163 matches
-
continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați, iar de spui „mi-e cald“, îi apucă pe loc nădușeala. Eu n-aș putea niciodată să mi potrivesc fața după obrazul unui străin, conchide cu un oftat. Eu însă din asta trăiesc, suspină evreul. Habar n-ai cât trebuie să te înjosești ca să mănânci o pâine amară printre străini. Germanicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Aruncând o privire fugară asupra celor prezenți la masă, Tony Pavone reuși cu greu să salveze aparența. Cei trei bărbați care Îl acompaniau pe doctor, aveau mutre fioroase! Iar dacă reușeai să-i privești mai de aproape, te treceau toate nădușelile de frică...! De băutură și nopți nedormite, Doctorul s’a țignit - Îi trecu lui fulgerător prin minte, căutând cuvinte potrivite pentru a se retrage. Unul din cei trei apași, se ridică și propuse. „Doctore, te rog oferă un scaun domnului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o altă declarație. Însfârșit, fu introdus Într’o Încăpere unde maiorul Huzum avea alături un colonel În uniformă. La vederea uniformei militare,Tony Pavone se emoționă. Nu putea să-și imagineze de ce, dar la vederea uniformei militare, Îl treceau toate nădușelile de frică. Cu o mutră acră, colonelul scoase din gâtlejul lui plin de grăsime un horcăit amenințător. „Apropiete, borfașule...!” Tony Pavone se strădui să fie calm. Dar felul de exprimare al anchetatorului nu prevestea nimic bun, deci, Își injectă puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
canibalice Încât declarai scriind pe hârtie, tot ce călăul Îți ordona...! Dacă totuși, anumite mărunte treburi de evidența populației te obliga să escaladezi cele câteva trepte ce te ducea În curtea interioară a miliției, era imposibil să nu te treacă nădușelile, observând milițieni În uniformă, securiști civili, informatori din rândul populației, contra informatori,torționari experți ce te făceau să mărturisești și ce nu ști-i, precum și alții cu dubioase ocupații...!! Tony Pavone fu condus de un ofițer de legătură la etajul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
definitiv, aceasă limbă se vorbește pe toate meridianele globului pământesc. În alte țări, oamenii plătesc bani grei să Învețe limba engleză, În timp ce noi...!” „Nu te contrazic...! Alfabetul e indentic cu cel european, Însă pronunția ce să zic, te apucă toate nădușelile...! După cum vezi, uneori literile din propoziție Își schimbă Înțelesul, deci poate ai să-mi dai dreptate, nu va fi prea ușor...!” Atena fu de părere. „Ca să poți asimila, nu trebue să te mai gândești la nimeni și la nimic. Bani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lanul de floarea soarelui, deși știa precis că da, și când îi desluși strălucirea ascunsă în depărtare, trase aer în plămâni ca-ntr-un exercițiu de înviorare. Și-și bătu fericit calul pe crupa lucind de țesălatul din zori și nădușeala celor câțiva kilometri făcuți în dimineața aceea. Pe el nu-l interesa dacă pământul i-a fost dat „cu lege” sau „fără lege”, totul este că i-a fost dat „cu forme” de primărie, deci se cheamă că-i „al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
greu; îmi pierise orice îndemn de a intra în vorbă cu ea: un efort de care nu mă mai simțeam capabil. Ea continua să mă privească simulând absențe și întoarceri de cap întâmplătoare, trecându-și tot ca din întâmplare - în nădușeala din compartiment - mâinile spre tâmple, făcându-și vânt cu palmele, inabile eforturi de disimulare, trădând o inteligență insuficient exersată. Este foarte greu de precizat de ce anume mă studia, pentru că ea însăși nu-și dădea seama. Poate simțise că o privisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind claie grămadă pe bagaje, stomatologul simți cum i se face rău, probabil din pricina nădușelii, și se Îndreptă grabnic spre ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia că-l vede șezând În mijlocul salonului pe masterandul Oliver. Noimann dădu să-l ocolească: nu avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le voi duce la Aiud și, înmulțite cu pâine, preoții de acolo vor împărtăși mulți însetați de trupul și sângele Domnului Iisus Hristos, care așteaptă să-și liniștească sufletul. Părintele Nil era încălzit de pe drum, iar în cameră era multă nădușeală și lipsă de aer, lucru pentru care și-a dezbrăcat sutana. Rămânea într-o cămașă de câlți de cânepă din care țăranul își face saci pentru cereale. Pe spate, cămașa avea aplicată o cruce, dintrun material negru și în picioare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spre el. Femeia îl interceptă, arătând spre apartamentul de deasupra garajului. Niles se opri. Femeia îl prinse de mâneca hainei. Danny trecu în revistă toate variantele de minciuni posibile. Niles se lăsă condus spre garaj. Danny simți că îl trec nădușelile și o porni spre secție, ca să se protejeze cât de cât. *** Dietrich stătea chiar la intrare, fumând cu poftă o țigară. Danny îl prinse de braț și îl conduse în intimitatea biroului său. Dietrich acceptă, întorcându-se spre el când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acuplare într-o toaletă de cinema, unde proprietarul locului chemase poliția. Acte sexuale clare, raportate în stil pur polițienesc: abrevieri, termeni tehnici pentru actele propriu-zise, unele comentarii hazlii ale unor polițiști cu umor de la Moravuri. Danny simți că îl trec nădușelile. Dosarele conțineau două coli galbene - două seturi de fotografii în alb-negru, cu amândoi participanții la infracțiune. Aruncă o privire pe pagina cu data nașterii și semnalmentele fizice, dar reveni din nou la fotografii, suprapunându-le una peste alta, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cuvintele noastre! ― Hm... și tu pe care ai scris-o... pe cea pe care mi-ai povestit-o în clasă, cu camera... șofată?! M-am făcut roșu ca focul. Nu mai știam ce să fac cu mâinile. Eram apă de nădușeală! ― Aflați că știe fel de fel de povestiri, care de care mai interesante!... Nu mă mir defel că a luat premiu! a adăugat Crăcănel; apoi nu s-a mai ocupat de mine. Barbă a găsit de cuviință să-mi adreseze
