269 matches
-
din flanel maro deschis și ținea un baston cu mâner din fildeș, ornat cu sculpturi ciudate pe toată lungimea sa, dintre care unele erau la fel cu inelul său. Fizic, semăna cu o versiune mai bătrână a lui Himmler, cu mustăcioara saca o părere, cu obrajii ca de hamster, cu gura cuiva care suferă de indigestie și bărbia trasă înapoi; dar era mai gras, și în timp ce Reichsführer-ul îți amintea de un șobolan miop, trăsăturile lui Weisthor aduceau mai mult cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > POIROT - UN PERSONAJ FASCINANT Autor: Magdalena Brătescu Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de
POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361071_a_362400]
-
cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Coapte de răcoare, ne-atinse de soare Voi ziori de zi Coapte la pământ, ne-atinse de vânt Voi ziori de zi Fețișoara lui coală de hârtie Voi ziori de zi Logofătul scrie, ziua-n primărie Voi ziori de zi Mustăcioara lui spicul grâului Voi ziori de zi - Ba l-om fi văzut, nu l-am cunoscut Voi ziori de zi Voi ziori de ziuă nu vă revărsați! Voi ziori de zi Dar și aceste colinduri de la poartă difereau în funcție de starea
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
Iepurașii sunt împărțiți pe grupuri de culori și se întrec să descopere modele care mai de care mai încântătoare. Iepurașii care trag linii au pensulele mai lungi decât propriile urechi, în timp ce iepurașii care pictează picățele au pensulele mai subțiri decât mustăcioarele lor. Iepurașii care trasează onduleuri se învârt în jurul ouălor ca într-un dans numai de ei știut, iar cei care pictează floricele, și-au instalat atelierul direct în grădina de flori, pentru inspirație. Departe de toată forfota, la marginea pădurii
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
Relu în investigația lui. Înțelegând că era un furt cumplit, petrecut chiar sub boticul iepurașilor, detectivul se lăsă dus la locul faptei. Erau strânși acolo toți iepurașii. Cei mari, speriați, își duseseră lăbuțele la boticuri, iar cei mici, lăcrimau în mustăcioare. Cu toții îl priviră cu speranță pe unicul detectiv iepuraș, Relu-Iepurelu. - Dragi iepurași, își începu Relu discursul, sunteți martorii unui mare furt, unic în istoria iepurașilor. Vă rog să nu ieșiți din căsuțele voastre și să nu vă plimbați pe la locul
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
iepurașilor cu coșurile de ouă în spate și cu trenulețul după el. - Atunci cine poate să fie, îl întrebă Mica-Iepurica însoțindu-l în căsuța lui, după ce reușiseră să culeagă toate declarațiile? Relu-Iepurelu se scărpină cu lupa între urechi, mișcându-și mustăcioarele. - Am o bănuială! Trenulețul nu poate merge decât pe șine, nu-i așa? Coșurile de ouă sunt atât de multe încât nimeni nu le-ar fi putut transporta decât cu trenul, nu-i așa? După urmele din iarbă și după
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
are cu restaurantele cu profil indian, chiar lângă ăsta pescăresc este unul, intrăm, doar o masă ocupată din cele vreo opt în total, cu doi bărbați negricioși, tineri și grăsuți, unul la tejghea altul la bucătăria aflată în spate, cu mustăcioară ca Raj Kapoor-ul copilăriei mele din “Vagabondul”, cu muzică indiană în surdină venită de la un televizor de deasupra barului, dar în local nu se servea alcool, alte sticle cu alte conținuturi, la una din mese cu o pereche care-și
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
nesfârșirii, sub streașina de codru verde veghează ochiul mumei lui și-l caută înfrigurată întrebând stele și luceferi dacă l-au văzut. treci măicuță în legendă, nu mai întreba de el: mijlocelul lui subtire zace-n stei sus pe carpați, mustăcioara lui-pădure, brâul tău e curcubeu, după ploi, roind sămânța, iar cojocul cel de lână s-a făcut blană de smeu. chinu-ți râde-n respirare, nu mai plânge, tu, măicuță, peste leagăn de iubire, el e trunchiul ce-a vândut soarele
PASTORALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367444_a_368773]
-
și bilet. Și iată-mă într-un vagon, care arată mai degrabă repus în circulație spre a ne aduce aminte de perioada anilor de război, decât de perioada noastră de glorie europeană. Cruntă ironie a sorții! Un conductor chipeș, cu mustăcioara frumos conturată și șapca pusă șmecherește pe fruntea îngustă (asta mă duse iute cu gândul că fizicul a cântărit mult la angajare) își făcu numaidecât apariția. Ca o curiozitate, am ciulit urechile să aud zgomotul pe care-l face cleștele
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
al doilea amintit, Hapciurică, vă pot spune că era cam de-o seamă cu Corcodușe, dar era mai pirpiriu și mai slăbănog. Mamă-sa, Cocuța lui Plotogea, era o șatenă taitoșe, așa, cam ca un dulap mergător, care purta o mustăcioară destul de evidentă pentru o femeie. Muncea cu ziua prin sat și locuia împreună cu băiatul ei într-o cocioabă din chirpici la marginea localității. Era femeie de servici la școala din sat și nu prea se vorbea pe seama ei, în ceea ce privește relațiile
