131 matches
-
o lună pururi nouă Peste Ierusalim. 2.*** Am uitat să-mi dau binețe, Să fiu cît mai pămîntesc, Și-ntr-o zi , din politețe, Am uitat să și trăiesc. Am uitat să mor odată Și-nc-odată am uitat, Eu ce-avui murirea toată Și pe-a voastră la pătrat, Am uitat să uit de toate, Să mă uit cum am uitat! Și-acum,cînd miros a noapte, Sunt uitării împărat. 3.Inscripție pe etern Am refuzat vecia ,v-o dau vouă, Regatul
10 POEME NOI DE TRAIAN VASILCĂU de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348375_a_349704]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > LECTURI PERPENDICULARE : AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 816 din 26 martie 2013 Toate Articolele Autorului Motto : "O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor." (Costel Zăgan) (Octavian Paler, » Autoportret într-o oglindă spartă») Octavian Paler își descifrează
LECTURI PERPENDICULARE : AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345404_a_346733]
-
cineva mai târziu,fără să-și dea seama că-mi făcea astfel un compliment,aveam o privire de nebun.« După 20 de ani,autorul conchide abrupt : «ALTFEL MI-AM IMAGINAT LIBERTATEA ! » Costel Zăgan Referință Bibliografică: LECTURI PERPENDICULARE : AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 816, Anul III, 26 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LECTURI PERPENDICULARE : AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345404_a_346733]
-
se deschide cu brațe de mama răstignita pe semn înlemnit în durerea neruptă ... † ... Așa.dar În ultima clipă strigarea de-a dreapta a furului blând milostivește Adâncul să-i facă intrarea în noimele milei de sine din Noi cei ce ne.murire ne cerem mereu moștenire de fii legiuiți care vor ne.sfârșitul nimic mai puțin ! Mirarea această de fiece clipă a.dor.ă Prezenta Celui ce bate tangibil cu degete fine de aripi de îngeri la ușă Animei cea din lăuntru
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
intrat și-și reazemă capul sub coarne de aur. Privind către lumea cea vie și ternă prin ochii inerți îndreptați către cer o clipă va fi cât o moarte eternă și moartea o clipă pentru cei care pier! Va plânge murirea și apoi va-nțelege cum setea i-a fost ostoită cu sânge cum carnea de duh ar vrea să se lege când viața prin rana deschisă se frânge. Va trece prin trupul întins pe altar ca ziua prin noapte în
SETEA DIVINĂ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369282_a_370611]
-
pleava. Nimic nu mai stă în picioare în lume pulberea reprezintă expansiune distrugătoare a timpului asupra tuturor elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca mâne / Nimic fiind, l-am închinat murirei, / În van s-acopere, oprind ruina, / Nimic etern în tremurul sclipirei" ( Fata în grădina de aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Iași, 1834; Drept slăvitoare învățătură sau Cuprindere a de D-zeu cuvântării hristianești a lui Platon, mitropolitul Moscovei, Iași, 1839; Besericeasca istorie a lui Meletie, I-IV, Iași, 1841-1843; Piatra scandelei, Iași, 1844; Pidalion, Mănăstirea Neamț, 1844; Indeletnicire despre buna murire, Iași, 1845; Tâlcuirea psaltirei, I-II, Iași, 1850-1866; Cele patrusprăzece trimiteri ale sfântului slăvitului și întru tot lăudatul apostol Pavel, I-III, București, 1904-1906. Repere bibliografice: Andrei Vizanti, Veniamin Costaki, Iași, 1881; N. Tănăsescu, Viața și activitatea lui Veniamin Costache
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
dac) are nevoie de ajust)ri și reformul)ri, sau dac) necesit) o îngustare a gamei intențiilor sale explicative. Aparentul eșec al unei teorii poate decurge din efectuarea improprie a unuia din acești pași. Câțiva dintre ei necesit) o l)murire special). De vreme ce este supus) test)rii o ipotez) derivat) dintr-o teorie (neexistând nici o cale de a testa direct o teorie), una care se dovedește greșit) ar trebui s) ne determine s) reexamin)m operațiile a doua și a șaptea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dominante. Abia acum ies la iveal) consecințele eșecului lui Kaplan de a veni în întâmpinarea celei de-a doua cerințe. Definirea unui sistem drept un set de variabile atât de înrudite, și având toate însușirile deja menționate, implic) și l)murirea motivului pentru care o colecție dat) de variabile alc)tuiește un set. ,,De vreme ce”, așa cum spune el, ,,un sistem își dobândește identitatea de-a lungul timpului, este necesar s) fim capabili s)-l descriem în diferite momente din timp, adic) s
