1,379 matches
-
a cedat celei mai rele influențe posibile. Chiar dimpotrivă. Dl Isărescu a acceptat să candideze în condiții asemănătoare acelora în care mi-am imaginat că o va face. Mi se pare că am scris într-un microscop despre asta. Și nădăjduiesc că nu mi se va spune că știam ce va să vină. În această privință nici măcar consilierul de taină al premierului, dl Adrian Vasilescu, nu cred că a fost un favorizat al soartei. Cît despre ipoteza că dl Isărescu s-
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
aceștia să-l ducă mai departe. Încărcătura asta de răspundere a transmiterii adevărului e un lucru extraordinar. Să vă spun drept, și asta o spun mai mult pentru cei pe care i-am avut în mînă, pentru copiii mei, aici nădăjduiesc să fi fost bruma mea de contribuție pentru educația tinerilor pe care i-am prefirat prin Universitate. Nu i-am mințit niciodată în meserie, pot s-o spună, ei știu. Atunci cînd Maiorescu era gonit din literatură și Gherea era
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
se putea. Îi introduceam ba în revistele noastre, ba punînd un citat în chip de apărare pe pagina întîia și după aceea băgînd aceste lucruri admirabile, care erau interzise. Am încercat atunci refacerea firavă a unui sistem de valori, dar nădăjduiam ca după revoluție să se petreacă într-adevăr o repunere, o restitutio in integrum a scenei de valori a culturii și spiritualității românești. Sigur că s-a încercat și se încearcă. Au fost scoși din uitare mari poeți, au fost
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
făcea nici un fel de politică, decît politica neamului lui. Atît și nimic mai mult. O apartenență la Christos și la neamul lui. Ei, o astfel de făptură, cu totul, cu totul specială, ar trebui multiplicată pentru vindecarea rănilor noastre. Dar nădăjduim, nădăjduim. Neamul nostru, vă spuneam și adineaori, are totuși o misiune. Sînt convinsă de asta. Am mai spus-o și altădată, o repet. Era o vorbă, între călugării noștri, între credincioșii noștri, că România e grădina Maicii Domnului și că
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
nici un fel de politică, decît politica neamului lui. Atît și nimic mai mult. O apartenență la Christos și la neamul lui. Ei, o astfel de făptură, cu totul, cu totul specială, ar trebui multiplicată pentru vindecarea rănilor noastre. Dar nădăjduim, nădăjduim. Neamul nostru, vă spuneam și adineaori, are totuși o misiune. Sînt convinsă de asta. Am mai spus-o și altădată, o repet. Era o vorbă, între călugării noștri, între credincioșii noștri, că România e grădina Maicii Domnului și că toate
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
șederile prelungite aici. Argumentele acelea pe care eu le slujeam, le arătam posibililor lectori, mi le-am înfățișat în primul rînd mie. Locul acesta sacru, toposul acesta sacru, cum îi spuneam eu, a fost unul care ne-a cucerit și nădăjduiesc, dacă ar vrea Dumnezeu, să termin aici viața mea. Dar cine poate ști ce ne e dat.
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
tuturor împotriva sa l-ar lăsa departe de îndrăgitele săli ale Palatului Cotroceni, cine altul decât dl Vadim îi va alina rănile? Făcut hoț pentru un fleac de două milioane de dolari, de către un vechi, dar trădător amic, dl Iliescu poate nădăjdui într-un aflux de voturi ale unei mereu nemulțumite, pe cât de numeroase categorii sociale: hoții. Se vor recunoaște întrânsul cei de fidea, marmeladă și preșuri? Cei de sute de miliarde cu siguranță, dar - din păcate - aceștia nu alcătuiesc încă o
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
tinerețea vine spre mine/ cu șolduri de gresie cu sîni violenți" (Bucuria de a ști)". Nicolae Velea mi-a spus cîndva că îl socotește pe Cornel Regman drept cel mai de seamă critic de proză român. Citatele de mai sus nădăjduim că sînt în măsură a sugera și finele antene ce și le-a dezvoltat pentru înțelegerea poeziei, în oglinzile căreia va fi sesizat și o răsfrîngere a propriului chip lăuntric, sensibilizat și melancolizat prin decurgerea deceniilor, aparținînd tot mai vădit
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
nici măcar modernismul n-a putut continua, după 1947, din pricina cunoscutului hiatus istoric, decît de pe la mijlocul anilor '60. Cum stau lucrurile, în această privință, la noi? Pe unde trece granița, dacă graniță este, între modernism și postmodernism? Sînt întrebări la care nădăjduim că Maria-Ana Tupan va răspunde în cartea d-sale viitoare, pe care o anunță, dedicată postmodernismului. Maria Ana-Tupan: Discursul modernist, Ed. Cartea Românească, 2000, 338 pag., preț nemenționat.
