133 matches
-
Iași, 1834; Drept slăvitoare învățătură sau Cuprindere a de D-zeu cuvântării hristianești a lui Platon, mitropolitul Moscovei, Iași, 1839; Besericeasca istorie a lui Meletie, I-IV, Iași, 1841-1843; Piatra scandelei, Iași, 1844; Pidalion, Mănăstirea Neamț, 1844; Indeletnicire despre buna murire, Iași, 1845; Tâlcuirea psaltirei, I-II, Iași, 1850-1866; Cele patrusprăzece trimiteri ale sfântului slăvitului și întru tot lăudatul apostol Pavel, I-III, București, 1904-1906. Repere bibliografice: Andrei Vizanti, Veniamin Costaki, Iași, 1881; N. Tănăsescu, Viața și activitatea lui Veniamin Costache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decât sindroame de murire ale limbii în el"22; pe de altă parte, Sorescu n-ar fi decât "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență"23. Mai juste sunt afirmațiile lui Sîrbu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vorba de o culpă medicală, fiindcă anestezicul se alege și se dozează în funcție de rezultatul unor obligatorii investigații prealabile. Apucase să achite taxa pretinsă de clinică: 1000 de euro. În poemul "Doina", Cezar întreabă și se întreabă: Într-o noapte am murire / într-o noapte am murit / fără teamă de orbire / Pe Domnul l-am întâlnit (...) Spune-mi Doamne, care-i rodul / Încarnării noastre-n Tot? / Suntem oare un nimica / Mai ușor ca negura? Dacă tot murim cu totul / înviem apoi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pleava. Nimic nu mai stă în picioare în lume pulberea reprezintă expansiune distrugătoare a timpului asupra tuturor elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca mâne / Nimic fiind, l-am închinat murirei, / În van s-acopere, oprind ruina, / Nimic etern în tremurul sclipirei" ( Fata în grădina de aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dac) are nevoie de ajust)ri și reformul)ri, sau dac) necesit) o îngustare a gamei intențiilor sale explicative. Aparentul eșec al unei teorii poate decurge din efectuarea improprie a unuia din acești pași. Câțiva dintre ei necesit) o l)murire special). De vreme ce este supus) test)rii o ipotez) derivat) dintr-o teorie (neexistând nici o cale de a testa direct o teorie), una care se dovedește greșit) ar trebui s) ne determine s) reexamin)m operațiile a doua și a șaptea
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dominante. Abia acum ies la iveal) consecințele eșecului lui Kaplan de a veni în întâmpinarea celei de-a doua cerințe. Definirea unui sistem drept un set de variabile atât de înrudite, și având toate însușirile deja menționate, implic) și l)murirea motivului pentru care o colecție dat) de variabile alc)tuiește un set. ,,De vreme ce”, așa cum spune el, ,,un sistem își dobândește identitatea de-a lungul timpului, este necesar s) fim capabili s)-l descriem în diferite momente din timp, adic) s
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Nagel (1961, p. 116n). S-ar putea ad)uga c) explicațiile nu sunt la fel de limpezi și utile. Pentru studierea procedurilor de testare și explicarea importanței lor, vezi Stinchcombe (1968, capitolul 2). Vezi capitolul 6, partea a III-a, pentru l)muriri suplimentare referitoare la chestiunea test)rii. Cel putin, așa credea Alfred North Whitehead (1925, p. 60). * Teoriile lui Hobson și Lenin nu sunt identice, ins) sunt extrem de asem)n)toare și foarte compatibile. Cele trei paragrafe de mai sus sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și s... le includem într-o programare multianual... riguroas.... Trebuie totodat... s... corel...m aceast... programare cu o politic... de țintire a inflației (chiar și imperfect...) a BNR, astfel încât s... conciliem exigențele echilibrelor macro cu cele de modernizare. Din l...murirea relațiilor subliniate înainte putem desluși configurarea dezirabil... a țintelor macroeconomice în anii ce vin: țintă de inflație, deficitul bugetar, creșterea economic... sustenabil... etc. Creșterea capacit...ții economiei de a absorbi resurse bugetare și private mai mari este o provocare excepțional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
în Ungaria, Cehia, Polonia și în alte ț...ri din Uniune. De unde apare acest diferend de optic..., mai ales c... datoria public... a României este sub jum...țațe din plafonul de 60% din PIB cerut de acelasi Pact? Pentru l...murire revin asupra câtorva aspecte. Se impun dou... observații preliminării. Prima este c... politică bugetar... nu trebuie judecat... singular, ea urm...rînd ținte economice în relație cu politica monetar... și de curs, cu politica salarial.... Doi: ne afl...m într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Știrea mai puțin bun... este c... ritmul dezinflației a fost cu mult încetinit. Dar, repet, anul 2005 a avut un m...nunchi de evenimente care f...ceau imposibil... atingerea ratei inițiale a inflației. Datele comunicate de Bancă Național... aduc l...muriri suplimentare privind aplicarea noului regim de politic... monetar...; m... refer la țintirea direct... a inflației. Așa cum am subliniat adesea, țintirea inflației în România este îngreunat... serios de tr...s...turile economiei noastre monetare: circa jum...țațe din lichiditate nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
