443 matches
-
fremătând. Masca surâzătoare a lui Cecco Începea să se destrame. Ochii Îi alergau de la el la femeie, ca și când n-ar fi știut ce atitudine să adopte. - Nimic... Căutam... bâigui el Încurcat. Își ținea ochii În pământ. Apoi Îi ridică spre mută. - Așadar, ai descoperit totul, murmură el, trăgându-și capul Îndărăt cu un aer sfidător. Pentru o clipă, o tăcere Înghețată se coborî Între ei. - Așadar? zise din nou Cecco. Doar nu vrei să faci cârdășie cu gloata din orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pronunțe un nume. - Un rege? o Întrebă Dante. Amara clătină din cap, iar apoi atinse de mai multe ori coroana piesei. - Coroana. Simbolul puterii? Imperiul? mai Încercă el. Femeia părea să aștepte În continuare, arătând mereu spre figurină. - Împăratul. Frederic? Muta Încuviința energic, În timp ce ochii i se luminau de satisfacție. Luă regina neagră și o așeză lângă statueta regelui, apoi rândui lângă ei caii și turnurile. Pe urmă, cu degetele, schiță iute un cerc În jurul micului grup de piese, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pas Înapoi. Era regina albă. - O altă femeie? Încă un semn de Încuviințare și, dintr-o dată, Amara mai apucă o piesă, așezând un pion alb lângă regina de aceeași culoare. - Un fiu, murmură Dante. De la o altă femeie. Din nou muta se opri, recăpătându-și imobilitatea absentă. Și totuși, exista o semnificație În clipele acelea de suspensie. Probabil că prin fixitatea ei voia să reprezinte trecerea timpului. În clipa aceea, Amara se dezmetici, căutând iarăși printre piesele Îngrămădite. Mâna Îi reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
folosise o piesă albă ca să interpreteze rolul asasinului și tot albă era a doua femeie. Poate că albul simboliza pe cineva străin de curte, care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția asupra tablei de șah. Arăta spre micul pion, Încă ascuns după veșmintele reginei albe. Îl luă ușurel și Îl depuse În colțul extrem. Apoi, mai căută două piese negre decorate cu un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
recunoscut din prima prin ce tremolo trecuse tânăra actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult la fața grădinăresei, care rămăsese mută de uimire, era un șoc pentru ea, înțepenise la un pas în fața scaunelor, își dusese mâna absolut țărănește la gură și nu clipea. Maestrul, uitându-se la reacția femeii - e mereu atent să vadă cum reacționează oamenii, el aude și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LACRIMI MUTE Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMI MUTE meleaguri mute nimic nu adie doar frunza uscată de vie adie nu-i vie știi doar... suflet sărman trecut-a timpul e
LACRIMI MUTE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364272_a_365601]
-
speranța că nu ai să pleci. Și vreau din iubire să capăt curajul S-opresc despărțirea și clipele reci. Redă-mi fericirea și șansa pierdută, Zâmbește-mi și spune-mi cuvinte de-alint, Mă strânge în brațe gingaș! Voi fi mută... Și spune-mi doar vorbe... Chiar dacă mă mint! Sărută-mi obrazul! Nimica n-oi zice... Și-o floare în plete îmi pune de vrei, Privește-mă tandru și fă-mă ferice Să cred că-s Regină-’ntr-atâtea Femei! 30.04
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
bagajulNutresc doar speranța că nu ai să pleci.Și vreau din iubire să capăt curajulS-opresc despărțirea și clipele reci.Redă-mi fericirea și șansa pierdută,Zâmbește-mi și spune-mi cuvinte de-alint, Mă strânge în brațe gingaș! Voi fi mută...Și spune-mi doar vorbe... Chiar dacă mă mint!Sărută-mi obrazul! Nimica n-oi zice...Și-o floare în plete îmi pune de vrei,Privește-mă tandru și fă-mă fericeSă cred că-s Regină-’ntr-atâtea Femei!30.04.2010
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