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
ei de vindecătoare de suflete, se numea Asklepia. Și Mama Ka îi spuse, văitându-se, doctoriței Asklepia, toată tărășenia. Măcar că era o albă, această doctoriță credea în obiceiurile neamului lor eschimos, ceea ce o făcu să se mai liniștească și să nădăjduiască, sărmana, că își va revedea într-o zi feciorul și pe mireasa lui tânără și iubitoare. Doctorița Asklepia făcu ce făcu, se interesă pe la vracii lor mai mari din America, aflând că Ugu și Eeee, preschimbați în doi fulgi de
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
-i nativă, pe cît de inexplicabilă, pe atît de insuportabilă: "Am întîlnit privirea celor trecuți în rîndul necuvîntătoarelor, opintindu-se în strădania de a se face înțeleasă;/ L-am cunoscut pe cel care a scăpat frîiele rosturilor și nu poate nădăjdui să se mai înstăpînească asupra lor;/ L-am însoțit pe cel care de-o viață se silește să vomite fără a reuși;/ Am cules mărturisiri în preajma unor buze bîntuite de febră la a căror dogoare/ S-ar coace dintr-odată
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind/ nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Secat de ultimele puteri, învolburatul, încrezătorul în sine eu romantic aspiră a se pierde pe sine, a se autoanihila: "Epuizat epuizat epuizat
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
cuvine numit a fi carnal un întreg popor ce este un martir al lui Dumnezeu de peste patruzeci de veacuri. " Că cei ce au rîvnit la bunuri carnale au fost creștinii, dovadă aproape toți părinții cei dintîi ai Bisericii care au nădăjduit să trăiască o mie de ani în noul Ierusalim, în mijlocul belșugului și al tuturor plăcerilor trupești. " Că este cu neputință ca evreii să fi răstignit pe noul mesia, avînd în vedere că profeții spun cu tot dinadinsul că mesia va
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
din partid. Vina lui Andrei Marga, după cum au observat mai mulți comentatori, e că n-a putut să tranșeze în favoarea sa luptele pentru putere din partid după ce a fost ales președinte. Dar la fel de judicioasă e și întrebarea unor analiști, ce nădăjduiesc cei care l-au dat jos pe Marga și care sînt răspunzători de înfrîngerea PNȚCD la alegeri? Au aceștia credibilitatea necesară pentru a scoate PNȚCD din impas? Omul de care se leagă singura inițiativă legislativă consistentă a țărăniștilor, Vasile Lupu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
s-a aliat în acest scop cu cea mai mare parte dintre foștii săi adversari. Cei care l-au pus într-un fel sau altul la zid pe Victor Ciorbea, după căderea sa din funcția de premier îl susțin azi, nădăjduind că el ar putea fi omul care să recîștige simpatii pentru PNȚCD, dar și cel care să accepte că reînnoirea acestui partid se poate face cu oamenii vechi, cei care au pierdut trenul Parlamentului, în anul 2000. Inflexibilul altminteri Victor
Întoarcerea lui Victor Ciorbea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16025_a_17350]
-
s-au spulberat. Nu m-aș sfii să vorbesc de un proces de talibanizare a Ardealului, de creșterea intoleranței și de scăderea importanței economice a regiunii. Abilul Cozmâncă a sesizat noua realitate și n-a pregetat s-o facă publică, nădăjduind să dezumfle mitul conform căruia în Transilvania se produce cât în tot restul țării. Cum n-am acces la alte statistici, să mă resemnez cu ceea ce sună a comunicat oficial. Trebuie să admitem că în ultimii zece ani a existat
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
realist-socialiste, bandelor contrarevoluționare... Drept consecință, vreo șapte ani în șir, ca-n Biblie, n-am mai putut publica aproape nimic. Credeți-mă, dragi cititori! În acel răstimp sensibil la culme, al trecerii de la tinerețe la maturitate, în care nu mai nădăjduiam că voi ieși vreodată la liman, apariția unui singur articol sau a unei singure poezii mi-ar fi luminat sufletul mai mult decît, la acest ceas tardiv, cel mai prestigios premiu! Dar acea dureroasă încercare se pare că nu a
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
odinioară - cer din nou scuze pentru comparația "scandaloasă"! - nu reprezintă mai mult decît salariul pe care-l primeam lunar ca redactor al unui periodic cultural din provincie. La atît se cade a fi evaluată o "operă întreagă", o viață întreagă? Nădăjduiesc că nu-mi va fi luată în nume de rău notificarea umbrei care însoțește, pentru mine, Premiul "pentru opera omnia", o umbră bătînd în două nuanțe, una de tristețe, alta de indiferență.
