108 matches
-
gândurile. A rămas câteva clipe tăcut și apoi a reluat firul povestirii: După ce l-a cusut, cum spuneam, mama mergea des în grajd, să vadă ce face calul... Și el... el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unghiului... În această noapte se surprinde Apolodoro cu orațiile pe care de copil i le cuibărise în memorie mama sa, că îi flutură acum în jurul capului, atingându-i buzele de multe ori cu aripi subțiri. Și după un "sărman tată!", murmurat mental, se pomenește cu Tatăl nostru în gură. Se gândește la mama sa și îi zboară sufletul gândind la ea. Și în șoaptă, foarte ușor, aproape în liniște, îi susură în auzul sufletului demonul familiar: "Nu ți-ai notat cum îi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
brațul stâng, lunecă degetele mâinii drepte pe cele șapte strune, stârnind o rumoare armonioasă. În același timp, cu aceleași mișcări rotunde și lente, de pantomimă, lăsă capul pe spate și risipi spre boltă un fragment de cântare, un parlando abia murmurat, într-o limbă necunoscută. Apoi, cu mișcări inverse față de cele de la-nceput, își retrase lira la piept și, ridicîndu-și capul până privi iar drept, fără să vadă, către Amstelul acum incendiat de amurg, închise din nou ochii. Statuia era acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fereastră grădina, arbuștii de tuia, strada unde la colț, la „Frohdörfchen“, se deschisese un chioșc. Așteptam să ieșim și să mergem la școală, departe de liniștea apăsătoare din camera de zi, care era întreruptă doar din când în când de murmuratul mamei care îi spunea ceva lui tata. Așteptam ca bărbatul din fotoliu să se ridice; halatul de casă arăta de parcă i-ar fi aparținut profesorului Lämpel din Max și Moritz și-l făcea pe tata să pară la fel de caraghios. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Doamne... Ce ți-am făcut de mai pedepsit așa, Doamne?!... zise el cu tremur în inimă. răsărise de după bloc... Vântul începu să foșnească blând, printre crengile copacilor din fața ferestrei. Și, iar în cameră începu să se audă glasul lui Iorgu, murmurat, mai rar, adânc, mai cu înțeles. ”Ispite de-ar veni, și necurmate, De-ar curge vorbele și faptele, cu al lor tumult, In van e totul, nimica n-a răzbate In lumea mea adâncă, moartă de demult... Și, mintea îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ușor ca zefirul m-a cuprins în scurtă vreme. Am dormit ca un prunc... Când am făcut ochi, dogoarea zilei se liniștise... Nu am stat pe gânduri nici o clipă și am pornit spre iaz. De departe se auzea o melodie murmurată. M-am oprit să mă dumiresac de unde vine... Nu era o cântare bisericească. Nici pe departe ci una lumească sadea... Și era cântată cu meșteșug nu șagă... „Șapte văi și-o vale-adâncă, văleu lupii mă mănâncăăă!” unduia prin frunzișul des
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gândi că ar fi trebuit să se îmbrace mai gros și să-și ia revolverul. În mijlocul ogrăzii întoarse capul. Ilona suflase în lumânare. La poartă simți pașii ei grăbiți, desculți, dar nu se mai opri. În uliță îi auzi glasul murmurat și înțelese numai un cuvînt: "Dumnezeu..." Își făcu cruce cu evlavie, ridicând ochii în sus. Cerul era negru ca și pământul. Crucea însă îi aprinsese în suflet lumina încrederii, iar împăcarea îi arăta calea... 11 La podul de peste pârâul ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l spună cu voce tare pentru a-și dovedi poate că era încă în viață. Vocea lui era instrumentul principal dintr-o simfonie a muribunzilor care era cântată pretutindeni de jur-împrejurul meu. Respirațiile, gemetele, răsuflarea celor gazați, tânguirile, râsetele nebunilor, numele murmurate ale soțiilor și ale mamelor și, deasupra tuturor, litania lui Jivonal, mă făceau să cred că pluteam în derivă, eu și Clămence, în vreme ce o vegheam în castelul de pânză al unei corăbii invizibile, pe fluviul morților - așa cum se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
somptuos în aer, în mâna lui Reiko, pecetluitor al unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat, se înfăptuise acum și gestul unic, hieratic, care o putea șterge din ordinea lumii. Totul se încheiase. Și totuși nu, pentru că acel sumimasen, murmurat încontinuu de buzele ei, iertați-mă, consfințește în japoneză tocmai acest lucru: imposibilitatea anulării totale a greșelii, prin repararea ei, în orice formă ar fi ea. Sumimasen vrea să spună, în forma lui de bază, negativă a verbului sumu, a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se poată distinge. Logan puse fotografia pe podea, așezînd-o astfel Încât ochii morți ai lui Geordie să-l privească pe bărbatul de pe pat. — De ce-ai Încercat să te sinucizi, Cameron? Am crezut că tu ești el. Cuvintele fuseseră mai mult murmurate decât rostite, dar măcar de data aceasta fuseseră audibile. — Care el? Anderson se cutremură. — El. Bătrânul. — Descrie-l. — Bătrân. Cărunt. Făcu gesturi ca de zgâriat, ca de gheară, la el la gât. Tatuaje. Un ochi cu totul alb. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
paznici, care presupuseseră că era doar un vizitator rătăcit și la fel de deranjant ca tot restul mulțimii venite să caște ochii. Din fericire, evenimentele acestea nu se repetaseră. Și Ammaji o lăsase în pace pe Kulfi, în afara unor comentarii și lamentări murmurate, care țineau de datoria ei de soacră. Se bucura în secret că venirea lui Kulfi nu schimbase rolurile jucate de ea și de domnul Chawla în gospodărie. Unele femei, bietele de ele, avuseseră nenorocul să-și vadă fiii întorcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de Nuțu, în timp ce Bărzăunul rămase pe loc, sub o nemăsurat de grea povară de tristețe. Haide, mă!... Nu mergi odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din apropiere susurul murmurat al unei ape curgătoare. Dar și acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
