348 matches
-
ferestruica cămăruței portarului. De cele mai multe ori imaginea nu era câtuși de puțin una apetisantă și, ca atare, Petrică nici nu-și ridica ochii din România Mare. Dacă voia să-și clătească ochii, se uita la studente, nu la conțopistele alea mustăcioase. Că și alea tot în dreptul scării din spate se aranjau, numai că tineretul feminin studios avea mai mult probleme cu cupele sutienelor, pe care și le tot săltau de vreo câteva ori pentru a obține o curbură optimă a sânilor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din Fordul mititel nu păreau prea implicați, de-ai fi zis că nemișcarea era lucrul cel mai bun care li se putea Întâmpla În acest furnicar. Foloseau fiecare oprire pentru a se săruta, ceea ce stârnise câteva claxoane mânioase din partea șoferului mustăcios al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu originalul Încruntat, expus În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
persoana de la care speri să auzi aceste cuvinte, toate acestea ne Împart viețile În două, stabilesc un „Înainte“ și un „după“, asemenea Vechiului și Noului Testament. Până atunci, nimănui nu-i fusese În mod oficial frică, dar Înfățișarea schimbată a mustăciosului, folosirea acestui cuvânt și, mai ales, felul În care-l rostise un bărbat În toată firea, ca un copil mic care se strecura În pat alături de părinți pentru că e Îngrozit de arătările nopții, ei bine, făcuseră să ne fie. Doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
puse de-a valma și fără ambalaje, niște televizoare vechi, cam prăpădite, și câteva aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei cam cu jumătate de ochi holbat, cât să poată privi Înăuntru. — Nu pricep, a spus el, acum câteva secunde... — ...mașinile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca să-și umple timpul decât pentru banii pe care-i primea. Apoi, înainte ca mama să găsească o bonă adevărată, așa cum fusese înțelegerea, s-a produs un scurtcircuit. Inima ei a înflorit (ca liliacul toamna, cum ar zice un gazetar mustăcios de la „România liberă“, altfel ziarul ei favorit, în special pentru rubrica de decese). N-a mai vrut să plece, cu vremea n-a mai acceptat nici să fie plătită, o certa pe mama că nu-i gătește cum trebuie copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ambrawwa un vals pentru sticle sparte! La înmormântarea mamei generalului Cazan am compus un recviem pentru Corul Preoților Muți! Lumea din secție ne privea cu interes. Se șușotea, se dădeau ghionturi. - Pe cine mi-ai adus, Marine? îl întrebă un mustăcios pe polițistul care mă oprise. - Pe nebunul ăsta, șefu’, îl cheamă Tocilescu, zice că-i compozitor sau știu eu ce... - Poate Moculescu. - Nu, șefu’, Tocilescu, mergea cu peste 140 la oră prin oraș, n-a vrut să oprească, e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
140 la oră prin oraș, n-a vrut să oprească, e și cu minora asta la el... - Și ce tot boscorodește acolo? - Zice că-i mare compozitor, că cunoaște pe niște generali... - Păi, ce facem cu dumneavoastră? mi se adresă mustăciosul. Viteză, pentru asta luați amendă, dar domnișoara e minoră, are doar 15 ani. - Și ce-ați vrea, s-o fut pe mă-sa? Replica asta stârni niște râsete. Mustăciosul mustăci și el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe niște generali... - Păi, ce facem cu dumneavoastră? mi se adresă mustăciosul. Viteză, pentru asta luați amendă, dar domnișoara e minoră, are doar 15 ani. - Și ce-ați vrea, s-o fut pe mă-sa? Replica asta stârni niște râsete. Mustăciosul mustăci și el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce minister e? Cine e șeful vostru? - Generalul Cojocaru, de la Interne... - Ha-ha, am râs eu triumfător, am compus un balet pentru cimpoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
triumfător, am compus un balet pentru cimpoi și foșnet de codru pentru aniversarea nevestei lui acum doi ani! Dați-mi un telefon, să-l sun. Dacă țineți morțiș să-l trezesc la ora asta și nu-nțelegeți de vorbă bună... Mustăciosul îmi oferi telefonul de pe biroul său și am format numărul generalului. După câteva zeci de secunde, omul răspunse. - Știi cât e ceasul? zise cu un glas rupt de somn. - Mă scuzați, dom’ general, Alex Tocilescu la telefon... - Oooooh, domnule Tocilescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi-l pe căpitanul Vlăduț atunci, rezolv imediat, îmi cer mii de scuze, promit că nu se va mai repeta. - Nu, eu îmi cer scuze pentru deranj... - Dar nu e nici un deranj, mă puteți suna oricând... I-am dat telefonul mustăciosului, bănuind că el e Vlăduț. A mormăit de câteva ori în receptor că-i pare rău, că o să-și ceară scuze, că una-alta. După ce a închis, a urlat puțin la polițistul care mă adusese și a început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vedeți că nu vă port pică, vă invit duminica viitoare la Ateneu, la premiera sinfoniei mele, Primăvara, interpretată de 121 de vrăbiuțe dresate. Să vedeți și voi cine sunt eu, de ce mă respectă lumea... - Venim, venim cu plăcere, mă asigură mustăciosul. - Bine, las biletele la poartă. 