247 matches
-
râul, apoi l-am văzut pe tata venind spre mine - era din nou copil și zâmbea, oferindu-mi portocala pe care o ținea cu amândouă mâinile, în timp ce câinii de vânătoare ai bunicului fugăreau fulgii de cenușă peste șinele de tren, năclăindu-le blana, apoi cenușa începu să sângereze în imagini și trecu peste mama sa care dormea și prăfui fața fiului meu care visa luna și în timpul visului i-au întunecat scoarța lunară și apoi zburară mai departe, dar îndată ce trecură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pronunțat și conflictele căsniciei dintre Dan și Ana, similitudine a însăși căsătoriei dintre Vlahuță și Margareta Dona, în cea de-a doua lui întâlnire cu o parteneră de viață în cuplu: „Lumea se adună mereu; fanți de provincie, cu figura năclăită în pomadă de dafin, moșieri, strânși să plătească în redingota lor de șase nasturi, cu colțul batistei puțin scos din buzunarul de la piept, cu pantaloni scurți, salutând în toate părțile, toți neștiind ce să facă cu mâinile; cucoanele înțepate, cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
capătă o lucire mirată. Mama strigă: - Nimeni nu face nimic? Sîngele care se scurge din Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața din el. Cînd fața i
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
măturăm spălăm/ frecăm dușumelele dăm cu soluție de dezinfectat/ dăm cu clor până când/ încăperile vor străluci ca bucile unui nou-născut/ și vor țipa de atâta strălucire/ din prag cu mâinile în șolduri vom admira și vom fi mândri/ sunt tot atât de năclăit de dragoste ca avortonul nostru"; "lucrurile-s în ordine n-are cine să le deranjeze/ sunt ale mele/ sunt uneltele și podoabele regăsite zilnic sunt idolii/ personali la care mă-nchin/ inerțiile mele câinii mei loiali sterilizați deshumații mei/ trecutul
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
mai rele, bineînțeles. Plimbarea de noapte e numai Plimbare. Noaptea era indicat să dormi. Ochiul nu mai e roșu, ci negru. Roșul avea alte întrebuințări. O gară cu prostănaci s-a schimbat, suprarealist, într- una cu maci. Din o veste năclăită în gazete, gazetele au dispărut, înlocuite de misive. În gazete totul era curat. Oamenii vor asculta speriați rapsodia română? Nici vorbă! O vor asculta fericiți. Jung, căruia îi răsfoiesc o carte, L’homme à la recherche de son âme: „...acționăm
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
iar Hellen atîrna spînzurată de una din grinzile șopronului construit de John Poe cu mîinile lui, pentru ca animalele să se poată adăposti la vreme rea. Jos, în mîzgă, sub picioarele ei care se bălăbăneau, zăcea un cuțit mare de bucătărie, năclăit în sînge gros, care se închega. Pentru că n-a strigat după ajutor pînă a doua zi dimineața, pentru că se urcase pe o scară ca să taie funia de la gîtul mamei ei chiar cu arma crimei, pentru că petrecuse toată noaptea acolo în
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
satiră a sexualității ș.a.), Aventurile unui gentleman bolșeviceste un eșec patetic și pe alocuri o catastrofă, ingeniozitatea fiind compromisă de excesul prostuluigust. Mai întîi, un prost-gust stilistic, vădind un talent greșit investit: metafore îngălate, glumițe ieftine, vulgarități gratuite, fițe ostentative năclăiesc frazele ca o mîzgă, inclusiv replicile personajelor: „Trăim în cea mai creativă țară din lume, unde pînă și turnătorii sunt niște demiurgi! Asta-i situația, șterge-m-aș undeva cu notele lor informative! Ofițerii de Securitate sunt aleși ai muzelor
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
copaci/ până se fac nervi/ dar tu încă taci?” Dimitrie Crudu își duce pretutindeni cu el „singurătatea în geamantane”, fapt pentru care îl cuprinde o silă imensă de sine. Pedalând pe bicicleta sa pliantă în formă de fluture, el ajunge, năclăit de sudoare și praf, la magazinul de pompe funebre: „pompele funebre astăzi sunt închise/ e duminică și-au luat zi liberă/ iar eu voiam să intru să mă/ interesez de anumite lucruri.” Lucrurile care-l interesează pe poet sunt legate
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
cum, poate, n-a fost altul după Chopin. Efortul rămîne subordonat unui nonsens, căci raportarea n-are cum funcționa, de la silueta sensibilă, de trestie nervoasă, proprie pianistului, la promiscuitatea miilor de oameni osîndiți să înainteze laolaltă lungi kilometri, în izmene, năclăiți de praf și sudoare. Închipuirea organizatoarei de Maratoane e, de altminteri, ca o piază rea, coboară sigur tot ce atinge. Un Festival al Orchestrelor Radio, pe care-l anunță în chip ambițios, poartă stigmatul unei sigle ridicule Radi- ro, amintindu
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
cu viața Șoldul școlar și sînii descheiați. Și lacrimile mi le-nșiri pe ața subțire-a nu știu cîți dilii bărbați. Și-mi torni rușinea în găleți cu zoaie Și inima-mi arunci la vreo potaie Flămândă-n bot și năclăită-n ploaie...
