171 matches
-
mucigai” sunt compuse cu o artă savantă și populară, dintr-o strălucitoare sinteză de pitoresc și tragic, străbătute de un fior liric inconfundabil. Arghezi își prezintă modelele cu gesturile și limbajul adecvate. Găsim la el violențe lexicale, formule argotice, cuvinte mustoase, uneori deșănțate. Versul liber, fără încorsetări, de o oralitate spontană, ne dă un aer de autenticitate. Bibliografie: George Călinescu- Istoria literaturii române Dumitru Micu-Opera lui tudor Arghezi Șerban Cioculescu-Argheziana, 1985, Editura E.minescu Referință Bibliografică: ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
taina dezmierdărilor din pat, Să fiu întâiul preot ce-ți deschid Al cărnii-altar și ultimul bărbat. Cultivă-mă, iubito, ca pe-un vin De struguri cu buchet imperial, Să mă deguști și să îți par divin Când mă vei savura mustos, carnal. Cultivă-mă iubito, ca pe-un vers Scris de-un poet ucis de un nebun, Un vers într-un cuvânt de-acuma șters, Pe care nu am apucat să-l spun... Referință Bibliografică: Cultivă-mă iubito / Romeo Tarhon : Confluențe
CULTIVĂ-MĂ IUBITO de ROMEO TARHON în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365778_a_367107]
-
Jurnalist de profesie, autorul are, în aceste pagini, privliegiul de-a surprinde într-o cheie potrivită, câteva dintre poveștile fascinante ale imigrației românești. Cu o tehnică a scrisului clară și la obiect, cu date și detalii care fac și mai mustos miezul evenimentelor dar mai ales cu o documentare evidentă, care în antiteză cu narațiuniunea personajului principal, nea Mitică, Octavian Curpaș reușește să focalizeze într-un punct central, din care, mai departe, cuvintele se transformă în literatură. Lucrarea de față este
FRAGMENTARIUM AL EXILULUI ROMÂNESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356985_a_358314]
-
specifice unei opere literare. A existat un timp de germinare, apoi un timp de încolțire, altul de creștere, unul de înflorire și cel din urmă de rodire, de maturizare. Astfel, s-a ajuns la timpul culesului-înțelesului. Fructul s-a dovedit mustos și ispititor, dulce și hrănitor, așa că unii au dat fuga să-l culeagă. Dar parabola cu crengile care se înălțau tot mai sus, astfel ca furii să nu ajungă, s-a dovedit adevărată. Dar, la vreme potrivită, pomul creației și-
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Melania Cuc este un magistru în arta metaforică. Poate că nicăieri n-am întâlnit o mai mare afluență de imagini, comparații, tot felul de sintagme și figuri de stil cunoscute și inventate care dau parfumul exotic ori neaoș al scrierii mustoase, vânoase și în același timp, serafice, acoperite de voaluri care mai mult arată decât ascund, un trup de o frumusețe stranie, la fel ca veșmintele orientale. În timp ce în țara mea hiperboreală se zvonise bine de iarnă, în grădina Sfintei Sofia
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
poezia . Avem în fața noastră un poet cu har, un poet care nu se azvârle în mijlocul cuvintelor ca într-o coridă. Ne le subjugă, nu le pleznește și nu obosește reluând, repetând o idee, de aceea poate, poezia de față este mustoasă și echilibrată, fără sinuozități care să deranjeze. Deși, versurile sunt aparent domestice, ele privesc dincolo de dimensiunea imediată și în”picătura de infinit” pe care poetul o disecă cu profesionalism și responsabilitate, cele mai mici detalii au o semnificație uriașă. „Mă
CRONICA, LA PICATURA DE INFINIT, AUTOR IOAN BARB de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370863_a_372192]
-
o croazieră pe Vltava. Un obicei local te întâmpină la trecerea peste ecluza Vltavei unde cei care vor să se căsătorească încuie lacăte pe un grilaj. Dacă ajungi la o terasă sau la un restaurant, poți savura jambonul fraged și mustos și bea renumita bere pragheză a cărei calitate este dată și de aceea a solului favorabil culturilor de hamei. Mă întreb dacă o mai fi în lume vreo localitate unde să se bea atâta bere ca la Praga. Oricât de
PRAGA, CÂTEVA REPERE TURISTICE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354473_a_355802]
-
normelor academice, pentru perioada elaborării tezei de doctorat” a lui Victor Ponta, decizie validată mai apoi și de Comisia națională de etică, ambele privite cu suspiciune în continuare de acuzatori. „Reabilitarea” de neplagiat a părut presei ternă și nesuculentă față de mustoasele, stigmantizatele acuze de hoție și plagiat, aduse noului premier în declarații publice și în presă, la noi și în străinătate; actualmente interesează presa și face rating un scandal cu proxenetism și prostituție de lux, în care personaj principal este soția
ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR – NU MAI E NIMIC DE COMPROMIS ? BA DA, DOCTORATUL ! de MARIA SAMAUNT în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357617_a_358946]
-
ea scoate la iveală mereu, din sâmburi de cuvânt, creații menite să rodească, mai curând sau mai târziu, în pământul reavăn al sufletului oricărui cititor. Pentru că semințele de gând și de cuvânt pe care le presară, sunt sănătoase, cu miezul mustos și izvorâte dintr-o inimă cât se poate de curată. Iată, de pildă, acest poem: “blestemul rădăcinii: în ziua aceea / păsările au căzut secerate / sub ierburi pârjolite / șerpii și-au lăsat amprenta / din ziua aceea / un dor de muguri stă
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
uita. În forma decisă de minister. De-a lungul a câțiva ani, m-am prins și eu de mai multe ori în acest joc de-a șoarecele și mâța, excogitând, ca un elev silitor, plachii care mai sărate, care mai mustoase cu argumente și răspunsuri coerente la toate netrebniciile instituției care reglementează școala noastră cea de toate zilele. Din păcate abia acum m-am convins că toate eforturile oamenilor de bună credință nu valorează înaintea acestor komsomoliști tomnatici nimic. Avem, pe
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
împământenirea bunului obicei de a-i invita la înâlnirile și manifestările Salonului Literar „Axis Libri”, pe scriitorii, poeții, pictorii, muzicienii, într-un cuvânt, oamenii de cultură, salon existent de mai mulți ani. Sunt acestea roade bogate care vor da semințe mustoase pentru acum și pentru mai târziu. Poate nici nu ne închipuim câte roade. Promovarea valorilor existente, dar și cele din perspectivă, este un prim obiectiv. Zanfir Ilie îi încurajează pe cei care au curajul debutului timpuriu sau târziu, oferindu-le
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
natură, societate , dar mai ales în familie. După mai multe încercări eșuate, Elisa a insistat să caut în piață și să negociez, special pentru ea, un pepene roșu și dulce, așa cum știa ea că trebuie să fie:proaspăt și parfumat, mustos și delicat, fraged și rece. Căutam mereu să-i fac pe plac, avea tot felul de dorințe simple, dar nu totdeauna ușor de împlinit.Trăiam tristețea dulce, târzie de a-i face pe plac, poate ca o întoarcere a gesturilor
TREPTELE TRISTEȚII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375471_a_376800]
-
nu numai că la unele dintre ele simțeam parfumul cu care le înnobila Arghezi sau Cezar Petrescu, acestora revenindu-le (conform ierarhiei bine stabilite în socialism chiar și în materie de ciubucăreală) marii autori; dar aveam exemplul talentului bogat și mustos al prietenului meu Victor Tulbure, căruia i se dădeau doar ciurucuri de mici scriitori contemporani, iar el îi făcea mari fiindcă limba traducerii devenea mai expresivă decât originalul. Mi-a plăcut odată o asemenea poezie în traducerea lui Victor, că
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
nu s-a știut aproape nimic până la acest volum. „Ceaușescu, ultimul stalinist” se încheie cu o serie de „morți suspecte”, sinucideri misterioase, defenestrări, accidente aviatice sau feroviare care se citesc precum o povestire detectivă. Ultimul capitol, scris în fraze sugestive, mustoase, colorate, e dedicat discursului politic agramat și stâlcirii limbii în sforăitoarele și omniprezentele cuvântări din timpul domniei celui care a distrus țara și poporul român, fizic și psihic. Am parcurs cu interes maxim această carte care trebuia scrisă, era așteptată
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
conținutul artelor plastice ale momentului (vă imaginați cam ce ingrediente jdanoviste avea în rețetă), trece, după citirea acestuia, la aplicații, cum ar veni, la analiza unei expoziții personale. A cui? A unui tînăr pictor cam zurbagiu, cam amator de vorbe mustoase, cu iz moldovenesc, cam dedat țoiurilor lungite-n gargară parșivă și pe lîngă toate și "modernist": Piliuță. Judecători: nume de rezonanță, unele, cum ar fi ale lui Comarnescu sau Schileru, aduse, cumva, cu anasîna, de ape tulburi aici, altele, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
