261 matches
-
nunțile lui?" "Nu, frate. La toate, ce dra... Ah, nenorocită gură am! Păi, nu te gândești? Care din preoții alilanți să zică nu, cân' parohu' zice da. Ai?" "Corect, tată! Șefu-i șef, ce gura mă-sii!" Tăsică îl privi mustrător. Dar Petre trecu mai departe, încercând să deslușească un ultim aspect: Da' materialele mi le plătește după slujbă, acu', nu?" "Da, dom'ne, după slujbă. Într-un ceas, masim, e gata. Îți lasă el o sutică, două, acolo." "O sutică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te strâng de gât cu o singură mână. Încotro ai pornit? - La domeniul gintei Ariberti. Sunt trimis de duci ca să fac lecții cu un tânăr al cărui nume nu-l cunosc. Ochii i s-au întunecat din nou. A bombănit mustrător: - Cu verii mei nu m-am văzut de ceva timp, sunt aproape douăzeci de ani. Tânăr! Lecții! A scuipat în direcția picioarelor mele și a continuat: - Înseamnă că tu ești cel pe care-l așteptăm. Nu prea ai față de profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soldați și am hotărât: - Nu vă pot lăsa să faceți asta, nu înainte de a vedea ce se află în interiorul acestei biserici. Unul dintre ei, furios, mi-a întors-o: - Și cum o să intri să vezi? M-am uitat la el mustrător. - Există printre prizonieri doi preoți. Ei vor porunci celor dinăuntru să deschidă. Drept răsplată, voi cere regelui ca nimeni să nu se atingă de ei. A fost nevoie cam de două ceasuri pentru ca, în fine, să văd ieșind din cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cererea. Într-un târziu, Nobunaga spuse: — Nu, nu este momentul să e pripim. Mai Întâi, trebuie să apreciez exact puterea clanului Mori. De astă dată, fu rândul lui Hideyoshi să se scufunde În gânduri. Nobunaga continuă, pe un ton parcă mustrător: — Nu cumva te-ai cam pierdut cu firea În fața puterii celor din Mori, așteptându-te să pierzi Încă Înainte de a fi trecut printr-o luptă adevărată? — N-aș numi-o loialitate față de dumneavoastră, stăpâne, să port o bătălie care știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu Începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? Începu el. Cei patru fură cuprinși de teamă. Erau șocați de Întrebarea care părea mustrătoare și-și Închipuiră că dădea vina pe ei În calitate de consilieri superiori ai lui Nobuo. — Vă dați toată silința, cred, continuă Hideyoshi, făcând să le revină culoarea În obraji. Cu toții sunteți oameni inteligenți, dar cred că nu puteți face mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lansează un titlu provocator: „istoricul cercetărilor privind substratul” pentru a continua cu o altă asemenea provocare privind „teritoriul, cultura, istoria” populației traco-getice. Nu voi mai insista în linia volumului decât pentru a da un citat mai lung, lăsând deoparte retorica mustrătoare și critica fals-revoltată a autorului față de studiile care i-au premers în deslușirea originilor unor cuvinte din limba română: „La sporirea confuziei au contribuit nu numai carența metodelor și mijloacelor adaptate dar [...] și tendințele unilaterale cu preocupări excentrice de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
contextul acela. Cică la un chef la ziua lui Ceaușescu Nicu, "șprițat", s-a dus la Bobu, care era lângă părinții săi, și i-a spus: "Băi, Bobulică!" și i-a pus mâna pe chelie. Maică-sa s-a ridicat mustrătoare și a exclamat: "Nicușor!", iar el: "Îl bag în p... mă-si!". "Nicușor, ieși afară!" Iar Bobu: "Lăsați-l, așa se distrează și ei, tinerii!". Și Ceaușescu s-a înfuriat și i-a spus, pe la WC, pe unde s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
citit în cerc restrâns, în fine publicat în numai 24 de exemplare de către Salomon Hirzel în 1861. 3 Albius Tibullus, I, 5, versurile 39- 40: „Am îmbrățișat o alta, dar abia m-am apropiat de bucurii, că Venus îmi aminti mustrător de stăpână și mă părăsi”. Versurile poetului elegiac roman Tibullus (55 î.Chr- 19 î.Chr.) mai conțin un saepe (adeseori). 4 Pronumele demonstrativ în latină: Iste nu înseamnă pur și simplu „acesta”, ci desemnează independența, chiar caracterul opus al
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
Gheorghe Grigurcu Nu mai puțin gustoase șanț pasajele an care Cioran e urmărit pas cu pas, așa cum o guvernanță al urmărește pe un copilandru zvăpăiat, spre a-l mustrului, spre a-l obișnui cu bunele maniere. Cu nuielușa vorbei mustrătoare, autorul Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a supraomului (cf. 910). M-aș miră și eu dacă nu s-ar găsi la Nietzsche