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului neiertător, dar nici vreo anatemă spusă-n șoaptă de gândul obsedant de-amiază, pe căi străine lepădat. Eu niciodată nu te aud, doar vii să mă surprinzi de vise năclăit ca de miresme ori ca de izuri prăbușite peste mine. Eu niciodată nu te aud plecând, venind de nicăieri, din azi, din mâine sau din ieri. Haiku Toamnă, sub frunze, un flaut calcă pe note cu sfială
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
alb. A crescut noaptea A crescut noaptea și a scăzut ziua. La vîrsta ta toate par acum mai clare. Dimineața pe trotuar o monedă scăpată în băltoacă ruginește singură. Un umăr căzut deodată. Un vîrtej din senin. Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu mîna sub cap în timp ce citesc un text nou scris cu cerneală simpatică de mîna
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
ritmul viu, imediat, în care țîșnește gîndul viu așterne îndată peste rînduri ca un fel de ecran opac, un fel de ceață parazitară. În care gata, se îneacă totul. Prin care gata, nu mai răzbate nimic. În care totul se năclăiește." Privind lumea fără ochelari, ca să nu poată distinge altceva decît informe, schimbătoare pete de lumină, Sonia Larian scrie, în Bietele corpuri, despre renunțare și despre ancorarea în lectură, despre o "polifagie" a textelor. Și, pînă la urmă, despre demnitate. A
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
pielea lor sau invers, în calitate de complici ori instrumente involuntare ale presiunii) aceste adevărate întruniri de magie neagră, aparținând parcă unui Ordin secret, din cei ce au văzut și au auzit ritualul de unde nu numai victimele, ci și acuzatorii improvizați ieșeau năclăiți în sudoarea propriului spirit. De aici, spaima de greșală, groaza de a fi chemat în fața tribunalului alcătuit din propriii colegi și tovarăși, ce anatemizau cu inima cât puricele, la gândul că pot ocupa oricând scaunul vinovăției. Efectul? Supunerea necondiționată la
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac mă simțesc" (p. 10). Deducția mea e, poate, discutabilă (deși n-aș crede
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
livrești în vederea unui eseu pe marginea mahalalei românești. Ce scriu ei e literatură de cîrtiță, adică descriere fatal mediocră și obscenă, dar ce se poate scrie pe marginea literaturii de cîrtiță e altceva. Mai întîi, constatăm că mahalaua, ca lume năclăită de unsoarea unor ființe decăzute, nu reprezintă o comunitate autonomă, avînd mereu nevoie de o urbe în marginea căreia să ia naștere. De aceea niciodată oamenii, cînd înființează o așezare, nu încep cu mahalaua. Mahalaua apare doar atunci cînd societatea
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîșiată, ca o cățea turbată, de mîinile învățătoarei, doamna cu mustăcioară, care pînă mai ieri ținea isonul în strana mănăstirii Coșula, cerul era o oglindă acoperită de prosoape negre, cum se face de regulă cînd morții
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe spate, dar cînd i-a ridicat un picior și a început să tragă, mortul s-a ridicat în fund și a înjurat cu un accent irlandez atît de năclăit, că singurul cuvînt care s-a putut înțelege a fost „căcat”. Orbul i-a ascultat povestea fără să rostească o vorbă. Dar după ce a terminat, i-a spus: - Trebuie să-ți scoți toate astea din minte. - Din punctul ăsta de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ascultare relaxată, permițând soarelui să ne pătrundă și în suflet, nu numai să ne tulbure la cap. Să lăsăm gândul să perceapă tactil pasiunea zăvorâtă în aceste piese, pentru a-l mai limpezi de molozul "vamaiot"sau "mamaiesc", ce ne năclăiește firea cu un bleg și păgubitor marasm cu pretenții de profunde și "neînțelese trăiri". Propunem acest album, cu un aranjament situat undeva la mijloc de drum între granițele marelui Imperiu latin, de un genuin elaborat, capabil să reînvie duhul adevărat
