189 matches
-
manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu?" "Să mor io dacă știu ceva!", spuse Relu, trecut deja de o nădușeală rece. Adăugă speriat, în șoaptă: Da' telefonu' ăsta e sigur?". "E sigur, mă, e sigur. Ce crezi că-s prost? Sanchi, ți-o fi frică, ă?" Apoi și mai furios: "Băi, nu mă lua pă mine cu texte și jurăminte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cred că am auzit ceva plescăind În apa din șanț. — Shinshichi, fugi după el. Trimite imediat oameni pe drumul spre sat. După ce dădu aceste ordine, Koroku se repezi și el Înspre poarta principală, cu o energie Înfricoșătoare. Kuniyoshi, leoarcă de nădușeală, nu știa ce se Întâmplase și nu băgase de seamă trecea timpului. Pentru el nu exista decât pușca și nimic altceva. În jurul său, săreau scântei din forjă. Într-un târziu, reuși să făurească piesa de care avea nevoie, din pilitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
marțiale. Vor avea multe bagaje și cai, așa că eliberează magazia din casele servitorilor și le vom depozita acolo pentru moment. Fă curățenie până diseară, Înainte de sosirea lor. — Am Înțeles. Vor sta mult? Cam șase luni, răspunse Nohachiro, obosit, ștergându-și nădușeala de pe față. Seara, Shohaku și oamenii săi Își opriră caii În fața porții și se scuturară de praf. Vasalii vârstnici și tineri ieșiră să-i Întâmpine, primindu-i cu o ceremonie solemnă. Gazdele rostiră lungi cuvântări de bun venit, care primiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
am văzut, ei bine... semănai leit cu el. Nu ți se pare ciudat? În timp ce râdea, Nobunaga Își ascunse gura după evantaiul Întredeschis. Dosan tăcu, de parcă ar fi băut o supă amară. Pe Hotta Doku și pe Kasuga Tango Îi treceau nădușelile. Când masa se sfârși, Nobunaga spuse: — Ei, am abuzat de bunăvoința dumitale. Aș dori să traversez Râul Hida și să ajung la locul În care Înnoptez Înainte de apusul soarelui. Vă las cu bine. Pleci chiar acum? se ridică Dosan odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
expresie de satisfacție. Își Întoarse oamenii spre Castelul Nagoya și se retraseră de lângă rău, cu Nobunaga În mijlocul procesiunii. Instrucția din ziua aceea durase cam patru ore. Soarele arzător al miezului verii bătea chiar deasupra capetelor. Caii și soldații, leoarcă de nădușeală, mergeau Înainte. Miasme rău-mirositoare se Înălțau din mlaștini; cosașii verzi săreau pe drum, cu țârâind ascuțit. Sudoarea șiroia pe chipurile palide ale oamenilor. Nobunaga se ștergea pe față cu cotul. Treptat, culoarea Îi reveni, Împreună cu firea sa imprevizibilă și capricioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
brazilor și ale duzilor din apropiere. În câteva momente, Înălțară o Îngrăditură acoperită, care avea să servească drept lui Yoshimoto sediu temporar. — Phii! Ce arșiță! spuse un om. — Se spune că rareori arde așa de tare! Oamenii se ștergeau de nădușeală. — Uite, sunt leoarcă de sudoare. Până și pielea și metalul armurii frig dacă le atingi. Dacă mi-aș scoate armura, să mă răcoresc puțin, m-aș simți mai bine. Dar cred că statul major al generalilor se va aduna curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alții. Unul dintre generali răspunse: — Acesta e Dengakuhazama. Se află cam la o jumătate de leghe de Okehazama. Yoshimoto dădu din cap și-i Întinse casca unui scutier. După ce un paj Îi dezlegă nojițele armurii, Își scoase lenjeria leoarcă de nădușeală și Îmbrăcă un halat alb imaculat. O briză ușoară Înfoaie cortul. „Ce răcoare,“ Își spuse Yoshimoto. După ce Își legă la loc cingătoarea armurii, scaunul său fu pus pe o blană de leopard Întinsă peste iarba movilei. Extravagantele provizii de campanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
