1,312 matches
-
tras un ciocan în șale. Din această cauză Ilinca, încet-încet, nu a mai putut să meargă, iar Butnaru și-a făcut-o cu mâna lui că acum trebuia s-o îngrijească și pe Ilinca și pe mama lui. Conștiința îl mustra mereu, jelindu-se la oamenii lui de încredere, rugându-i să nu le spună lui Drăcosu și lui Vasile că-l omoară, dar lui nu-i era că-l omoară, dar se duc la pușcărie de tineri și e păcat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
scări pe la spate și Cociocoaia a căzut cu tâmpla de o muchie a scărilor și și-a dat duhul pe acele scări. Imediat a fost chemat Arghiruță, care și-a luat mătușa. Baba, cât a trăit la azil, a fost mustrată de conștiință că i-a făcut de urât lui Nuță, că i-a legat cununia, că i-a făcut să nu aibă spor niciodată. Dar Niță nu s-a dus la babă să-i ceară iertare, ba, când a murit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ne luam cu joaca și, când ne aminteam de treburile noastre, bunica era acasă și striga la noi că suntem iresponsabile și, uneori, și bătaie primeam - bătaie care prinde bine în educație, atât timp, cât bătaia este cu măsură. Ne mustra tare conștiința după aceasta, făceam toată ograda curată, spălam vesela, repede făceam curat în casă și, până în seară, îi trecea supărarea bunicii. A doua zi, bunica pleca la câmp, iar noi, două fete cumincioare, ne apucam de alte nebunii, cum
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a ajuta bătrânii, de a promova religia în rândul tinerilor și chiar de a face observație maturilor care, venind la biserică, în loc să asculte Sfânta Litughie, ei discută. Cred că nu se supără, dar totuși, dacă se supără, trebuie să-i mustre conștiința, din cauză că niște copii le fac observație. Vedem că putem schimba, cu condiția de a avea doar dorința. Dumnezeu să ne ajute, să ne dea înțelepciune, pentru că având înțelepciune, o să avem și soluții, mai ales, atunci când mai ești susținut și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
când ne simțim rău, ea este cea care pregătește bucatele bune. Și mâncarea ei nu o pot înlocui cu altă mâncare, deoarece, mai bună ca a ei mâncare nu poate să fie. Ea mă învață și, în același timp, mă mustră că nu mă trag la gătit și, când e vorba să gătesc, mai bine stau flămândă, decât mâncare să fac. Ea mă știe mai bine, decât m-aș ști eu. Uneori, încerc să-i spun o minciună, cu scopul de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ai ținut seama, și mîndră trebuie să fie mama ta de un asemenea urmaș! Mama mea? Aș vrea să fie așa cum spui. Aș vrea să ajung seara acasă și să-i povestesc ce-am făcut peste zi, și să mă mustre sau să mă laude, și să mă sfătuiască și să mă aline, așa cum ai să faci tu pentru copilul tău... Dar mama mea... Cine știe oare unde este mama mea? Dacă am cunoscut-o vreodată, atunci de bună seamă că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cadavru. Don Epifanio se pare că a murmurat printre dinți: "Dar acest Apolo, acest Apolo, cine l-ar fi crezut...!" și în acea noapte ar fi șușotit mai mult cu soția sa, înainte de a adormi. De asemenea, pe toți îi mustră conștiința, pentru că toate persoanele care figurează în povestirea mea adevărată au, mai mult sau mai puțin, conștiință capabilă de remușcări. În ceea ce privește pe insondabilul don Fulgencio, cine este capabil să contabilizeze vârtejul de idei pe care catastrofalul său discipol i le-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
rușine. Merse cu pași grei spre casa În care văzuse lumina lumii, spre casa În care crescuse și-și petrecuse copilăria. Începu să plângă În hohote căzând În genunchi văzând casa după atâția ani. Casa parcă se uita la el mustrându-l, cu geamurile sparte. Usa se Închidea și se deschidea scârțâind În bătaia vântului.Acoperișul căzuse Într-o parte. Gardul aproape că nu mai exista, iar bălăriile crescuse În neștire. Aceasta era casa În care crescuse? Acestea erau odăile prin
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mere roșii, mari, dulci și zemoase, ca dar de ziua lui. Atunci Sântilie, care nu primise niciodata un dar de la nimeni, fură cosul cu mere, lăsându-i pe băieți plângând. Dumnezeu văzând ce face Sântilie, Îl dojeni blând și Îl mustră cu bunătate. Lui Dumnezeu i-a fost milă de Sântilie și Îi făcu un dar neașteptat: un coș plin cu mere de aur. Așa că și azi oamenii culeg din livezi mere, iar merele lui Sântilie sunt mere de aur acolo