osebire cea degenerat-comunistă. În timpul căreia a făcut pușcărie grea (nu lipsită de recitativele lui șoltic-savante în fașa elitei încarcerate). Tragic, desigur, dar în numerele lui filmate, în 1990, Parkinson-ul îi augmenta emisiile sincopate regaluri de subțiri paradoxuri și de mustoase parimii acompaniate de elocvența în spasme a mîinilor și articulate de buzele în pareză; ar fi fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pic de dreptate. Deși refuză în principiu a face concurență beletristicii, criticul scrie foarte bine, e savuros prin umorul „debutonat cu care-și conectează adesea aplecarea spre pedanterie erudită. [...]” În partea verbală a lui Cioculescu, arhaismul, ca și cuvântul neaoș, mustos, dau mâna fără temeri sau suspiciuni neologismului fabricat câteodată pe loc. Cucerește și maliția francă, lăsată liberă, după precauții protocolare zadarnice. OV. S. CROHMĂLNICEANU Practicată de Șerban Cioculescu, istoria literară dobândește farmecul criticii artistice și „creatoare”, de care autorul Vieții
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
p. 21). Pentru felul în care erau folosiți acești termeni (tiriac, tiriachiu, afion) în limba română pe la jumătatea secolului al XIX-lea, vezi la Anton Pann : „La dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul”. Sau în discursul pârcălabului „Strugur mustosul” către „Crăiasa poamelor”, în capitolul „Despre beție” al lui Anton Pann : Eu acela care am puteri de mac Ș-amețesc simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori nu, G. mizează pe „truda” formei, dar și a elaborării de noi variante ori modulații lexicale (ce stau alături de zburdalnicele, mustoasele forme argotice: „șolticari”, „ștoarfă”, „l-am bunghit”, „trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima ingenuină”, „resplendind”, „cristoși conturși”, „contură” (=contur), „flăcărat” (=înflăcărat), „îngeluit”, „arbor morn”, „ne-despărțire-ar”, „putear-aș”. Sau cultivă rima
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
a cărții se situează cel mai aproape de umorul negru și câteodată trist al autorului de distopii din Enciclopedia armenilor și din Bonjour, popor! Întrepătrunderea literaturii cu existența reală e un fapt dintre cele mai caracteristice prozei lui Bedros Horasangian. Vorba mustoasă a precupeților se ciocnește în paginile acesteia cu sintagma ultrasavantă, eseul de cea mai densă cerebralitate contrapunctează oralități de periferie [...]. Tehnica, în culegerile de proză scurtă e, încă o dată, adesea reportericească [...], dar (pseudo)reporterul e dublat în permanență de un
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
cer plumburiu în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în căutarea zâmbetului pe care l-am pierdut în adolescență, când îmi lăsasem brațul petrecut peste visare. Alteori, umbra este zglobie de frumosul murmurat al gurii mustoase, care alunecă, nu se știe cum, pe apusul soarelui, în fericirea cântului adierii de vânt. Acum umbra doarme, murmurând stelelor palide despre blândețea zilei de mâine. MONADĂ Citesc o scrisoare uitată, în miezul nopții, când nu mă mai pot bucura
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
notabilă. V. devine poet autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e pe măsura reprezentărilor: cuvinte dure, pământoase, bolovănoase, colțuroase, zgrunțuroase, țepoase, deseori clocotitoare, vuitoare. Frecvente sunt neaoșismele suculente, regionalismele cu înfățișare de bărăgan bălărios și bulgăros. În
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
realiza în viață duc aproape toate în prăpastie, ieșirea din impas nu se întrezărește, însă potențialul lor de vitalitate este inepuizabil. Îngerul a strigat devine o carte a vieții explozive, eroii par crescuți direct din pământ, țâșniți din lutul negru, mustos, din smârcul bălților. În substanța lui cea mai adâncă Îngerul a strigat e un poem tribal; spațiul lui - un tărâm de baladă, unde vinul se bea, ca în Moldova, cu oala, și se vinde cu „burta”, unde fiecare țăran e
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
și satirizează. Scrise după 1960 și rămase în pagini de revistă, ca și alte proze, Huhurezii și Toporișca se conformează canonului epocii, idealizând „colectivizarea”. Țăranii au însă nume de o savoare frustă, gesturile lor sunt nuanțat surprinse, iar lexicul e mustos. Răzgândire schițează cu umor portretul unui suplinitor improvizat, iar Din zile de august sugerează bine panica, incertitudinile și suferințele unei familii țărănești în vara anului 1944. SCRIERI: Demonul, Bolgrad, 1936. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 138; Cezar V. Bahrian, Redescoperirea valorilor
BUJOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
un soi de arbuști care înfloriseră. Flori mici, galbene, dese, primele flori ale primăverii. Urca dinspre grădina din fața blocului aburul acela lăptos de pământ dezmorțit, trezit în primăvară, abur de prunc de curând alăptat, răspândind în răsfățul lui mireasma mamei mustoase, cu țâța mozolită, abur de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]