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
fiorosul domn în haine negre cu un mic guler alb era un păstor, dintre cei ce conduc turmele de oi și le apără de lupi. Păstorul se uita la el foarte sever. Nu-și mai afla locul sub privirea aceasta mustrătoare; se foia pe taburet, se simțea părăsit, uitat până și de bunica prea prinsă în convorbirea plină de vervă cu prietena ei pentru a mai lua seama la el. Încercase să le asculte, îi plăcea să tragă cu urechea la
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
până la ridicol de a se acredita ca superior celui criticat (Eminescu), Blaga concepe o scriere în palimpsest, ușor de descifrat prin substituție de nume. Cu mijloace luate din arsenalul ridiculizării, superior gândite, este denunțată impostura călugărului. Aceasta fiind miza, limbajul mustrător este extras din cărți de dogmatică, spre a spori gradul de vulnerabilitate al subiectului păcătuitor. "Cum s-ar putea numi păcatul de care s-a făcut vinovat Popa Grama?" se întreabă aparent serios pamfletarul. Răspunsul vine imediat, agravat de ironie
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
preot T. încerca să ne convingă de divinitatea originii omului, aducând argumentele clasice. Adolescența, știți, abia așteaptă să dărâme... Eram de partea lui Darwin, firește. Și-atunci, popa Tarță,... na, că am scăpat numele, ...jignit, a întrebat de la catedră... moale, mustrător, cu glasul său trenant: Apăi, dragii mei, v-ar conveni vouă să vă trageți din maimuță?... Știu că am râs cu toții prăbușiți peste bănci. Râdeam și pentru că bunul nostru părinte semăna leit cu o maimuță bătrână. Scenă pe care o
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
groaznic. Savițki se desprinse fără să vrea de ficus și zbură cu spatele în coloana de mahon cu incrustații aurite, pe care se afla bustul de marmură al lui Alexandru I Binecuvîntatul. Bustul se clătină, ochii orbi ai țarului priviră mustrător gimnaziștii potoliți într-o clipă și, rămînînd o secundă într-un unghi de 45ș, Binecuvîntatul se năpusti cu capul înainte, ca un înotător într-un rîu. Căderea împăratului avu urmări fatale. De pe fața țarului se desprinsese o bucățică strălucitoare, ca
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
să treacă pecetea de ruj roșu pe buze. Insistența cu care camera relevă numeroase gros planuri cu Aglaja la 5 ani evocă ceva din pasiunea narcisică a albumului cu fotografii. Aglaja privește lumea și se îmbată cu imaginile ei, relativ mustrătoare observă și infidelitățile părinților, asistă și la giugiulelile lor, la certurile lor și evident la numerele lor de circ. Pentru mama ei se roagă, mai ales când aceasta își construiește un număr periculos în postura „femeii cu părul de oțel
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
cotidian. Gîndul mă poartă spre Bulă, aflat, prin anii ^80, în vizită la New York. La un moment dat, o femeie se aruncă de la etajul 57 și se strivește pe caldarîm chiar sub nasul concetățeanului nostru. Bulă o examinează și exclamă mustrător: "- Economie de consum! La noi ar mai fi fost folosită cel puțin zece ani..." Gestul azvîrlirii unui obiect ieșit din uz ne devenise tot mai străin, iar gestul conservării lui se convertise în reflex. Dulapurile, sertarele, etajerele, debaralele se umpleau
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
unde dorești. Dar este, aproape pînă la capăt (cînd deviază într-o reflecție pe marginea contemporaneității, a lumii "pieței și alcovului" cum o numește el, pe care însă o înțelege, în sensul ireverențios al termenului, ca un bunic moralist și mustrător) o carte impresionantă pe alocuri. În loc să refac raționamentul lui Paz, care uneori se pierde în speculație și pură idiosincrazie după părerea mea, prefer să remarc deocamdată unul dintre aspectele sale cele mai interesante. Pentru scriitor, istoria dragostei este inseparabila de
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
unei rugi a Psalmistului, reprodusă în vetusta tălmăcire a lui Dosoftei: "Ochii îm(i) destupă a-nțelege". Incultura privirii ar putea duce la dramatice consecințe: Ne protejăm ochii cu ochelari de toate culorile, nu și privirea. Lipsește atitudinea critică, îndrumătoare , mustrătoare. Copilul și tînărul de azi cresc Ťliberiť. În absența unor interdicții categorice, se uită la orice". În cadrul civilizației optime (Vladimir Jankelévitch îl consideră pe om o ființă eminamente optică ), prosperă o superficialitate a individului, derutat de imaginile comerciale, anesteziat de