ce se ascunde în interioritate și pe care el, omul lipsit de speranță la început, îl reprezintă pe fragmente. În ele e descoperirea naturii, a ritmurilor ei și a ciclurilor vitale, învățătura pe care ea o oferă prin nașterea și murirea ei; își face drum gândul morții ca semn al responsabilității de a trăi; o concepție despre iubire și despre femeie, foarte diferită de timpul trăit la Roma și un alt sentiment al fericirii și al motivelor ce o determină. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
întreagă lume". Nu odată cu lumea, ci cu lumea după el. Deci participant la actul creației. Iar în dialogul pe care el, Hyperion, îl are cu Părintele, cu cel pe care el îl numește Părinte și-i cere să-i dea „murirea", adică din nemuritor să-l facă muritor, îi răspunde cu acele versuri: „Iți dau catarg lângă catarg/ Și mări de a străbate,/ Pământu-ntreg și-n lung și-n lat,/ Dar moartea, nu se poate." Dar nu la aceasta mă gândeam
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decît sindroame de murire a limbii în el". Sau despre Sorescu care ar fi "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență". Sau: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
tot atîtea raportări la Neantul suveran.: "Nimic să nu intre, nimic prisosind / fără nimic al nostru, fiind zidiți din nimic cu mîinile goale de făcut și cu mîinile / toate ale Sale pline, reflectîndu-se goale / în noi, diferențele magice între / geniul muririi ce ne mîhnește și macină, / și al nemuririi care-L mîhnește și nu-L / poate măcina" (ibidem). De notat că, dată fiind impuritatea creaturii, imaginea Creatorului pe care aceasta o poate dobîndi riscă a fi ea însăși impură. Dubiile, tribulațiile
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
de la începutul filmului, chiar din gură personajului principal, ca "va muri" (e deja mort!). Suspensul va fi nu al tramei, ci al talentului de a vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin, deasupra și departe de o viață trăită prostește... În "coperțile" filmului, aparatul de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu mizeriile, cu viciile
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
pentru alte opere ale sale. Luceafărul eminescian, de pildă, redobândește prospețime atunci când este interpretat ca valorizare a împletirii dintre moarte și imortalitate, iar personajul prototipic caragialian Mitică pare a purta haine noi când autoarea îl deconspiră ca fiind incapabil de murire. Toate cele trei paliere sunt traversate de dimensiunea personală a morții: nu prezența inerentă a subiectului în orice obiect supus procesului de cercetare, ci exprimarea explicită a unei opinii personale despre aspecte sociale, culturale și filosofice ale morții, opinie care
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
rasați ca medicul Zeletin să se țină deoparte, într-o retragere discretă și subînțeleasă, punînd între ei și lume distanța simbolică a cărților scrise în singurătate. Iată cum îl descrie Zeletin pe Tutoveanu: "Moartea maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atît cît îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta dreaptă îi rămăseseră aceleași, prefigurînd însă "mîna din țărînă", dar eu nu-mi dădeam seama
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
prea mult adevăr. 3003. Deșertăciunea te duce acolo unde spiritul nu poate înțelege cum de ochii care plâng cu lacrimi de iubire pot sta inerți într-un sicriu. 3004. Deșertăciunea nu va înțelege niciodată sensul unei amintiri decât reversul său: murirea. 3005. Deșertăciunea te ascultă numai dacă nu o auzi. 3006. Deșertăciunea este marele adevăr absolut al sensului lumii noastre. 3007. Deșertăciunea te lasă să o atingi doar dacă o consideri o mare împlinire. 3008. Deșertăciunea va fermenta întreaga ta viață
Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
faptul că aceasta e necunoaștere. În schimb deșertăciunea are propria sa cunoaștere: iluzia. 3054. Deșertăciunea este moașa de la sorocul acestei lumi. 3055. Deșertăciunea nu cultivă niciodată realitatea adevărului absolut ci doar pe aceea a iluziei. 3056. Deșertăciunea joacă până în zorii muririi la balul absurdului. 3057. Deșertăciunea te ajută să răzbești în viață înstrăinându-te de tine. 3058. Deșertăciunea este palma Lui Dumnezeu dată cunoașterii adevărate. 3059. Deșertăciunea imită cunoașterea până în cele mai mici detalii dar nu o poate înțelege. 3060. Deșertăciunea
Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
SORIN LERESCU 100-40 George BALINT În devenirea sa spirituală, omul, ca animal-cultural, caută prin orice mijloace să-și marcheze trecerea, ca probă și probabilitate a desprinderii de precaritatatea muririi. Poate că cea mai răspândită formă referită unei atare practici este celebrarea vârstei. Inevitabil crescător, când numărul anilor încă măsoară copilăria și tinerețea, ocazia aniversării este încărcată augural cu speranța continuității în mai binele vieții. Apoi, dincolo de 40 de ani
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
continuarea propusă de autorul nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
continuarea propusă de autorul nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
putea duce la înțeles mă face să-mi rup privirea de la răsăritul soarelui și să admir mersul stiloului pe apele hârtiei ia-o de unde nu-i pentru că numai acolo într-adevăr este claritatea din tulburare bucuria din tristețe eternitatea din murire întregul din părțile răzlețe
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]