850 matches
-
am fost la un astfel de eveniment, unde nu m-am simțit plictisită. Nu m-am gândit că, la o prezentare de carte, pot fi atâția oameni interesanți. Nu știam că la o lansare de carte pot fi prezenți și muzicanți care cântau atât de frumos. Nu am știut că pot veni cunoscuți, profesori, colegi, elevi din școala în care a învățat doamna Ludmila. Au venit să o susțină, să se bucure împreună cu ea de succesul obținut. Toți care erau acolo
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Daciei, cu daruri care de care mai ispititoare.Cel mai frumos dar i se păru fetei a fi cel primit de la viteazul său tată: acesta Îi oferi un glob cu totul și cu totul din aur. Curgea vinul din butii, muzicanții ziceau neîntrerupt cântece de veselie, jocul era În toi.Cei mai buni bucătari din Dacia aduceau pe talere de argint hălci de mistreț ori cerb fript. La aniversarea fetei lui, Decebal Îl invită și pe cel mai bun prieten al
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Își omorau frații și chiar părinții. Femeile nu vroiau să mai crească copii, iar bărbații nu munceau nimic.Totul În țara aceea era ceva rușinos.Mesele erau ticsite de bucate peste fire de multe, bețivii dormeau cu capul pe mese, muzicanții ziceau cântece deochiate, iar dansatorii se prindeau Într-un amețitor dezmăț. Cineva trebuia să Îndrepte lucrurile și să oprescă răul din oameni. Foca, un trimis al Domnului nu mai putea Îndura starea aceea de lucruri.Trimise pe pamant o secetă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Lișman (Tița), lângă actuala școală. Sărbătorile erau prilej pentru bătrâni, tineri, copii, să se adune după-amiaza pe tăpșanul ca un amfiteatru din spatele școlii și să privească cum joacă tinerii, uneori chiar și să participe. Pe prispa casei lui Lișman erau muzicanții care cântau: uneori orchestra unui țigan,Horghidan, violonist din GuleaDolhasca, așteptat de toată lumea să cânte Ciocârlia, demonstrându-și talentul; orchestra lui Tudorică, trompetist tot din Gulea; fanfara satului, condusă de mai mulți muzicanți, printre care Ilie Ciubotaru, Vasile Pascal sau
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
participe. Pe prispa casei lui Lișman erau muzicanții care cântau: uneori orchestra unui țigan,Horghidan, violonist din GuleaDolhasca, așteptat de toată lumea să cânte Ciocârlia, demonstrându-și talentul; orchestra lui Tudorică, trompetist tot din Gulea; fanfara satului, condusă de mai mulți muzicanți, printre care Ilie Ciubotaru, Vasile Pascal sau Mihai Slătineanu. Hecenii își mai amintesc de Ilie Ciubotaru - clarinet, Vasile Pascal - trompetă, Constantin Lișman și Stelea Slătineanu - bariton, Constantin Ciorângă - contrabas, Gheorghe Bolobiță - toboșar, Mihai Slătineanu - clarinet, Dumitru Ungureanu - trompetă și clarinet
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
vocalist notoriu în sat, dar neremunerat ca atare, este Birică din Siliștea-Gumești, satul Moromeților. Viitorul socru, Bălosu, îi atrage atenția fiicei sale că nu poate trăi cu Birică "din cîntat". Dar Glanetașu, tatăl lui Ion al lui Rebreanu este un muzicant profesionist și porecla îi vine de la instrumentul de suflat cu care se produce. Muzică "ușoară", de mahala, se face din belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
1946 23 februarie - Jean-Paul Boncour ne-a invitat la un dejun cu statul-major comunist al guvernului român, în special cu primul-ministru Groza și Ana Pauker. Primul-ministru, jovial și băiat de viață; o arată foarte bine bând în mijlocul unei trupe de muzicanți. Povestește cum a dat peste un profesor francez în Transilvania, o interminabilă istorie, în românește. Edmond Bernard, care e și el prezent, i-o traduce lui Jean-Paul Boncour cuvânt cu cuvânt. La un moment dat, Ralea (ministrul Muncii) proclamă: "Actul
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
suita sa de intelectuali, culmea! din contra lui Iliescu (singurul care în visul meu își păstra numele lui adevărat, restul fiind doar niște mascați, toți lucrând pe brânci la noua Constituție...). O fanfară cânta din tromboanele ei lustruite. Erau toți muzicanții niște moșnegi foarte, foarte bătrâni și care executau în vis imnul național: Trăiască Regele în pace și onor de țară iubitor ... ș.a.m.d. Tinerele generații habar nu au. Moșnegii îl cântă totdeauna cu înfocare. Era pe la Capșa. Niște băbuțe
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