speranța că nu ai să pleci. Și vreau din iubire să capăt curajul S-opresc despărțirea și clipele reci. Redă-mi fericirea, și șansa pierdută, Zâmbește-mi și spune-mi cuvinte de-alint, Mă strânge în brațe gingaș! Voi fi mută... Și spune-mi doar vorbe... Chiar dacă mă mint! Sărută-mi obrazul! Nimica n-oi zice... Și-o floare în plete îmi pune de vrei, Privește-mă tandru, și fă-mă ferice Să cred că-s Regină-`ntr-atâtea Femei! 30.04
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
bagajulNutresc doar speranța că nu ai să pleci.Și vreau din iubire să capăt curajulS-opresc despărțirea și clipele reci.Redă-mi fericirea, și șansa pierdută,Zâmbește-mi și spune-mi cuvinte de-alint, Mă strânge în brațe gingaș! Voi fi mută...Și spune-mi doar vorbe... Chiar dacă mă mint!Sărută-mi obrazul! Nimica n-oi zice...Și-o floare în plete îmi pune de vrei,Privește-mă tandru, și fă-mă fericeSă cred că-s Regină-`ntr-atâtea Femei!30.04.2010
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Bolnavă și cuminte, mă dezminte - Plutesc într-o derivă relativă, Dar ruga mea-i fierbinte de cuvinte Și totuși sunt captivă deopotrivă. Plutesc într-o derivă relativă A lumilor văzute, nevăzute Și totuși sunt captivă deopotrivă, Minute de minute, toate mute. A lumilor văzute, nevăzute Simbrii plătite-n sânge vor restrânge, Minute de minute, toate mute Și ochiul care plânge și deplânge. Simbrii plătite-n sânge vor restrânge Mulțimea diletanta și actantă Și ochiul care plânge și deplânge Își va iubi
PANTUM CONFUZ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361047_a_362376]
-
ce-au fost mai întâi precepte filozofice sau întrezăriri de ritmuri cu simboluri lirice într-un Spațiu Mioritic fertil căci Matca Vetrei sale poetice tot Transilvania e! iar Mirabila Sămânță ori Autoportret nisus cognitus Sufletul lui e în căutare în mută seculară căutare cât o cuprindere în țărână. Referință Bibliografică: LUCIAN BLAGA TRILOGII CU ELOGII ANIVERSARE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile
LUCIAN BLAGA TRILOGII CU ELOGII ANIVERSARE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/363096_a_364425]
-
fost găsiți de cineva în pădure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetățean ... ” Elena Vijlie, îl întrerupe brusc, corectându-l: „Nu este vorba de o vulpe, ci despre lupoaică!”. Cerule Mare, ce întrerupere nedorită! Dacă Elena Vijlie, rămânea mută de stupefacție, ministrul lui Ponta, își continua fabulația cu cuibul vulpii și noi am fi aflat cu totul o altă legendă despre Romulus și Remus. Ce pierdere în cultura universală din cauza femeilor care nu știu să asculte, doar să întrerupă
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CUVINTE MUTE Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am adesea sentimentul că totul vine și trece, precum timpul, curge ca apa și se înălța la cer, fără să lase vreo urmă. Simt
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
ca moartă. Când a răsărit soarele deasupra valurilor, s-a trezit și ea și a simțit o durere pătrunzătoare”. De câte ori calcă pe pământ picioarele o dor și sângerează. De asemenea, vrăjitoarea îi cere în schimb glasul ei superb și devine mută pentru totdeauna. Ajunge la palatul prințului. Merge alături de el, calcă parcă pe tăișuri și picioarele îi sângerează, dar este fericită că se află alături de el. Este hotărâtă să rămână în preajma lui și să se sacrifice pentru el. Acesta este uimit
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
de aur...de la dinți, la inele și lanțuri, ba chiar și pintenii de la cizme îi erau auriți. E luni. Îmi trebuie până miercuri un copil nou-născut, băiat, rrom! Dau oricât cereți! Și ea și directoarea Centrului de plasament au rămas mute. Dar pentru ce vă trebuie ...până miercuri? O asemenea procedură durează... N-am timp...plângea în hohote omul. Păi n-avem chiar așa...de o zi, oricum. Cel mai mic are 2-3 săptămâni. Nu, doamnă, 1-2 zile să aibă. Eu
ÎN LUMEA CELOR CU BANI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367258_a_368587]
-