simțurile lui nu mai au cu ce o atinge. Sufletele s-au depărtat cu toatele de inima sa care se confesează cu disperare Doctorului în speranța că miracolul de la acesta va veni. Îi va injecta un ser și spunîndu-i cîteva cuvinte murmurate, norul dureros i se va ridica de pe ochi. Și, totuși, oscilează. Ar vrea să-și ascundă infirmitatea lăsîndu-i pe cei din jur să se păcălească un timp. Complăcîndu-se să trăiască așa, cu conștiința minciunii și frica animalică de a nu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Biserica lui Hristos aduce o înălțare a firii omenești în una din treptele ierarhiei cerești. Ne unește cu cerul. Ne-a chemat la o slujire cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ridică brusc. Căzu gemând, fiindcă fiecare mușchi din corpul său amorțit protesta energic împotriva mișcării bruște. O femeie, lângă pat, scăpă o exclamație. Leej apăru în câmpul său vizual, în fața ochilor lui dureroși. - Te-ai trezit... zise, cu glas aproape murmurat. Mă gândeam eu că se va întâmpla ceva, dar nu eram sigură. Avea lacrimi în ochi. - Trebuie să-ți spun. Suntem pierduți. S-a întâmplat ceva cu distorsorul navei - s-a rătăcit. Căpitanul Free zice că ne vor trebui cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
planul pe care instinctul deodată i-l dicta, de a se elibera cu o smucitură violentă când ușa va fi deschisă, așteptându-și apoi, triumfător, stăpânul afară. Ușa s-a deschis numai după alte îmbrățișări și alte sărutări, alte cuvinte murmurate, totuși femeia îl ținea cu fermitate, în timp ce spunea, Rămâi, rămâi, așa sunt vorbele, același verb care fusese incapabil să-l rețină pe Cipriano Algor nu-l lăsa acum pe Găsit să scape. Ușa se închise, separă animalul de stăpânul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să‑mi adune hainele și eu mă așez și‑mi savurez șampania. Nu e rău deloc. E mult mai puțin efort decât mi‑ar trebui ca să mă duc să bat magazinul eu însămi. Aud cu jumătate de ureche o conversație murmurată care are loc în cabina de alături și, brusc, o femeie ridică vocea supărată, spunând „Îi arăt eu nenorocitului. Îi arăt eu! — Și îi vom arăta, Marcia, îi răspunde o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
două. E riscant. ― Cui i-o spui, mormăi Parker. Numai Brett, așezat alături, captă remarca malițioasă. ― Veți fi fericiți să aflați, continuă Dallas, că alerta nu se referă la Nostromo. Mama a confirmat că avem un profil perfect. Un "amin" murmurat se auzi în camera strâmtă. ― Alerta este în altă parte... și mai exact în această galaxie necunoscută în care am pătruns, spuse mai departe căpitanul. Ar trebui să intrăm, dintr-o clipă în alta, în contact cu planeta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
locația unde s-a prăbușit unul de-ai noștri, din cer. Eu sunt! spuse vesel pilotul. Mă iei și pe mine? Hai cu taica! zise minerul trăgându-l pe pilot în mină și dispărură fără să mai audă urarea abia murmurată a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare a împuținat conținutul sticlei cum a crezut de cuviință, sau mai degrabă cât i-a cerut pofta, s-a iscat ca din străfunduri zvon de fluier. La început abia murmurat, apoi a lăsat să curgă cântec doinit. ― Dacă ai s-o ții numai cu doina, ne faci să plângem, prietene. Zi i una săltată, să ne zburde inima oleacă, fiindcă va sta ea destulă vreme închingată - și-a spus părerea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ridică brusc. Căzu gemând, fiindcă fiecare mușchi din corpul său amorțit protesta energic împotriva mișcării bruște. O femeie, lângă pat, scăpă o exclamație. Leej apăru în câmpul său vizual, în fața ochilor lui dureroși. - Te-ai trezit... zise, cu glas aproape murmurat. Mă gândeam eu că se va întâmpla ceva, dar nu eram sigură. Avea lacrimi în ochi. - Trebuie să-ți spun. Suntem pierduți. S-a întâmplat ceva cu distorsorul navei - s-a rătăcit. Căpitanul Free zice că ne vor trebui cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ca atunci când miroși nașterea din întuneric ating bolovanii cu ultimile lacrimi pentru venirea asta s-au decupat porți de partea cealaltă a somnului tablourile s-au hotărât să se spargă e doar o continuare a copilăriei parcă vă aud cum murmurați veniți la apa izvorului și mă vindec Călătorii sunt zile cu buze pline fiindcă inimile locuiesc împreună cu o talpă mai sus de străzi despre venirea lor vă spun așa e saltul în iubire ca o bucată de cer băută cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiecare cu treaba lui. Nu prea-ți vine a crede. — Am crezut că s-a terminat cu povestea aia, zise Violet, supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le aduseseră țării în timpul crizei. Pe parcursul zilei, până la ora începerii consiliului de miniștri, dacă nu chiar în timpul acestuia, vorba murdară a fost de multe ori bombănită în tăcerea gândurilor și chiar, nefiind martori prin preajmă, aruncată cu voce tare sau murmurată ca o vărsare de năduf imposibil de reținut, căcat, căcat, căcat. Nici unuia dintre ei, apărare și interne, dar nici prim-ministrului, și asta, da, este de neiertat, nu-i trecuse prin minte să mediteze puțin, nici măcar în sensul strict și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]