit cu ură, totuși nu fără viață. E o imagine fugitivă și autentică, în baza căreia cititorul poate construi mental un erou. Romanul conține pagini subtile ori viguroase: scenele demonstrând imbecilitatea senilă a lui Dinu Murguleț, deznodământul cu uciderea de către țărani a lui Scatiu. În război interesează mai ales la început cu strângerea tuturor eroilor, cu dibuirea sentimentelor, cu sentimentalismul frivol, monden, care vine puțin și de la Tolstoi, întrucît avem de-a face cu o societate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]