doua zi, Hideyoshi spuse: Hai să-ncepem să măsurăm distanțele. Însoțit de șase generali, Hideyoshi merse călare până la apus de Castelul Takamatsu, În Monzen, pe malurile râului Ashimori. Nu scăpa din ochi nici un moment castelul aflat În dreapta sa. Ștergându-și nădușeala de pe față, Îl chemă pe Kyuemon. Care e distanța dintre lanțul Muntelui Ishii și Monzen? Întrebă el. — Mai puțin de o leghe, stăpâne, răspunse Kyuemon. — Împrumută-mi harta ta. Luând harta de la Kyuemon, Hideyoshi compară construcția stăvilarului propus cu topografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, Într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de Însuflețire, oamenii aruncau pământul, Înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-Înșii Îi bucura și-i Înviora tot mai mult și Începură să strige Între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta În cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când În când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu Îngăduia să-i stea În cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, Începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, Își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel Încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se Întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, Însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum Îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu Întoarse nici un moment capul. Cu spatele Încă Întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se grăbea Înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — ăsta trebuie să fie Dosei. De cum Îl recunoscu pe generalul aflat Întotdeauna lângă unchiul său, Îi ghici misiunea Încă Înainte de a-i vorbi. — A, aici erai. Dosei Își șterse nădușeala de pe frunte. Genba stătea În fața lui, fără să-l invite În cort. — Senior Dosei, ce cauți aici? Îl Întrebă el sec. Dosei nu părea dispus să spună nimic pe loc, dar Genba vorbi primul: — Stăm cu tabăra aici În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
naintea lui Los printre Cuptoarele înalte, Dezbinîndu-se și închegîndu-se în femeiești puteri Himerice, si iscodindu-l cu-ntrebări. El îi răspunse-nsuflețit cu dragoste și cu blîndețe. Pe temelia nicovalei sale șezu Los; ele se așezară lîngă vatra. 345 Los nădușeala-și șterse de pe roșcata să sprinceana și astfel începu (grăi) Către himericele chipuri de femei ce străluceau printre cuptoarele-i înalte: "Eu sînt acel Profet întunecat care acuma șase mii de ani Căzut-am din lăcașul meu aflat în sînul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dansînd în jurul Teascurilor Vinului. Dansează-n jurul muribunzilor și urletul îl beau și geamătul; Prind în potire de-aur țipetele; din mînă-n mîna și le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii și-acestea dulcile-ncîntări ale jocului iubirii: 770 Lacrimi ale strugurelui, nădușeala cea de moarte a Ciorchinelui, ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luptele războiului cu turcii. Se va fi gândit el la câți copii de-ai noștri și de-ai lor au rămas fără tată din război, când, așezându-mă pe o margine zvântată de trotuar, după ploaie, își șterse cu mâneca nădușeala frunții și-mi spuse: - Cuminte, bre!... și du-te acasă, bre!...? - Îți sînt dator treizeci și cinci de bani, Ali, bre!... Și de atunci până azi, am ajuns cărturar, bre! și hoge, bre!” NOTE 1 Cf. Revista Fundațiilor Regale, VII, nr. 12
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
de subsuoara omului. Când era mic, închidea ochii, le mirosea și i se părea că se vâra din nou la sânul mamei lui și sugea țâță. Dar în clipa în care se oprea și întindea mâna să rupă frunza, o nădușeală rece îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul i se ridică; cu brațul încă ridicat, își trecu privirea împrejur; pustiu, numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
la scară mare: după ce le-ai dobândit pe cele de mai sus e nevoie, nu-i așa, de vile cu piscină și jeep-uri nichelate. Cum să te arăți în lume doar cu burtoiul revărsat peste curea și cu eterna nădușeală pe obrajii buhăiți? Una e când îți extragi trupul rubicond din merțan și alta să ieși din spatele unui ghișeu unde ai rupt bilete pentru tramvai (nu fac metafore, unii din miliardarii români chiar au urmat acest traseu!) Așadar, le înțeleg