clipe, fără să-și dea seama cum să reacționeze. Ochii îi rămăseseră ațintiți pe lama cuțitului ce-i împungea pieptul, manipulat cu îndemânare și repeziciune de mâna negricioasă de la un sân la altul. Simțea doar durere și scârbă. Rămăsese ca mută, înmărmurită de groază, ochii devenindu-i izvor de lacrimi. S-a dezmeticit și a înțeles pericolul la care era expusă, în momentul în care bărbatul a prins-o de fese, trăgând-o puternic către el și frecându-și trupul de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
și peste fructele „Yuzu” din grădina templului. Este dureros și sublim în același timp.... În fața școlii, unde învață Dimi, sunt camelii înflorite. Frunzele lucioase, florile albe și roșii, ce se ițesc de sub zăpadă, alcătuiesc un splendit tablou natural. Am rămas mută în fața acestor splendori... Vineri, 18 01.2006 - În seara aceasta Shinia și Cristina vor organiza „sayonara” ...un cuvânt, ce aș zic că are și ceva trist în el. Spun asta, deoarece...el marchează un „la revedere” dar și o despărțire
ELISABETA IOSIF CONSEMNĂRI DESPRE CĂLĂTORIILE HANEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349639_a_350968]
-
ei, îi era foarte simpatică, iar ochii ei erau adorabili. Tot gândindu-se cum să afle, până la urmă își luă inima în dinți și-o întrebă: - Alina ... tu ... ești cumva supărată pe mine?...ți-am greșit cu ceva? Alina rămase mută de uimire auzind întrebarea și când să-i spună că nu e supărată pe el, că de ce-ar fi?, reveni brusc curentul. Lumina îi apropie unul de celălalt și își duseră amândoi mâinile la ochi. După câteva secunde, reușiră
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
prostiile cu ăla de-l văzurăți voi în filmele voastre că nici nu ezistă, că doar noi suntem d-o viață p-acilea-șa și nici n-auzârăm dă iel, alea-i prostii d-ale voastre dă speriat copchii! Veronele, nu sta ca muta-n ștremeleacul văcarului, zi, băăă, și tu ceva că pleacă ăștia și nu ne dădură nimic! Veronel ieși brusc din starea de șoc provocată de geniul propriei sale soții și, cu exces de gestică, mai ceva ca-n tragediile grecești
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
că e mai bine să-ți destăinuiesc totul. Mai ales că, în felul acesta, îmi mai ușurez și eu sufletul... Octavia o privea și nu putea scoate un cuvânt. Dar nu fiindcă s-ar fi speriat sau ar fi rămas mută de uimire, ci fiindcă era fermecată și bucuroasă. — De ce să mă mir? răspunse ea. Știam că broscuțele pot merge oricum și pot vorbi. E drept, tu ești prima pe care o văd umblând și o aud glăsuind. Dar asta nu
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
parcă temându-se să nu-l audă cineva: "Nimic! Tot capul era gol. Doar un fir de ață trecea de la un perete la altul. Și am stat vreo trei ceasuri să gândesc ce am de făcut...". Anca l-a privit mută de uimire și l-a întrebat cu teamă în voce: "Și ce ați făcut până la urmă?". Doctorul a privit, uite așa, în stânga și în dreapta, ca să se asigure că nu-l aude nimeni și a răspuns tot în șoaptă: Am hotărât
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
ea mimând supărarea, încercând să-l plesnească cu palma peste față, însă flăcăul o blocă cu forță de mână, iar cu cealaltă o prinse de mijloc, aducând-o cu gura lângă buzele sale, sărutând-o din nou. Ana se uita mută la cei doi cum se frământau în apă dialogând, fără să poată înțelege de unde se cunosc, cum de s-au întâlnit așa de repede în doar acele câteva secunde cât ea a stat cu apa până la gât să se acomodeze
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
încet, calculându-și fiecare pas și gândind fiecare vorbă, examinând-o foarte atent cu privirea... Ea își băgase ochii de tot în farfurie, aplecată asupra acesteia. Se pierduse cu firea și nu știa ce să creadă. Nu putea vorbi și mută a rămas, de uimire și teamă, când el i-a mângâiat ușor părul și i-a vorbit la ureche, aplecându-se până ce i-a atins părul cu obrazul. - Uite, ca să mă crezi că eu sunt prietenul tău, îți pup ochișorii
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]