să cînte pe stradă li se părea că nu șade frumos. Participarea femeilor la cor a fost o mică breșă revoluționară în mentalitatea lor retrogradă. Descoperise printre tineri tenori și soprane și la un moment dat convinsese pe un bătrîn muzicant din oraș să le dea lecții de canto. După cîteva lecții, profesorul n-a mai dat pe la sindicat. Omul își cîștiga o pîine mizerabilă învățînd odraslele bogătașilor și probabil că i s-a dat a înțelege că trebuie să aleagă
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
poetul Mihai Leonte de la soția sa Ana, născută în sat Coronini. Doamna Ana Leonte își amintește că la Primaria din Coronini, cândva era un toboșarGheorghe Sârbu, care era un fel de guard comunal, îndeplinind diverse funcții mărunte solicitate de Primărie. Muzicanții satului erau Ilie Băloi și Gheorghe Țundrea, de la Culă, care cântau din vioară, cât și Pătru lui Olteanu. Din fluier cântau Gheorghe Băloi și Ion Roiban. - Dintre categoriile de meseriași din Coronini făceau parte și zidarii ( cei care construiau case
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
printre bicicletele răsturnate. Terence conta pe seara aceea ca să-și redreseze încasările. Întindea febril ghirlande de becuri și stegulețe de-a lungul terasei. O tăbliță de ardezie agățată la poartă anunța: Mare concurs cu premii, Merry maker's Band (trei muzicanți pashtuni împrumutați de la Braganza), iar pe noi ne prezenta pompos ca Genuine artists from Paris. Am atacat imnul pakistanez: un șir de terțe candide învățate special pentru această ocazie. Era lume multă și apăruseră fețe noi; o masă cu exilați
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
din anumite abandonuri îl împingeau pe Terence pe panta aceasta. Cu două zile înainte de plecarea noastră, în Saki Bar nu intrase nici un client. Ne pregăteam să mergem la culcare, când în ușă s-au auzit două ciocănituri timide. Era un muzicant kutchi cu un armoniu minuscul sub braț, unul dintre acei saltimbanci ambulanți care cutreieră subcontinentul indian cu o maimuță cenușie pe umăr, care iau sânge la cai, fac descântece, trăiesc din pomeni, din furtișaguri sau din cântat, ocolesc templele și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
și moscheile și declară că omul se naște ca să rătăcească, să moară, să putrezească, să fie uitat. Braganza nu l-ar fi primit; Terence însă l-a poftit înăuntru și i-a dat un pahar. Stând pe vine în mijlocul curții, muzicantul și-a pregătit instrumentul. Mâna stângă mișca ușor burduful așezat pe o parte, în timp ce dreapta, o labă mare arsă de soare, se plimba pe claviatura micuță de două octave. Muzica - misterioasă, insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
trebuiau să elibereze lumea, urgent, de o povară insuportabilă. Era aceeași tristețe echivocă și candrie, aceeași nestare, aceeași nebunie. În orașul Quetta - spune o legendă persană - împăratul sasanid Bagram Gor adunase, pentru a-și înveseli curtea, zece mii de jongleri și muzicanți țigani care, după ce și-au primit plata, l-au înșelat și au dispărut spre apus pentru a se opri în Occident, în acele sate din Balcani unde anul trecut, în anotimpul berzelor, goliserăm atâtea pahare cu urmașii lor. După o
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
ne-o lipsit în noaptea asta? a întrebat Pâcu făcând-o pe misteriosul. Ce îți mai umblă prin cap, Pâcule? l-a întrebat moș Dumitru. Mă gândeam și eu la o întâmplare pe care mi-o povestit-o un țigan, muzicant - a răspuns Pâcu, zâmbind unui gând. Că te gândeai la o întâmplare nu ar fi mare lucru, dar tu ne ai întrebat dacă știm ce ne-o lipsit în noaptea asta - nu l-a slăbit moș Dumitru. O haită de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
felul lui era cam mutălău. „Cinstiți gospodari”, a pornit el a grăi. „Acum vreo doi ani, în iarna ceea grea, am fost tocmiți să cântăm la o cumătrie în satul de pste pădure. Doar eu eram mai bătrân printre ceilalți muzicanți. Cobzarul - un copchil. Oleacă mai copți erau cel de la țambal și celălalt viorist. Omătul ajungea până la genunchi și era un ger de îți îngheța răsuflarea...Am pornit așa, către seară. Drumul era greu, nu șagă. Mergeam fără nici un spor. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la petrecerile din cartierele plăcerilor. Deși pare incredibil, aceste gheișe erau bărbați. La Început erau numiți „otoko geisa” sau bărbați toboșari, care distrau clienții cu muzică și glume - de multe ori cu tematică sexuală. În scurt timp de la apariție, acești muzicanți au devenit foarte Îndrăgiți și foarte căutați. În 1751, Într-un bordel din cartierul Shimabara, printre bărbații-toboșari a apărut și o femeie - spre marea uimire a clienților. Aceasta a fost denumită „geiko” și acest cuvânt este folosit până În ziua de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