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
totuși, mă înșel. Pe una din banchete, iată și o tânără. Citește dintr-o carte format mare (o fi studiul lui Gail Kligman?) și pare cu totul absorbită de lectură. De câteva minute, „veteranii" începuseră să cam vocifereze: că e nădușeală ( nu e, pentru că, miraculos, aerul condiționat funcționează impecabil), că de ce nu vin mașinile mai des, că sigur șoferii beau la capăt de linie, că primăria fură banii poporului... Treptat, una din femei, cu evidente calități de „lider informal", preia mesajul
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
la vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă (dar nu e Caragiale cu "un pahar cu apă, rogu-te!"), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecând în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, "trenul soarelui" și al vacanțelor "cool". De prin
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
oră. Ei bine, mașina a luat-o razna, ajunge pe șinele căii ferate alăturate, sare ca o pasăre și Dzeu știe cum ne-am oprit și cum nu ne-am dat peste cap. Ce să-ți spun, ne-au trecut nădușelile! Avocatul zăcea în nesimțire la volan, norocul nostru însă a fost prietena lui care a avut prezența de spirit să manipuleze la mașină pentru a opri motorul. Eu personal, uitându-mă fericit înspre munți nici n’am observat în clipa
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
lua somnul. Cînd s-a întors Iovanca de la Silistra, l-a sfîșiat de frumoasă ce se făcuse. îi dispăruse tristețea. A pupat-o apăsat de bun venit. Bulgăroaica lui i-a întors aprinsă pupăturile, de l-au luat frigurile și nădușelile, iar apoi i s-a pus gheața pe ceafă, că nimic mai mult. Cînd s-a lăsat întunericul a intrat Iovanca peste el în grajd. Îi adusese de la Silistra o biciușcă nouă, tot din piele împletită. Dar cum Grigori nu
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]
-
vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă (dar nu e Caragiale cu „un pa’ar cu apă, rogu-te!“), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecînd în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, „trenul soarelui“ și al vacanțelor „cool“. De prin
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
oameni obișnuiți să-și perie hainele de două ori, să-și schimbe des cămașa, să se radă zilnic și să-și lustruiască ghetele. Oroare! Ei se spală pe dinți cu niște alifii cu mentol. Infamie! Subsoara lor nu pute a nădușeală. Abjecție! Ei se stropesc și cu o apă nemțească. Într-o viitoare epocă de îndreptare socială ei vor fi dați jos din birji, cu bîta, și siliți să lingă scuipatul de pe trotuar." Cînd toate astea s-au întîmplat, apărarea Capșei
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
Câteodată, vorbea cu mine pe turcește. Ca și cum aș fi priceput. Atunci mă apuca, așa, un gâdilat, și-mi venea să mor de râs. Ce nu suporta Garabet, era vara; vara fierbinte din Bărăgan. Murea, se topea de căldură. Lac de nădușeală, cu ochii bulbucați, afară pe pivnița adâncă unde țineam pepenii la răcoare, cafegiul declara sever: "Mare càldur!". Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu un șervet înnegrit care mirosea a cafea. Cu el, observasem, acoperea cafeaua proaspăt râșnită, gata
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
la „nivel înalt”: Paul Niculescu-Mizil. „Taman când să ne bucurăm de izbânda noastră, tramvaiul aflat în probe s-a blocat din cauza unei pene de curent, exact în dreptul Catedralei, cu Mizil cu tot, așezat comod pe banchetă. Ne-au trecut toate nădușelile. Apoi călătoria a continuat prin oraș cu tramvaiul care parcă plutea”, își deapănă specialistul amintirile. Macazurile de ieri și de azi A urmat bătălia orașelor din țară pentru tramvaiul silențios fabricat la Timișoara. În metropola bănățeană, la Craiova, Oradea, Arad
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]