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Nagel (1961, p. 116n). S-ar putea ad)uga c) explicațiile nu sunt la fel de limpezi și utile. Pentru studierea procedurilor de testare și explicarea importanței lor, vezi Stinchcombe (1968, capitolul 2). Vezi capitolul 6, partea a III-a, pentru l)muriri suplimentare referitoare la chestiunea test)rii. Cel putin, așa credea Alfred North Whitehead (1925, p. 60). * Teoriile lui Hobson și Lenin nu sunt identice, ins) sunt extrem de asem)n)toare și foarte compatibile. Cele trei paragrafe de mai sus sunt
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mine dorul de Acasă. NU-MI RĂMÂNE DECÂT STRIGĂTUL M-am cunoscut la vreme de boală, strigând ajutor mănat de trecere. Rugăciunile, un puhoi de lacrimi uscate. Sub privirea divină, rămâneau mute la poarta îngerilor. Îmi păreau că râd de murirea mea, cunoscută acum cu simțirea. Da, lumea murea și învia la păsul îngerilor... Eu îi trădasem de prea multe ori ca să mă audă. Sufletul, singurul care adulmeca tărâmul cu aripi, unde nu cutezase să-l cuprindă gândul, deschis în neajunsurile
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
s-așterne Sub pasul lui... Căci lutul în el crește, Lutul îl naște, lutul îl primește. 61 {EminescuOpVI 62} Și acest drum al pulberei, peirei, Ce ca pe-un plan l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am închinat murirei -. În van s-acopără oprind ruina, Nimic etern în tremurul sclipirei; În van adun și-și grămădesc lumina, În cărți și scrisuri - și în van ș-acață De vis etern sărmana lor viață... Și tu ca ei voești a fi, demone
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a nu o întrerupe. Sau de-ai găsi un mormânt în care s-o continui, să mori nesfârșit în dorul de a muri! Căci nici un amurg marin și nici o melodie terestră nu pot înlocui creșterea destrămată și poezia evanescentă a muririi. Nicăieri mai mult ca în paturile vechi ale hotelurilor provinciale sau în priveliștea brumată a bulevardelor nu ești mai legănat de sugestiile stingerii și mai dispus să guști dintr-un moment final. Prin moarte devine omul contemporan cu sine însuși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-un adăpost mortuar s-alcătuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce cântec s-a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-ar mai opri, în avântul de murire? Este atât nedefinibil în acest cuvînt: zădărnicie - parcă mi l-ar fi șoptit Buddha într-un cabaret. O sinucidere face mai mult decât o ne-sinucidere. Sânt unii oameni atât de proști, că de le-ar apărea vreo idee la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceștia e pământul, acest amărât pământ... Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasă și sfâșietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Și astfel, tonalitatea mării este aceea a unei muriri eterne, a unui sfârșit ce nu se mai gată, a unei agonii înflorite. Nu-ți trebuie o inimă bolnavă de nuanțe și nici o simțire atinsă de subtilitățile extazului pentru a surprinde un fior mortal în melodiile marine, ci doar o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult moartea, sânt stări de inspirație. Leșinul tuturor lucrurilor, în urechi și inimi agonizând de poezie... Melancolia? A fi îngropat de viu în agonia unui trandafir. Când, atins de o noblețe tristă, dezlegat de oameni și de lume, târâi o murire înflorită, nimic nu te mai împiedică să crezi că te-ai născut prin generație spontană dintr-o toamnă veșnică. Prin mine rătăcește un Septembrie visător și fără de-nceput. Un om plictisitor este un om incapabil de plictiseală. Viața este un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voluptățile și durerile ce le încerci trăind. Vidul lăuntric e ca o muzică fără sunete, un cântec fără glas. Nesonora lui tălăzuire se interpune tainic între noi și lume și ne separă de viață în mijlocul viețuirii și de moarte