271 matches
-
Profesorul Loghin era la acea dată, așa cum constatasem și cu doar câțiva ani în urmă, în timpul studenției, un om arătos, la mijlocul vârstei, bine clădit și viguros, ca un Făt-Frumos de bărbat: înalt, spătos, cu obrajii rotunzi și fragezi, cu o mustăcioară neagră și deasă, tunsă scurt, cu niște ochi mari și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în tuș, încât și Ea, colega mea de birou, îl sorbea din ochi cu afecțiune și admirație și nimeni nici nu bănuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Pur și simplu, ce să spun? Nu m-a Învățat nimeni, nu mi-a dat nimeni brânci, nu știam nimic, nimic. Politică n-am făcut, nici tata, nici mama... Ce să spui? Venea Gheorghe Perla, șăfu’ anchetei de la Galați, Înalt, mustăcioară, brunet. Și mă agăța de haină și mă bătea. Da’ nu dădea tare săracu’, dădea așa... Știi? Nu dădea, că avea suflet În el. Și venea și: „Nu pot să-l audiez, că numa’ plânge”. Și nu știam ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ar fi transformat în Făt-Frumos? Mama lui Alin îl oglindea, în afară de faptul că purta, în loc de costum, fustă în culori țipătoare. Două șiruri de mărgele mari și colorate curgeau printre straturile de grăsime. Și mai era o deosebire: ea avea o mustăcioară deasupra buzelor strident rujate. Tatăl lui Alin se bărbierea. Seara făceau întrecere care are țîțe mai mari și mai lăsate. Mama așeza gulerul cămășii lui Alin și-i netezea cutele hainelor. Alin încerca să se desprindă din brațele ei de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
asigurări, căci se semna „William Einhorn, agent de bursă local“ și o grămadă de companii plăteau costurile. La fel ca Bunica Lausch, știa cum să facă uz de instituțiile mari. Dădea bine în fața reprezentanților acestora - cu fața lui pungită, cu mustăcioara lui inteligentă și ochii care i se roteau în cap cu șiretenie, cu brațele lui slăbănoage culcate lângă el. Avea mânecile prinse cu barete - o altă fărâmă de îmbrăcăminte feminină. Încerca să manevreze diverse companii de asigurări să liciteze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni privirea unui tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul nu corespundea descrierii. Era un turist cu aparatul de fotografiat atârnat de gât. Considera probabil că era prea scumpă cafeneaua aceea, căci Întoarse spatele și plecă. Stați liniștită, nu e nimeni, spuse Sasha. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămân aici și să vorbesc cu dumneavoastră despre criza din Învățământ și despre Italia. Sasha se Întreba dacă mama Valentinei Încerca să-l ia peste picior. Se Întreba dacă avea obiceiul să-l ia peste picior și pe bărbatul cu mustăcioară tip Che Guevara, care tocmai Îi spărsese buza. Plăti ceaiul, sandvișul și capucino, lăsă bacșiș o mie de lire și luă de pe jos geanta Emmei. Observă că avea mânerul rupt și, când ea Întinse mâna să Își ia geanta, eșarfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acasă - poate pentru că nu reușea să se debaraseze de bunele maniere pe care i le inoculaseră părinții. Sau poate pentru că, contaminat de neliniștea Emmei Buonocore sau Tempesta, Îi părea și lui că simte Într-adevăr prezența amenințătoare a tipului cu mustăcioară din spatele lor. Chiar dacă nu se luase niciodată la pumni cu nimeni, Îi plăcu să-și imagineze că era În stare să-l Înfrunte, să-l neutralizeze și să o apere. Spuse că avea sentimentul că nu o putea lăsa singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Să vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă grav În ușă. — Stanca... Intră și ascultă ce orăcăie ăsta. Ia mai zi, mă, o dată... de la partea cu cîmpul... Deci... am văzut lumină pe cîmp
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai numeros și instrucția pare mai organizată și mai serioasă, dar asta nu ar putea fi o consolare decît dacă nu cumva mi-am pierdut definitiv mințile. Comandantul bateriei e un locotenent-major grăsuț, cu un chip rotund, marcat de o mustăcioară scurtă și groasă, care, din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care o afișează În permanență e de origine bahică, diplomatul cu care vine dimineața În baterie zornăie de sticle. Cornea e al patrulea ofițer