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
publicate în 1910 de Casa Școalelor și apoi reeditate întrun singur volum în 1924. „Răvașul Poporului” evoca întâmplări petrecute în satele Fălticenilor, demonstrând fie primejdia lecuirii băbești, fie meritele lecuirii științifice. Autorul caută să lămurească, să îndemne și chiar să mustre, așa cum arată primul dintre răvașele sale: „Când vi s-a stricat o roată la car, știți să vă duceți la rotar; când vă trebuie o sobă nu chemați pe popă să v-o facă, ci un meșter care se pricepe
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cu franchețe cei 16 ani de simbioză literară cu Malraux și, în ciuda dezacordului, nu-l poate renega ca prieten. Când trupele germane s-au răspândit prin Paris și lui Drieu i s-a încredințat conducerea revistei NRF, Malraux l-a mustrat, fără să uzeze de cuvinte dure, l-a somat să se retragă, să nu preia funcția, să nu contribuie la rău. Refuzând orice colaborare la revistă, în ciuda insistențelor celuilalt, a recunoscut că părăsește literatura și politica și cere timp să
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
între felinare?" - M. Sîntimbreanu, Recreația mare, 1978), care poate avea sensul "a scuipa", dar și, contextual, "a lovi". De la elementul lexical principal al locuțiunilor s-a format și un verb: a flitui "a ironiza", "a alunga", "a scuipa" (Croitoru-Bobârniche), "a mustra, a dojeni", "a goni, a alunga" (Volceanov). Expresia colocvială a da cu flit este foarte des folosită în stilul publicistic actual; toate exemplele care urmează sînt titluri jurnalistice: "Bucur îi dă cu flit latifundiarului din Pipera: "Nu plec de la Buzău
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
picior pe Nichita pe seama unui grupaj de poezii ale sale a căror inconsistență literară mi se păruse a ține de inconștiență. Revista fiind condusă de Eugen Barbu, articolul meu apăruse, cu întreaga expresie a unui prim suflu. Tata m-a mustrat, atrăgându-mi atenția că nu este îngăduit unui poet să critice opera altui poet. Ulterior, ca editor al integralei Tonegaru, am stat multă vreme pe gânduri dacă să introduc sau nu în ediție un articol polemic la adresa liricii lui Ion
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Clisurii. El însuși spunea: ,,Îmi Țin de datorie să scriu pe scurt monografia Clisurii și comunei Coronini, dând prilejul altora mai harnici decât mine care în viitor să se folosească de datele citite și auzite din bătrânii de demult răposați, mustrându-mă conștiința că dacă nu o fac, zădărnicesc cu desăvârșire cunoașterea monografiei Clisurii și a comunei mele natale pentru totdeauna, Coronini.O mai fac pentru a îndemna și pe alți intelectuali de a scrie monografii ale comunelor din Clisură, neavând
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
an publicasem în Aldine un articol al unui bătrân țărănist pe aceeași temă. Este de neînchipuit: cum să pedepsești un om pentru ceva petrecut în urmă cu un an? Emil Hurezeanu, la acel moment directorul ziarului, a considerat cazul clasat, mustrându-mă însă sever, deoarece, prezentând punctul de vedere al bătrânului țărănist, nu am citat și un fragment din raportul Comisiei Wiesel despre Holocaustul din România. Ironia face ca în articolul din 2008, reținând observația d-lui Hurezeanu, să fi dat
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
dată... Să ne întoarcem însă la diatriba vătuită a d-lui Michael Finkenthal. Sensibilizat pînă într-atît încît pînă și utilizarea sintagmei cui prodest? i se prezintă nu mai puțin decît o "interogație insinuantă", d-sa se socotește îndreptățit a ne mustra din nou pentru o prezumată amnezi: "autorul articolului uită să observe că naționalismul interbelic și-a însușit - în manifestările sale față de evrei - o puternică tentă rasistă". De unde pînă unde? Cum am putea "uita" un asemenea lucru reprobabil? Dar convins că
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