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
văd alăturați tuturor scriitorilor pe care i-am pomenit. Argumentul exilului, ca o altă formă de demnitate, aduce și el alte numeroase exemple, dintre care C. Brâncuși, G. Enescu, Mircea Eliade, E. M. Cioran, Eugen Ionescu vegheau în modul cel mai mustrător la orice compromisuri. Ne complacem într-o stare paralizantă de culpabilizare, victimizare și rechizitoriu pentru oportunisme și lașități ale intelectualilor în timpul comunismului, căutând cu o satisfacție maladivă vinovați, ticăloși și lichele. De ce n-am căuta, stimulator, nevinovați, rezistenți, opozanți și
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
popor. Nu bănuiam că, peste numai șase ani, voi avea să mă resemnez cu desțărarea și un exil de aproape trei decenii... Dar, tot în 1967, într-un sonet, tema Ťnăpustiriiť spre Vest mi se impunea din nou, în mod mustrător: În zvârcolirile de lașitate îmi simt destinul ca pe-un arest. O, sub drapelele violentate, m-aș năpusti către marele Vest! Ritmic debarcă în țărm surpate spor de popoare, mâluri și lest: rupe, apucă, apără, bate cu disperare oricare gest
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
mult știut că țarul și țareviciul, două firi diametral opuse, nu se înțelegeau și nu se agreau defel. Iar mama țareviciului, Eudoxia, soția repudiată a lui Petru, era sihăstrită într-o mînăstire. Țarul i-a trimis fiului o scrisoare adînc mustrătoare, din care nu lipsea nici acuzația că nu se pricepea la nimic. Această scrisoare vestea înfruntarea finală de mai tîrziu. Țareviciul era, practic, dușmanul feroce al tatălui său. Tatăl voia, totuși, să-l recupereze, chemîndu-l în tabăra de la Copenhaga. Țareviciul
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
practic, dușmanul feroce al tatălui său. Tatăl voia, totuși, să-l recupereze, chemîndu-l în tabăra de la Copenhaga. Țareviciul se porni. Dar se opri indignat în ura lui împotriva țarului. Nu ajunsese dincolo de Viena. Țarul, aflînd, îi trimite o nouă scrisoare mustrătoare. A ajuns, cu greu, din nou la Moscova, după fuga acestuia de tatăl său. Dezaxarea sufletească a țarului, de care am amintit, se dezlănțui în furie și exces de cruzime. Țarul îl decăzu pe țarevici din dreptul la succesiune. Se
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
duce palma - pîlnie - la ureche și replică surîzător, potolit, ca să nu spunem "înțelept": - N-am ceasornic... căci ți-aș spune cît e ora, țîncule. " Țîncul" se încruntă, pe cînd veteranul continuă să zîmbească bătrînește, lipsit de răutate, mai degrabă vag mustrător și hazliu: - Oricum, fiule, eu nu ți-s tataie, n-am cum, nici tătucă, nici tătucuțu, nici tătuță... Pentru dumneata, junețe, eu mi-s un pasager mai vîrstnic și fără ceas, nici de mînă, nici de buzunar... Rîsete. Băiatul nu
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
si rostind vorbe deșucheate; pe urma... Stop! strigasem că pe un platou de filmare. Asta, - am strigat a să le-o povestești copiilor! Chestie răsuflata. Credeam că acolo se dădea dovadă de ceva mai multă fantezie... Domnul Georges mă privea mustrător. Încet, pricepusem: cenzură e-n orice; și-n vicii. M-am gîndit la secolul 20. La subconștientul sau, supraaglomerat. La căile lui de eliberare... Pe lîngă el, secolul XVII al lui Choderlos de Laclos, intrigă amoroasă diabolica a vicontelui de
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
instituție la alta și-i fericea pe șefi cu indicații de-o stupefiantă grosolănie. A rămas în istoria revistei „Orizont" îndemnul de a ieși din placiditatea călduță a vremii: desenând el însuși „oglinda" paginii întâi a publicației, s-a adresat mustrător celor doi șefi, blocați într-un amestec de frică și oroare: „Tovarăși, fiți curajoși! Băgați puternic, pe cinci coloane, «Epoca Nicolae Ceaușescu!»". Asta însemna pentru imbecilul cu ifose curaj: să cobori în conformism până în cele mai grețoase adâncimi ale autoumilirii
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
trecut. Lovit în inimă. Ochii, sub pîcla morții, au încă o lucire de smarald. Apoi, în cîteva secunde, devin opaci." (Cartea de la Gura Zlata) Imaginea ochilor care se întunecă, precum însăși lumina ce se stinge a vieții, i-a urmărit mustrător pe mulți. "în pădurea udă e liniște din nou acum. Doar toaca picăturilor de apă sparge neregulat adîncurile de tăcere. Și acolo, singur în mijloc de pădure, cum stau cu bărbia sprijinită în pumni, privind prin fumul subțire de tutun
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]