233 matches
-
cu înțeles și înțelepciune Vrednicind-o pentru a rodi Sau rodnicind-ne, cum vreți Dincolo, pe celălat versant Sau mal sau pădure Așteaptă patriarhul deșirându-și înălțimea Pe tron de frunziș și nuiele De unde dirijează zările furtunii Astâmpărul sângelui ce năclăit-a semenii Și clamând viguros parcă Penru a sparge timpanele timpului Și oborul fărădelegilor legiuite : Noi socotim ca adevăruri prin ele însele Că toți oamenii s-au născut egali Că, Creatorul lor i-a înzestrat Cu anumite drepturi inalienabile Că
ABE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352136_a_353465]
-
amplă a brațului stâng, ce se terminase printr-o ușoară zvâcnitură a mâinii, ce-i plasase cu precizie degetul arătător spre locul unde tăblia de lemn a ușii ar fi trebuit să se interpună între „Siberia” de-afară și căldura năclăită-n fum de țigară din interior. Cel vizat se ridică brusc, ca și când abia atunci ar fi simțit vântul rece care-i sufla în ceafă și care-i lipise deja o cantitate însemnată de fulgi mărunți de nea, pe scurta de
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
știință azvârlite în mine apoi, si în ceilalți de propria conștiință le smulg și le adun într-un purpuriu caleidoscop in care las să picure lumina morții strop cu strop *** ține-mi respirația în acest fum de cuțite, în mireasma năclăită din garnizoanele memoriei, unde silitra își face de cap ține-mi bine respirația sau, mai bine botează-mă în această explozie de sufocare *** de-a lungul și de-a latul întinsului meridianele se indepărtează tot mai mult, orizontul fermentează între
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
Cultural > Spiritual > GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - NAȘTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINȚEI ȘI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului „Bătrâni cu obrazul de ghiață / și pași năclăiți în tristețe, Prin moarte-am trecut, nu prin viață. Noi n-am avut tinerețe”. (Radu Demetrescu Gyr) Dacoromânul creștin ortodox care pășește sub harul înțelepciunii Duhului Sfânt, indiferent dacă este liber, sau foarte liber, călăuzit însă de Adevăr și de
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
a lui Costea Modrigan pare a sugera și posibil-minereasca-i „fruntășire“ / „liderită“ ca purtător de muncitorească / militară șapcă leninistă / stalinistă, la modă, în acele vremuri: «Pe la începutul lui cincizeci răsărise în Lupeni unul Costea Modrigan; era înfășurat într-o pătură zdrențuită, năclăită de praf, iar în picioare avea opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
aștepte, de ce se grăbea să... Sirena salvării se auzea din ce în ce mai aproape. Puținii călători, îl priveau îngroziți cum se topea încet în balta de sânge, de parcă toate-i veniseră când nu mai era nevoie. Brancardierii îi așezară brațele culese dintre traversele năclăite de sânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletul sirenei îndepărtându-se îi împrăștie pe călători spre rosturile lor, într-o toropeală cleioasă, cernită... Gheorghe NEAGU Focșani mai 2016 Referință Bibliografică: MÂNA / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
o privire de oțel care mă făcea să mă înfior... Nu am mai întâlnit pe nimeni ca el, iar ochii săi ceacâri m-au urmărit și mă urmăresc noapte de noapte. Am flash-uri în nopțile de coșmar, mă trezesc năclăit de sudoare, cu frica obsesivă că mă strânge de gât ori că mă înjunghie cu un cuțit sau mă sufocă cu o pernă. De multe ori îmi doresc să se termine totul, să scap, să nu mai am amintiri, să
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
cu oțet... De-o parte și alta străjuiesc cei doi, tovarăși doar de... chin. Culmea-i prăfoasă și cu ea îngheață laolaltă firea, deci și el. Sângele-i dus... În urmă-i doar apă e lăsată. Numai din vârfurile degetelor năclăite-n sânge, măsoară încă timpul vreo picătur-abia... Un frig vrăjmaș, ce n-a simțit vreodată, îi încolțește corpul încă viu... Doar capul îi mai frige sub greaua sa coroană de gânduri și de spini... Cât bun orânduit-a pentru semeni