momentul potrivit. I se arată filme cu imagini din lagărele de concentrare, este împiedicat să doarmă, este închis într-o celulă împreună cu neamțul cel sentimental (căzut acum în dizgrație), care-l trezește ori de câte ori e gata să adoarmă și care-l mustră pentru că și-a înșelat nevasta. Ambasadorul Germaniei și atașatul militar compun mesajul pe care el urmează să-l trimită. Pe o foaie, atașatul militar trece datele secrete: ziua invaziei, numărul de divizii etc. Pe alta sunt trecute datele false ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o făcea să pară înfricoșătoare. După ce am privit înăuntru, m-am ferit într-o parte și nu am mai avut dorință să mă joc, devenind tristă și tăcută. Mă simțeam vinovată de ceva, ca atunci când faci ceva rău și te mustră conștiința. Am plecat acasă cu acest sentiment în suflet, dar nu le-am spus părinților nimic, de frică să nu mă certe. Mi-am zis atunci că e mult mai bine să mă joc în curtea școlii vechi, unde ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cum asta? sări Alex ca ars cu un fier roșu. Cum? Cum? Ce scornire a minții ei bolnave, mai este și asta!? Reculeasă oarecum, Ina încercă să-i detalieze cumplita destăinuire a Olgăi. - Știindu-se în ultimele clipe ale vieții, mustrată de conștiința ei neîmpăcată de-a lungul timpului, mi-a destăinuit că atunci când eu am născut, mi-a schimbat copilul cu al unei țigănci. - Vrei să spui că Mihăiță nu este copilul nostru? Asta ți-a spus? - Da! Urmă o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt. Groapa a fost, totuși, reușită. Destul de adâncă și de Încăpătoare. L-am așezat ușor, tremurând de emoție. Libelula plângea. S-a desprins ultima de lângă strania făptură. Băieții susțineau că l-ar fi sărutat pe furiș. Nu putem arunca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
inimaginabile. Mă simțeam cuprins de o milă pe care rațiunea mea o respingea. Deseori, întreținându-mă cu cineva sau tratând o afacere, luam parte activă la conversație, dar spiritul îmi era în altă parte; mă gândeam la altceva și mă mustram în forul meu interior. Eram o materie în descompunere: totdeauna am fost și voi rămâne așa - un amestec disproporționat, insolit. Simțeam că eram departe de oamenii pe care-i vedeam și printre care trăiam, dar cărora, în ciuda acestor lucruri, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se a puce de o altă meserie! Ce-ar fi ca un paznic de noapte săi mulțumească nevestei că e Înțelegătoare și nu-i cere să stea cu ea, nopțile! ... Vorbeam cu un redactor-șef din Iași, pe care-l mustram pentru faptul că În ziarul lui, cronicile teatrale sunt susținute de persoane care nu se pricep la teatru. Mia răspuns că e ... normal : la secția cultură sunt salariile cele mai mici, deoarece aici se vorbește despre Shakespeare și Mihai Ursachi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
este itinerantul C.D., slugă a politrucilor și vămuitor al lăutarilor de la Doina Argeșului) ; a suferit cînd un mare scriitor precum I.D.Sârbu, din lipsă de bani pesemne, comisese o comedioară jenantă - Ion Focșa a Îndrăznit săi scrie și să-l mustre, afectuos & respectuos . În fine, vreau să-l felicit pe autorul/actor și pentru faptul că n-a lăsat să se stingă (lucrul se vede bine În carte!) tradiția artistului-intelectual ; Ghinionul a fost norocul meu inserează des, agreabil de des, incredibil
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
va ieși Într-un număr pilot, prim și ultim)... dramaturgii care mă cheamă pînă la București să-i pun În scenă repede, pe bani siguri, deși tardivi (bani care n-au cum și de unde să apară!)...foști amici care mă mustră că nu-i pun În scenă de ani de zile...așa-ziși Rectori la universități inexistente, care mă roagă să conduc o catedră... sunt deja odioși. Fiindcă ei cred că au numai drepturi, iar cei din jur - doar datorii. Fiindu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas coroiat unea fruntea Îngustă cu o mustață cam jigărită și cu un barbișon, agățat de buza de jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar n-ai dormit, Îl mustră Împăratul. Descartes clătină Încet din cap. Ca o minge de plajă uitată la soare, Napoleon se dezumflă și el, apoi Își trase un scaun lângă pat și se așeză. — Ia să vedem, care-i problema? Descartes ridică din umeri, oftând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]