clasa a VIII-a, am fost admis într-o echipă îpartie) mare, care cuprindea: patru bumbieri plus un căpitan, doi cazaci, câteva căprițe, un urs cu țiganul aferent, un moș cu baba, un mire cu mireasa și o orchestră de muzicanți după ureche, din care nu lipseau: trompetele îtrupcile), acordeonul, clarinetul, fluierul și doba. Jocul bumbierilor îbumbiereasca) este specific Bucovinei, în special zonei Câmpulungului, avându și originea din armata austriacă. Sărbătorile de iarnă se sfârșeau ca și în zilele noastre, o dată cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu ignoră că e un produs al artei teatrale. Acest nou stăpîn (s.n.) al scenei afirmă vioiciunea sufletului său prin vorbirea muzicală, prin suple țea trupească. Mișcările Îi impun o virtuozitate de acrobat. Cuvîntul Îl obligă pe actor să fie muzicant. Pauza Îi amin tește că trebuie să știe a calcula timpul, ca un poet. Atitu dinea față de muzică nu e identică la Isadora Duncan, la circ, la varietăți sau la teatrul japonez”(În Tehnica mișcării...,1920). Nu Întîmplător am subliniat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cvintetul melancoliei. Bucăți muzicale, dramatizînd pe seama decadenței pe care, aproape întotdeauna, la noi, muzica o anunță sau o însoțește, sînt istoriile de mahala, de la Foc în hanul cu tei la Domnișoara Nastasia. Literatura noastră n-a crescut, se vede, cu Muzicanții din Bremen. Recuperările nu sînt, totuși, puține, iar sistematizarea lor, răscolind anticariatele după partituri e, fie și pe sărite, un efort necesar, poate nu avant toute chose dar, în orice caz, la urma urmei.
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
la prima vedere s-ar părea că nu discutăm de pe poziții de egalitate. — Să știi că o vreau cu acte în regulă, adică trebuie să divorțezi Părințele, ca să pot s-o iau eu cum se cuvine, cu alai de nuntă, muzicanți și toate alea. Cum de se găsește mereu cîte unul care atunci cînd nu te mai aștepți vine și îți zgîndărește trecutul pe care-l credeai uitat, terminat, îngropat, istorie? începe să se frămînte. — Viața nu e vis, zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te lovește și bățul te altoiește, dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un anunț la difuzor. Dintr-un buletin de știri. Dintr-o predică. De la un muzicant de pe stradă. Poți să te molipsești de moarte de la un program de teleshopping. De la un profesor. De la un fișier de pe internet. De la o felicitare. De la un răvaș dintr-o plăcintă. Un milion de oameni pot să se uite la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uraganele. Cancerul. SIDA. În taxi, în drum spre agenția lui Helen Boyle, văd cum titlurile din ziare se amestecă cu firmele scrise cu litere de mână. Afișele lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise prin poștă. Cântecele muzicanților de stradă se amestecă cu muzica de mall, cu strigătele vânzătorilor ambulanți, cu talk-showurile de la radio. Trăim într-o babilonie amețitoare. Într-o realitate a cuvintelor neobosite. Într-o supă de ADN în care se clocește dezastrul. Universul natural a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acest gen de "Zaju", pentru a dezvălui realitatea întunecată a acelei perioade și pentru a-și exprima idealurile sociale. Dramaturgul era un om integru, cunoștea bine suferințele poporului, îi era familiară limba vorbită printre oamenii de rând. Pe vremea aceea, muzicanții și actorii aparțineau celei mai umile categorii sociale, Guan Hanqing însă nu-i disprețuia deloc, ba chiar își făcea prieteni printre ei. Se oferea să le fie regizor, uneori chiar prezenta spectacole pe scenă. Operele sale dramatice nu doar că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
populari care slăvesc, prin povestirile și cântecele lor, contribuțiile mărețe ale bravului rege Ghesar. Povestea regelui Ghesar a luat naștere, aproximativ, în perioada cuprinsă între secolele II-III î.e.n.-VI e.n. Transmisă timp de peste o mie de ani de către povestitorii și muzicanții populari, aceasta a fost îmbogățită tot mai mult în conținut și limbaj, iar la începutul secolului al XII-lea, epopeea a căpătat o formă definitivă. Iată despre ce este vorba în poveste. Demult, demult, în regiunea Tibet făceau ravagii tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]