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
sunt la fel ca ei. Ori, dacă nu-s ca ei, le tolerează orice grosolănie, îi încurajează, le injectează nesimțirea până dincolo de os, le cultivă prostul-gust și gustul-prost... ca să-și construiască/definească personalitatea, cică! Da? Vedeți ce fel de “personalități” năclăiesc urbea și spurcă piciorul de plai! Și vedeți de unde vine și încotro se duce “personalitatea” prost/numitei “lumi libere”, prost/renumitei “societăți deschise”! Și vedeți ce determină “sacrosanctul” cultivat în creierașe care nu cunosc decât “blasfemie” și nu știu decât
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
central pomo (nat. amer.) + m „al meu, acesta“; țig. rât „sânge“ amintește de soarele egiptean ra, dar și de rato „soare“ în limba are' are din ins. Solomon, Melanezia. În engleză mai e gore „sânge în special când e închegat, năclăit“ și care ar proveni din v. engl. gor „murdărie“, după noi trebuie să ne referim și la garri „soare“ în ngadjon (Australia), la grian „soare“ celtic, gorri „roșu“ în basca. • Turcescul kan „sânge“ se compară cu soarele kan, kon în
THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340987_a_342316]
-
în casa asta verde fără tavan, unii își plimbă câinii fără lesă și-i lasă să facă mizerii prin iarba pe care noi ne întindem la soare, alții aruncă resturi de mâncare pe jos ca să am eu în ce-mi năclăi rolele, iar alții se bat și se înjură de față cu cei 100 de copilași care se dau pe tobogane. Păi e frumos, să vii așa în casa oamenilor și să faci scandal? Și dacă nu e frumos, voi de
În parcul Izvor [Corola-blog/BlogPost/100074_a_101366]
-
lumii, în miezul căreia ... XXXIII. MAGDALENA ALBU - PORNOGRAFIA ÎNCEPUTULUI DE EV XXI - MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ..., de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 958 din 15 august 2013. „Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului ... Sau a banului ...” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) M-am gândit de nenumărate ori în ultimii ani către ce tip de cultură se îndreaptă la ora actuală societatea
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
construite de modernitate, precum și înlocuirea acestora cu vasta mulțime de anti-semne caracteristice momentului istoric actual - semne acoperite din cap și până în tălpi cu fardul gros al ... Citește mai mult „Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului ... Sau a banului ...”(Zoe Dumitrescu-Bușulenga)M-am gândit de nenumărate ori în ultimii ani către ce tip de cultură se îndreaptă la ora actuală societatea
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
apropiat de curtea în care erau adunați pacienții leprozeriei din Vellore și s-a așezat pe o rogojină alături de ei, cum făcuse și de alte dăți. Aerul era încărcat de mirosul greu emanat de trupurile celor prezenți, de sărăcie, bandaje năclăite de infecție și izul medicamentelor. Văzându-l printre ei, pacienții au insistat ca doctorul să le adreseze câteva cuvinte, rugăminte pe care doctorul a acceptat-o cu greutate. S-a ridicat în picioare, neștiind ce să le spună, și a
MÂINILE LUI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344881_a_346210]
-
ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să-și șteargă nici sudoarea ce-i năclăise fruntea. Și-a mișcat trupul înainte și-napoi ca să se poată elibera din strânsoarea unor lanțuri nevăzute, când Leana a-ntis un braț spre el și, ridicându-l ca pe un fulg, l-a scos în curtea casei. Se mira în
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