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
aceia care nu au poftă să afle, și aceia care găsesc o explicație pentru orice. Se poate ca moartea de pe Spreea să nu-și afle tîlc pe Dîmbovița? De bună seamă că nu. Amintirea purtată, solemn, de o mireasmă, e năclăită în zațul autoateștiutor al lui stai să-ți spun eu. În finalul bucureștean al lui Remember, Caragiale-fiul îl întîlnește pe Caragiale-tatăl. Punînd, însă, cel dintîi, stavilă unei lumi pe care și cel din urmă a disprețuit-o discret. Berlinul lui
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
bine imagina că victima inundației din Bangladesh a dăruit reverenda dumneavoastră unui văr care o folosea drept cămașă de noapte și care, trei luni mai târziu, la ora două noaptea, s-a prezentat la un post de poliție cu reverenda năclăită de sânge și cu un cuțit în mână declarând că soția i-a fost înjunghiată în patul conjugal sau că fiica pescarului islandez a transformat reverenda dumneavoastră, la o mașină de cusut Singer, într-o hăinuță neagră foarte scurtă, bine
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
se rezumă la cele două crime ale lui Daniel, admirabil interpretat de Daniel Day-Lewis - actorul a primit Globul de aur, un premiu Bafta și Oscarul pentru cel mai bun rol masculin -, ci constituie chiar palpitul sangvin al petrolului. Totul este năclăit în petrol, un muncitor strivit de o ustensilă, este tras afară ca o rîmă încleiată de mucilagii, precum în scena "botezului" lui Eli care este tăvălit prin petrol de către Daniel într-un acces de furie. Daniel este un personaj complex
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
Orient, ou tout est pris a la légere..."), scriitorul este un moralist pentru care fiecare nuanță umană contează. Nu vede lumea în alb și negru, cu acel maniheism primar și facil prin care conștiințele cristaline sunt bine diferențiate de cele năclăite în Rău. Scepticismul filozofic al scriitorului e contrabalansat de iluzii contrare la fel de puternice, astfel că protagoniștii din Viața pe un peron reprezintă structuri morale și caracterologice complexe, în care diferite principii și valori se regăsesc și se ciocnesc. Așa se
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
după ce am ieșit pe ulița învelită în praf, am știut că trecusem pe la mort. însă mortul adevărat l-am văzut mai tîrziu..."); disperarea de-a se simți urîtă și nepopulară în adolescență ("dacă te uiți în oglindă/ părul ți-e năclăit/ și pistruii îți mănîncă obrajii/ pielea de celofan ars/ începe să crească/ să se vadă// ai țoale urîte/ singură ți le tragi la mașină/ răzuindu-ți cu lama buricele degetelor/ și pulovărul ți-e galben, demodat/ nimic cu el nu
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu un gol metafizic. Smulsă ori trasă cuviincios Mantia-mi va fi îmbrăcată de îngeri Așa năclăită de pofte. * * * Îi e trist, tot mai trist, Alduitului meu trup. Acum când venele-i se umflă De cucuta nopții, Sufletul se jupoaie Ca o cămașă lipită de ger, În e trist, tot mai trist, Alduitului meu trup. Simte cum
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]