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
trebuincioasă și izbăvitoare pare a fi cadrul unor imortalizări alese de niște nuntași japonezi tineri, vreo două perechi de miri, ele ca păpușile de porțelan având în păr flori de cireș și merel, cu trupurile mlădioase și fremătătoare, ei cu mustăcioară subțire, îndoită câțiva milimetri la colțurile buzelor cum streșinile pagodei din apropiere, cu redingnote de epocă, costumațiile altor plaiuri decât cele ale arhipelagului nipon, turiștii momentului se opresc și aplaudă urându-le casă de piatră, sayonara și nu mai știu
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
alunei, pieptănătura mea, ca de obicei, franțuzească, cu părul întors cu feonul. Mă aflam pe o scenă, la o masă, pe scaun, într-o sală plină numai cu bărbați, unul și unul, aleși pe sprânceană, cu vârste diferite; unii cu mustăcioare și cu chelii, alții, cu păr bogat, grizonat, alții, chiar vopsiți. Pe rândul din față erau trei bărbați mușchiuloși, ca niște stripperi, îmbrăcați în cămași albe, decoltate. Li se vadeau piepturile pline de mușchi, cu lanțuri groase de aur la
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
ea, da’ tare sufletistă, cum o prezenta Timona), pentru că soțul avea de șofat, ce să vezi?! La poarta fericiților părinți ai Timonei se adunaseră toți gospodarii din Fâlfani, cu neveste, copii, unii mai răsăriți, alții ținuți în brațe, alții cu mustăcioară, dar toți cu ochii numai după furat, nu cumva să plece bogătanii din Germania și să nu le dea ceva bani, sau cadouri, sau și mai bine niște tractoare, sau măcar niște automobile, desigur Mercedes, fiindcă ei, acolo, au de
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
mai dragă lui, de pe vremea când ducea caprele la păscut pe dealurile dobrogene ; idila cu Aruna : „ Am crescut împreună, mânând caprele la păscut de mici copii. Copila ce o știam căpăta forme feminine. Privindui-le, nu puteam decăt să-mi mângâi mustăcioara ce prinsese contur. Hârjoana dintre noi, veche de când ne știam, doar părea să fie aceeași. Fiecare îl stârnea pe celălalt, ceva se împlinise în fiecare ; ceva se cerea împlinit. Când s-a întâmplat a plâns, a plâns amarnic din tot
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
din 23 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului DIN CE IN CE MAI SINGURI -În memoriam - Șerban Ionescu- A plecat și Ion al Glanetașului. A plecat Pelicanul, regele vânătorii. Cel care săruta pământul. Cel îndrăgostit de Florica. Bărbatul Anei. Om frumos, subțirel și zvelt, cu mustăcioara. A plecat fără să privească îndărăt. La câtva timp după Iurie Darie. Abia ni se zvântaseră lacrimile. Prea multe dureri îl dovediseră. Prea multa ingratitudine. Prea multa nepăsare. Prea multa cruzime. Prea multa zădărnicie. Un om bun, care canaliză energii
IN MEMORIAM: ŞERBAN IONESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364882_a_366211]
-
tânărul profesor, începu să-l studieze mai atentă, cu ochiul său critic de artist. L-a observat desigur și în timpul predării în sala de curs însă parcă nici nu îl vedea, privea pe lângă el. Era un tânăr suplu, cu o mustăcioară subțire, înalt, șaten, cu părul pieptănat cu cărare și frumos aranjat, fără a fi prea lung, iar când te apropiai de el, degaja un miros de after shave cu miros suav, ca un parfum de damă, nu bărbătesc. Avea trăsăturile
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
Dobrogea ca și cei din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat (bunicii materni), care au venit special pentru pământ. Descriindu-mi tatăl aș putea spune, că era un bărbat înalt, cu fața roșcovană și părul aspru, tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa, un bărbat hotărât și cutezător. Înainte de a fi obligat să intre în gospodăria agricolă colectivă, atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns într-un
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
teamă și sfială Nu voiai să fii un „derbedeu”. Tânăr fiind munceai pe rupte Și nu-ți păsa de greutăți Acum ți-s tâmplele cărunte Ne mai putând citi în cărți. Armata te-a făcut bărbat Căci ai rămas cu mustăcioară Când te-ai întors din nou în sat Însoțit de o zveltă domnișoară. Reșița 20 august 2000 Referință Bibliografică: Aminitiri / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai
AMINITIRI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356578_a_357907]
-
furtunoasă, Apus de soare, Azilul de noapte și multe altele. Înființează, pe lângă teatrul cel mare, un teatru pentru copii și tineret unde pune în scenă Rodia de aur, Capra cu trei iezi, Familia Chiț-Chiț, Păpușa cu piciorul rupt, Pufușor și mustăcioara și altele. Despre această perioadă de la Cernăuți aflăm lucruri extrem de interesante de la prietenul lui cel mai bun, dramaturgul Mircea Ștefănescu, pe care îl invita mereu acolo și pe care-l ținea două-trei luni în atmosfera familiei sale. Astfel, aflăm din
NOMEN ARTIS- DINCOLO DE TACERE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356754_a_358083]