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spiritului. Jocul lor a avut, nu exagerez deloc, ceva din perfecțiunea aparent gratuită a unei fugi de Bach și din fermitatea irevocabilă a unei pagini din Tacit. Înfățișarea și alura fiecăruia din cei doi era de altminteri eminent reprezentativă tipologic: mustăcioara blondă a lui Smith, zâmbetul lui distant și silueta lui „zveltă de ofițer englez de pe Indus” (cum spunea Camil Petrescu despre cineva) își găseau o replică pe măsură în chipul de pandur iscusit și tenace al lui Țiriac. Am avut
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
săgeată Chiar pe mîna dreaptă. La fel: Unde ați colindatu Nu m-ați, voi, d-aflatu, Drag Fiuțul meu, Ș-alui Dumnezeu?». - «Noi de l-am văzutu, Nu l-am cunoscutu». - «Lesne de a-l cunoaște: Ochișorii lùiu, Mura cîmpulùiu, Mustăcioara lùiu, Spicul grîulùiu, Sprincenele lùiu, Peana corbuluùiu, Tăiată-n săgeată Chiar pe mîna dreaptă»... Următorul exemplu conține semne de baladă voinicească: - «N-ați văzut Fiul meu Și alui Dumnezeu?». - «Noi de l-am văzut, Nu l-am cunoscut». - «Lesne-i
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în plus, tot de la lacrimă, parcă nu “dă bine”. Apoi: “N-ați văzut pe Fiul meu/ Și alui Dumnezeu?”; “Și pe alui doi umerei/ Scriși-și doi luceferei”. Uneori, parte din vers își asumă și rima: “Ochișorii lùiu,/Mura cîmpuluiu,/ Mustăcioara lùiu,/Spicul grîuluiu”. Este ceea ce ne învață Noica: “Dacă s-ar întreba cineva de ce dăm atîta însemnătate cîtorva cuvinte românești, am răspunde: pentru că aceasta „e partea noastră de cer”. Aș adăuga eu: numai pe aceasta nu ne-o poate lua
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de tip genial (Im. Kant), ce-și justifică ființarea prin propriile ei reguli. Formele sensibile se bucură de prestigiul unicității: viziunea sofianică transpusă în metafore paradisiace; modelul ideal de frumusețe al păstorului realizat prin imagini „imposibile” („Perișorul lui, peana corbului,/Mustăcioara lui, spicul grîului”); alegoria moartea-nuntă, constituită dintr-o formă poetică „răsturnată”; eroismul gîndirii, adică „seninătatea abstractă” în fața morții. Ne aflăm, deci, într-un spațiu al paradoxurilor, specific doar capodoperei. Spunînd că Miorița este o epopee riscăm să recurgem la vocabularul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
secolului XX, coafurile devin mult mai ample, umflîndu-se în creștet și avînd uneori aspect de turban (așa-numita coafură-turban). Prin contrast, bărbații poartă părul tuns scurt și lins, de obicei cu cărare la mijloc sau într-o parte, și cu mustăcioară. După Primul Război Mondial, părul doamnelor devine din nou scurt și este coafat aproape lins sau ușor ondulat. Se generalizează ondulația permanentă, comodă și practică. În anii dintre cele două conflagrații apare părul scurt gen paj (se pare introdus de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
poartă părul scurt cîrlionțat, natural sau platinat. Începînd din anii 29, femeile se fardează, se rimelează și își rujează buzele în formă de inimioară. Domnii abandonează bărbile (cu rare excepții) și mai ales favoriții. Ei se poartă rași sau cu mustăcioară, de regulă îngustă. Dintre suveranii amintiți în acest volum, Eduard VII și George V purtau barbă, Eduard VIII și George VI erau complet rași§§§§§§. Nici prințul Charles nu a purtat niciodată barbă, ca de altfel toți membri actuali ai Casei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
parcurs un drum al inițierii: "de-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău". Portretul fizic: "Gheorghiță era un flăcău sprâncenat", nu prea vorbăreț, cu ochi adânci ca ai Vitoriei, cu mustăcioară, având un farmec deosebit. Era inteligent, sfios și supus, dar îi ghicea gândurile mamei. Inițierea începuse din copilărie, dar acum în călătoria cu mama sa simțea că "a intrat în slujbă grea și la năcaz". În râpă, veghează osemintele tatălui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de demult, am luat obicei să întemeiem sfaturi și să ne îndeletnicim cu vin din Țara-de-Jos". Fântâna dintre plopi Fântâna dintre plopi este o idilă dintre Neculai Isac, un căpitan de mazili, și țigăncușa Marga. Protagonistul avea "obrazul smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene întunecoase", iar ochiul drept stătea "stâns și închis". După ce îl cinsti cu o ulcică de vin nou, comisul Ioniță îl roagă să povestească "întâmplarea de demult", petrecută în tinerețe, "cu vreo