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
al vârstei și vieții mele. E obligația mea și datoria mea de conștiință. Sper să fie parțial un documentar și parțial un comentar al unor ani turbați și hrănitori deopotrivă, ani furați și ani dăruiți, din 1948 și până azi. Nădăjduiesc să "expun" o oglindă non-narcisistă, dar forțamente reflectând evenimente personale, chiar dacă într-un context general, într-o istorie pe care mi-o asum și de care mă delimitez periodic. Sunt un martor, încă foarte viu și cu memoria intactă. În
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
mă mîhnește mult (căci mai e mult pînă departe), ea relevînd soarta dramatică a edițiilor critice la noi, prost retribuite și insuficient considerate. Poate că stimatul editor va reveni, totuși, asupra deciziei sale fatale. Dacă nu, n-avem decît să nădăjduim că, odată, cîndva, alt editor cu știința de carte a d-lui Tiberiu Avramescu îi va continua munca, reluînd ediția de acolo de unde e oprită. Dar se va găsi în viitorul previzibil un alt editor de talia acelui care, acum
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
irealiza prin masivitatea, prin dramatismul neîmplinirii, poate fi sublim. De la un timp constați că neîmplinirile te definesc în mai mare măsură decît împlinirile, că ele acordă ființei desenul său cel mai caracteristic. Nu vreau să intru în preciziuni biografice, însă nădăjduiesc a nu jigni pe nimeni vorbind despre neîmplinirile mele, care au căpătat caracterul unui drum anume, mi-au "sistematizat" existența. Desigur, le pot atribui unui mediu istoric ostil, unor persoane rău intenționate, însă am tot mai mult sentimentul că ele
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Iancu m-a învins. Numai cu mare greutate pot traduce exprimările domniei-sale pentru băiatul meu, care are ghinionul să învețe după acest manual. Dl Iancu știe carte, iar pentru mine, ca absolvent de filologie, manualul său e perfect inteligibil. Dar nădăjduiesc că dl Iancu nu vrea să-mi împrospăteze mie sau profesorilor care au de-a face cu manualul său cunoștințele de gramatică, stilistică etc. Chiar și pentru mine cartea d-lui Iancu e încărcată de prețiozități și de formulări discutabile
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]
-
frazele mele sunt memorabile și invită critica să le citeze, și că situațiile construite de mine au forță simbolică. Sper că acestea se trag din dorința mea de a scrie despre acel miez al experienței care ne e comun tuturor. Nădăjduiesc să ating universalul, dar mereu aflu că singura cheie către universal e în particular și local. Romanele nu sunt declarații, ele sunt experiențe reale și particulare - experiențe pe care le putem adăuga vieții noastre reale. Când terminăm de citit un
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
IBMBOR, București, 1994, p. 261. 22 viața măsurată, învățătura fără înfumurare, temeinicia în știință, credința fără amețeala ereziei 97. Nu se gândeau la ostenelile virtuții, ci la răsplățile ei98, nu se sfiau să-și bată joc de cele pământești, fiindcă nădăjduiau premii cerești 99. Părinții Sfinți nu au dorit decât liniștea Bisericii, pe care au apărat-o cu o însuflețire aprinsă, arătându-se mai presus de orice oboseală, încinși fiind cu brâul dăruirii de sine. Hotărârile lor au fost acceptate de
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de trăiri sublime; dar această tactică strictă cere o putere excepțională, dobândită prin trezvie și înțelepciune 113. Această moarte înalță sufletul către ceruri și duce la dobândirea adevăratei vieți veșnice. Părinții Sfinți nu se temeau de moartea trupească, pentru că ei nădăjduiau în Bunul Mântuitor cu trupul, cu sufletul, cu duhul, cu credința, cu dragostea și cu unirea 114, Acesta fiind nădejdea lor comună. Nutreau nădejdea că mila Lui îi va acoperi la judecata ce va să fie115. Nu au avut în
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]