sufletul: «Mă’, Mihai, știi tu că eu am găsit un cap de piatră mai sus de Gosta?...» «Acuma știu», i-am răspuns. Avea obiceiul să mă viziteze, dacă-mi vedea lumină la fereastra camerei seara, să intre cu cizmele lui năclăite de noroi pe covorul meu de iută și să mi se trântească în fotoliul din dreptul caloriferului. Curând încăperea se umplea de mirosul salopetei sale ude. Nu rămânea niciodată însă prea mult. «Văd că ești ocupat», îmi spunea înainte de plecare
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
în dreapta. Părea să caute ceva?! Ceva o-ndemna să facă așa. Nici ea nu știa ce! Dar, ce să vezi, în latura stângă a potecii zări ieșite din gura unei scorburi largi niște picioare de căprior, aflate-n tremur și năclăite de sânge. Corpul nu i se vedea. Era-nfundat în scobitură. Se vede că tare pătimește, gândi Natalia. Aproape uită să-i fie milă, căci vrerea de a-l ajuta îi da ghes. Se apropie, auzind un geamăt groscior de
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
simț de observație, C. șarjează pentru a-și distra cititorul, dar, forțând nota, unele situații apar ca fiind trase de păr. Acțiunea romanului Râia (1936; Premiul Academiei Române) se desfășoară tot într-un colț de provincie. Foiesc și aici eternii slujbași năclăiți în rutină, veștejindu-se în „sfoiagul scriptelor” și tocându-și timpul în glume insipide și inepte cancanuri. Dând din coate și pândind oportunitățile care convin lipsei lui de scrupule, tuciuriul Sofronie Lăzărescu se cocoață din treaptă în treaptă, ajungând cogeamite
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă plafonează mărunta lor mișunare. S-ar părea că, în târgușoarele năclăite în torpoare, nimic nu poate schimba mersul egal al fiecărei zile. Tocmai de aceea, orice întâmplare care bruschează obișnuințele se supradimensionează incredibil, trezind o neliniște vecină cu panica (Spre Slatina). Ca și Gună Mosor (din Miraj), consilierul de curte Ambrozie
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
de scurtcircuit intelectual. Și, grație conciziei sale, în vara aceea, am dat de un adevăr teribil: „Oamenii vorbesc pentru că le e teamă de liniște. Vorbesc mașinal, cu voce tare, sau fiecare în sinea lui, se amețesc cu terciul verbal care năclăiește fiecare obiect și fiecare ființă. Vorbesc despre verzi și uscate, vorbesc despre bani, despre dragoste, despre nimic. Și folosesc, chiar și când este vorba de iubirile lor sublime, cuvinte spuse de o sută de ori, fraze tocite de tot. Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nebunesc avea să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se va așeza la fereastră, lângă calorifer. Și, privind prin geam fațada liniștită a vechilor clădiri alasciene, femeia va murmura
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Régnier. Se adaugă două piese de teatru, aparținând lui Al. Dumas-fiul (Kean) și Kistemaeckers (Neguțătorul de fericire), un roman de Balzac (Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, 1911) și un volum de nuvele de Prosper Mérimée (Amantul Venerei, 1921). Prozele, năclăite în melodramatism, reprezintă zona de eșec a însuflețirilor sale poeticești. O sentimentală încropire, Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand (1914), cantonează cam în aceeași zonă. Despre viața și minunile „Sărăcuțului” din Assisi, K. scrie un
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
servea drept divan marinăresc; pe el se întindeau mateloții, cînd n-aveau altceva de făcut și se uitau la vîlvătăile roșii ale focului, pînă simțeau că ochii li se usucă. Fețele lor pîrlite de soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor de o strălucire barbară - toate acestea ieșeau în chip ciudat la iveală, în bătaia flăcărilor jucăușe. Oamenii își istoriseau unii altora aventurile nelegiuite, povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare. Dar, peste o zi-două, te uiți în jur și-ți ciulești urechile, pe aceeași corabie: dacă n-ar fi ambarcațiunile și cazanele care trădează baleniera
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]