30 ajung? - Da, da... - Dar dacă nu veniți, vorbesc cu generalul, vă degradează pe toți... - Venim, sigur venim... Am ieșit din secție târând-o pe Dora, care dormise puțin pe un birou, după mine. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce vrei. - Nu, Andreea, mă salvă Luca. Alex este chiar dulgher. Face rame de geam. E specialist. - Deci ea e Andreea, prietena mea, continuă Take. Ăla e Cornel, ea e Mioara, el e Miron, el e Marcel, ea e Oana, mustăciosul ăla e Teo, ea e... - Lasă, i-am tăiat eu vorba, sunt obosit, nu voi ține minte niciodată sumedenia asta de nume. Daca mă interesează cineva în mod deosebit, îl întreb cum îl sau o cheamă. - Da, mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci când respiri În oglindă. Ea‑și aminti și‑și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i‑o cumpărase de la un țigan, dintr‑un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tânăr, șchiop de‑un picior, cu mulți dinți de aur, vindea cazane de aramă. Îl implorase pe gospodar să‑i cumpere oglinda, zicea el „de pomană“, atât era de ieftină. În ziua aceea nu vânduse nimic, și pruncu‑i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a foamei. Pe scaunul din față era o femeie trecută de 50 de ani, aștepta și ea cu ochii în gol avea un aer foarte nefericit. Mai era o pereche, pe celelalte două scaune de la masă, el mare, gras, rotund, mustăcios, ea negricioasă, cu sprâncene dese, împreunate. Discutau despre niște pulovere pentru copii, le zărise femeia într-un magazin, aproape de piață, nu costau decât 63 de lei. Îs cu defect? întrebase ea pe vânzătoare. Nu, îi răspunsese aia mirată și oțărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o zi mi-a arătat la o cotitură a râului, locul unde prindea, pe când era tânăr somni, se afunda în apa, pe atunci adâncă, și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și am intrat, mă credeți, domnu’ Petru? Am văzut lumina și am intrat... Petru nu-l mai asculta. Urcă să se schimbe. 31. Privite printre lacrimi, tablourile păreau vii. Un bărbat mustăcios Îi atrăgea Îndeosebi privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de slovacă, iar duminica e nelipsit la slujba de la biserica reformată. În ce limbă simte el că e slovac? Încă o Întrebare la care, el, Gheretă, nu avea răspuns. În așteptarea lui, se mulțumea cu ce se știa despre Wenczel: mustăcios și roșcat, Îndesat Într-un loden ponosit, toamna, când, la căderea serii vindea castane prăjite marca “MittelEuropa” lângă cinematograful “Municipal”, repara În restul timpului umbrele și biciclete la domiciliul său de pe strada Alverna 89, iar la cerere confecționa cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușa masivă de la intrare se deschise fără preaviz și cu asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un pește scos pe mal era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reușind să se „elibereze” sărind pe iarba umedă. Îl impresionau peștii mari, Îi era foarte frică de ei și poate că de aceea era atras ca de un mirific magnet de către știucile, crapii, mrenele și mai rar, de marii somni mustăcioși. Alergând pe iarba nepăscută, se rotea În jurul monștrilor alunecoși și adeseori, În culmea curajului, Îi atingea cu un degețel Înfricoșat pe coadă. Se Întâmpla ca În acel moment, peștele să-și miște coada cu violență, aruncându-i mânuța cât-colo. Atunci
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aceea, venise din Brașov o soră vitregă a Maricuței, Iordănița, și pentru câteva zile a locuit În casa micuță din Bogdana. Pe cât de veselă și voluntară era Iordănița, pe atât de urâtă și masculinizată era. A adus vești noi, moartea mustăciosului tiran sovietic, retragerea trupelor sovietice din Brașov și arăta cât de mult se mândrea cu faptul că orașul În care locuia și muncea ca tractorist se numește Orașu-Stalin. Interesul pentru politică era mult mai scăzut la Bogdana și explicația era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de străbătut, iuți brusc pasul, dar în aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu, se repezi să-l îmbrățișeze, imobilizându-l la numai un pas de poarta casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să tragă bine cu ochiul și să ciulească atent urechile, ca să nu le scape nimic din ce se petrecea în acel loc din universitate. Ei, fraților, ați văzut că gulașul unguresc frige al dracului? întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]