în mijlocul muririi. Spre ce suferindă înălțare se îndreaptă duhul ființării? De ce ne doare orice apropiere și de ce se-nsuflețește respirația pentru tot ce-i depărtat? Unde-s brațe crude de muiere să-ți strângă oasele, tremurând de gând, și tu să-ți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-am fost pregătiți și care ne înspăimîntă, fiindcă nu sîntem obișnuiți decât cu prezența neutră a echilibrului, pe când boala este o forță mărită de vecinătatea nimicului. Tot ce nu-i muzical e aparență, eroare sau păcat. O! dacă aburii muririi s-ar înălța melodic spre cer și-ar îmbrăca în imn sonor o stea încremenită! De n-ar fi melancolia, s-ar întîlni vreodată muzica cu moartea? În clipa-n care vom fi reușit să dizolvăm toată viața într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici vieții și nici morții. Amândouă sânt îngrozitoare. Voluptate nu există decât în acel dor..., în acea graniță de fioruri ce alcătuiește echivocul dulce și amar al muririi. De câte ori ridic ochii spre cer, nu pot înăbuși sentimentul unei infinite pierderi. De s-ar porni o cruciadă împotriva albastrului! Ce vijelios m-aș îngropa în culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele în mine și inima mi s-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu m-ar face să sufăr, oare cum aș suferi să fiu? Și fără excesul balsamic al durerii, cine-ar suporta osânda la viață? Dar încărcat și prigonit de ea, te răsfeți într-un avânt funebru spre nemurire, spre veșnicia muririi - numită și viață... Dorul de a muri exprimă uneori numai o subtilitate a orgoliului nostru: vrem, adică, să ne facem stăpâni pe surprizele fatale ale viitorului, să nu cădem victime ale dezastrului esențial. Sîntem superiori morții doar în dorința de-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voluptuoase a morții. Doar stingîndu-te neîncetat o stingi în tine, îi reduci din infinit. Cel ce n-a cunoscut intimitatea morții înainte de-a muri, minor sfârșitului, se rostogolește umilit în necunoscut. El sare în vid; pe când, prins în ondulația muririi, luneci în moarte ca spre tine însuți. Când știi ce-i gustul morții, nu mai poți crede c-ai trăit vreodată fără să-l cunoști... sau c-ai trecut cândva cu ochii închiși prin dulceața peisajelor de agonie. Ce înviorare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e inutilă, spiritul se supraviețuiește, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate. Când ai dilatat viața la infinit, voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de spațiul ei. Negația vieții din plenitudine este o stare extatică. Niciodată nu ne stingem din vid, ci din preaplin. Un moment absolut răscumpără golul tuturor zilelor; o clipă reabilitează o viață. Orgasmul spiritului este scuza supremă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de sfărâmat. Oare de când s-au mutat deșerturile în sângele omului? Și schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea lui otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit de sine însuși, devine un lunatic care-și caută pieirea în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aparții și nu-i aparții. Ai vrea să fugi din El, deși ești parte a Lui. Elementele unei geografii cerești... Un singur lucru dureros există în tristețe: imposibilitatea de a fi superficial. A fi mai "leneș" ca un sfânt... Patima muririi răsare din tot ce n-ai iubit și crește cu tot ce iubești, încît se prelungește cu aceeași căldură în gândurile vrăjmașe, ca și-n cele plăcute vieții. Ea te cuprinde-n plină stradă, în zori, în după-amieze și-n
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voi fi un strănepot al lașităților lui Noe! Resimt intens dorința de-a muri ființele surmenate de propria lor prezență. Plasîndu-te în centrul obsesiei tale, sațietatea de eu creează nevoia de a te scăpa de el. Astfel, avânturile coborâtoare ale muririi dizolvă alcătuirile individualității. Nenorocirea oamenilor este că nu pot privi decât oblic spre cer. Dacă ochii aveau o relație perpendiculară cu el, istoria ar fi luat altă înfățișare. Boala? O calitate de transcendență a corpului. Cât privește sufletul, el e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]