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
neguros, privea țintă în jos, în neagra fântână a trecutului". Neculai Isac era căpitan de mazâli la Bălăbănești, din ținutul Tutovei. Portretul fizic: Era un om ajuns la cărunteță, dar se ținea drept și sprinten pe cal (...). Obrazu-i smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene întunecoase, arăta încă frumuseță și bărbăție, dar ochiul drept stâns și bine închis îi dădea ceva trist și straniu". Comisul Ioniță care i-a fost prieten în tinerețe, și-l amintea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o fizionomie de adolescent fascinat de maturitatea pe care n-avea s-o atingă și o atitudine socială, în care se putea citi binecuvântata necumințenie a poeților. Fizionomia i-o declara părul vâlvoi ca mătasea porumbului, o încruntătură precoce și mustăcioara galică, adusă pe colțurile gurii, cărnoase încă, de copil. Iar în atitudinea lui socială Rimbaud se împletea cu Esenin și alții.”2 Deși este foarte greu să riști pronosticuri de istorie literară, Vladimir Streinu nu ezită să scruteze o clipă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
portretul elogios, idealizat, pe care i-l face, căci mama este capabilă să vadă în feciorul ei întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul grâului, Perișorul lui, Pana corbului, Ochișorii lui, Mura câmpului?” Prezența în acest tablou a diminutivelor accentuează afecțiunea maternă. Disperarea căutării feciorului atinge dimensiunea tragicului, după cum sugerează și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând Și la toți zicând
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
face doar Parada dascălilor, incluzând serii de portrete de profesori ai unui liceu de provincie, tipuri caricaturale, construite prin surprinderea detaliului descriptiv caracteristic: „domnul Biju, cavaler tomnatic, pițigoi bătrân și tandru, cu nas ștrengar și cu surâs pe buze, cu mustăcioară isteață, cu floricica la butonieră, matematician, specialist în astronomie, arătând domnișoarelor cu dexteritate stelele”, „domnul Frunză, cincizeci de ani, maestrul de desen, ras, impozant, dar zâmbitor, cu lavalieră fluturândă”, „maestrul de muzică, domnul Duțu, cu breton și lavalieră”, „geograful Borș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
avut colegi care aruncau așa, o vorbă, și deja se făcuseră bisericuțe. Ne-am divizat. S.B.: Până la urmă care era miza acestei împărțiri? G.Ș.: Nu știu să vă spun. Unitatea noastră a fost interogată toată. Era un procuror cu mustăcioară așa, care participase și la procesul lui Ceaușescu, nu-mi mai aduc aminte numele. S.B.: Când s-a întâmplat asta? G.Ș.: După revelion. S.B.: V-au lăsat în unitate? G.Ș.: Tot în unitate. La etajul 6 aveam o
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Da, da, cel care umbla cu trei arme pe el. S. B.: Da, așa e, parcă era Rambo. De la noi au mers încă doi militari, sub comanda locotenentului Adrian Bratu, de la Bateria a III-a, unul micuț de statură, cu mustăcioară. M. M.: Îl știu. S. B.: Încă trei militari erau de la Geniu. În total, eram șase militari în termen și doi ofițeri: Bratu și Dumitrescu. Ne-am pus în dispozitiv de tragere și ne-am dus să vedem, că cică
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Pur și simplu, ce să spun? Nu m-a învățat nimeni, nu mi-a dat nimeni brânci, nu știam nimic, nimic. Politică n-am făcut, nici tata, nici mama... Ce să spui? Venea Perla Gheorghe, șăfu’ anchetei de la Galați, înalt, mustăcioară, brunet. Și mă agăța de haină și mă bătea. Da’ nu dădea tare săracu’, dădea așa... Știi? Nu dădea, că avea suflet în el. Și venea, și: Nu pot să-l audiez, că numa’ plânge. Și nu știam ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de curioasă să-și vadă ursitul. Nu l-a văzut decât în ziua nunții, când fanfara, venită de dimineață în larga ogradă a bunicilor, deschidea marele eveniment al satului. A rămas copleșită la început de statura lui înaltă, figura severă, mustăcioara neagră ... tunsă scurt ... după moda persoanelor de rang, încât în șapte ani de conviețuire, timp în care născuse deja patru copii, nu i s-a adresat decât cu "domnule", dar mai apoi, temperamentală și cu personalitate fiind, a adoptat noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]