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
doua zi, Hideyoshi spuse: Hai să-ncepem să măsurăm distanțele. Însoțit de șase generali, Hideyoshi merse călare până la apus de Castelul Takamatsu, în Monzen, pe malurile râului Ashimori. Nu scăpa din ochi nici un moment castelul aflat în dreapta sa. Ștergându-și nădușeala de pe față, îl chemă pe Kyuemon. Care e distanța dintre lanțul Muntelui Ishii și Monzen? întrebă el. — Mai puțin de o leghe, stăpâne, răspunse Kyuemon. — Împrumută-mi harta ta. Luând harta de la Kyuemon, Hideyoshi compară construcția stăvilarului propus cu topografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi bucura și-i înviora tot mai mult și începură să strige între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta în cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — Ăsta trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-i vorbi. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba stătea în fața lui, fără să-l invite în cort. — Senior Dosei, ce cauți aici? îl întrebă el sec. Dosei nu părea dispus să spună nimic pe loc, dar Genba vorbi primul: Stăm cu tabăra aici în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gură din când în când. În unele localități din sudul țării, sub influența climei mediteraniene, chiar după apusul soarelui, când întunericul stăpânea totul se simțea fierbințeala aerului. Cam așa era situația în vara aceea. Rusalda, pe care o treceau toate nădușelile, se tot plângea. — Uf! Ce toropeală! Ce năduf! Își punea apă într-un lighean mare, se dezbrăca până la brâu și se răcorea. — Stai, fă, că te fac eu paparudă, aruncă o găleată de apă Dedi peste Rusalda care râde bucuroasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de bălți, adus puțin de spinare, să nu-l observe cineva, asudând și cu un sentiment de fericire care îi înnoia mereu puterile, în sfârșit ultima casă! îl ispitea gândul să se oprească, să răsufle și să-și usuce puțin nădușeala, dar își birui prudent lenea și continuă marșul în diagonală, ca să se apropie de șosea. Deodată zări o trăsură. O recunoscu, începu să strige. Glasul i se pierdea în uruitul roților. Îl cuprinse o clipă deznădejdea. Dacă se va întîlni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
barul din centru, unde au internet, și m-am apucat să vă fac scrisoarea asta. Cum nu prea sînt priceput în ale scrisului, mi-a luat toată seara, am scris și rescris de mai multe ori. M-au trecut și nădușelile, ca să fiu sincer. Nu este o „operă de artă”, bineînțeles, dar am scris-o din tot sufletul și sper să mă înțelegeți - să mă înțelegeți tot cu unitatea de măsură c.l. (calea lentă, adică) despre care vorbește în revista
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întorcea în tigaie bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu, și-și ștergea fața cu mâna. Era cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi, și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră așa, ca nebunu... Ca un nebun a intrat Gelu, băiatu : — D-asta ți-arde ție acu ? a zbierat. Și s-a repezit și-a stins la aragaz toate butoanele. — D-asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acu să nu știi să vorbești cu bărbatu ! Stă și se mierlăie și nici gând n-are că i-a intrat om străin în casă. Nici gând n-are că-mi vine leșin de foame și mă trece și-o nădușeală rece ; afurisită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Nu-s io proastă că-n loc să șed la casa mea, unde am de toate, am luat drumu n picioare numa ca să mă umplu de draci ? Numa când mă gândesc ce drum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe cosițele inundate de nădușeală. Ea nu sesiză mângâierea, rămase inertă, departe de mine, cu fața în sus, pe care se citea o vagă încruntare. Cât m-am bucurat că nu murise. Îi respiram mireasma (numai a ei) și-mi plăcea că nu semăna cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unui stilou. Jos, în vale, se află o veche fântână, luată parcă din timpuri în care buciumul “sună în vale”; sfoara ei este subțire și pare roasă de trecerea timpului, semn că acel izvor din adâncuri a alungat setea și nădușeala multor trecători ce i-au atins colacul - Reflexii de lumină, inocență și magie 27 știrbit și el de vreme... cumpăna se vede din depărtare, iar scârțâitul pare să se înece la fiecare adiere a vântului ce îndeamnă la pace... În dreapta
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
lucrurile exterioare îl preocupau: săpunul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna îi tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul ei; numai când începea tremurul cerea speriat să fie premenit, dar nu lăsa să-i ia cămașa de tot. O mai ținea pe pat așa udă, probabil aberații ale febricitații, deoarece și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]