162 matches
-
a cafea: Nu, om mare... la cap!. Garabet vorbea o limbă imposibilă, numai la imperfect, dar eu nu-l corectam niciodată, simțeam că asta era vâna lui și chiar mi-aș fi dorit să învăț și eu araba sau armeneasca. Nădușea îngrozitor, era foarte solid și avea un șervet pătat cu cafea. Din când în când, atunci când pleca de la prăvălie, îi țineam eu locul. Țin minte că, o dată, chiar am șterpelit o halviță și apoi am avut remușcări. Când a murit
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: „la diuseor dă la vi!” - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la „disoluția
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
înțeleagă. Dar, luînd seama la gesturile lor fără cuvinte, se simțea izbăvită de faptul că fusese părăsită și se convingea că aerul prăfuit și stătut mirosea din nou ca înainte, ca și cînd ar retrăi vremea în care bărbații intrau nădușiți în dormitoare, iar Ursula, buimacă și plesnind de sănătate, dădea fuga în toate după-amiezile, la patru și cinci, să vadă de la fereastră trenul trecînd. Ea îl vedea gesticulînd și se bucura că necunoscutul se purta astfel; că înțelegea că, după
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
mai preocupe pe nimeni. Infractori notorii au devenit modele comportamentale urmate orbește de o populație ce n-a excelat niciodată la capitolul moralitate. Găinarii de ultimă speță s-au metamorfozat în vedete naționale de televiziune, iar femeiuștile specializate în naveta nădușită între paturi acaparează primele pagini ale ziarelor. Oricărui prostănac lovit cu leuca i se face loc în puzderia de "talk-show"-uri, de unde împărtășește vulgului ambetat marile sale descoperiri științifice. Muieri despletite, în privirea cărora citești nebunia, sunt proclamate "vizionare mistice
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
vrea să mai vinzi totul, deși știi prea bine nu e al tău, s-au scurs șaisprezece ani de jaf sistematic, al unei pături rapace de pirahna mascați fie în tractoriști cu basca pe frunte, fie în activiști de partid nădușiți de minciunile debitate, fie în securiști care au transformat obișnuința de a trăi în umbră în acțiuni ce au eficacitatea ciupercii otrăvitoare.
Ciuperca nucleară a corupției by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10918_a_12243]
-
drapa găunoșenia în eleganță și idioțenia în elevație spirituală, însă ne comportăm așa cum ne-a învățat mama noastră la mahala: scuipăm, ardem la gioale, râgâim în public, tragem vânturi în plin simpozion internațional, ne arătăm pântecele (și subpântecele) în gazetă, nădușim acru și strănutăm cu stropi grei în timp ce ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind atunci când vezi impostura, iresponsabilitatea și ciocoismul unor politicieni care nu se dau în lături să-și
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
teleghidați. Nu-i numesc din silă, dar și pentru că n-ar ajuta la nimic dacă aș face-o. Dacă nici în această lună a anului mass-mediatizanții care se complac într-un asemenea rol dezonorant nu se leapădă de slugărnicie, ci nădușesc încercînd să treacă drept independențI, ar fi o prostie să cred că i-ar mai putea vindeca un ghiont din presă. Pentru cei care am lucrat în presă pînă în '89, această lună ar trebui să fie una a tuturor
Independenții teleghidați și Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14344_a_15669]
-
te convinge... Îngerul năsos este intens luminat. Stând în spatele Sfântului, el îi pune atent degetele pe umăr, ca și cum ar fi curios să afle ce scrie acolo Matei, evanghelistul... În timp ce scrie, Sfântul se află în apogeul tainic al inspirației. O panglică nădușită de transpirația efortului cerebral îi ține părul împărțit în două de o cărare. Totul este aurit. Manuscrisul evanghelistului pare a fi luat foc de travaliul intelectual. Este clipa oricărui scriitor genial, reușindu-i o pagină. Mâna stângă a lui Matei
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
nevinovăție, atenție!) sînt purtați în cătușe, de la Poliție la Parchet și de acolo la Judecătorie, pe sub ochiul camerelor t.v. Dacă arestatul e un asasin fioros precum grecul cu jaful de la casa de schimb de pe Magheru, treacă-meargă. Se vedea cum nădușeau de frică măștile mascaților care-l escortau. Dar de ce să pui cătușe unui om care a luat mită? Oricum, el nu mai poate lua (ori da) cîtă vreme stă cu gealații alături. Ca să nu spun că, dacă e să le
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
Cozminca, de a cărui fidelitate s-a convins și rasconvins în acești ani ai guvernării. Spre deosebire de Cozmin Gușa, care și-a încercat de mai multe ori și însușirile de primadona politică, uitînd că acest rol e rezervat premierului, Cozminca a nădușit în postura de vechil al partidului. El a agitat harapnicul cînd Adrian Nastase se încrunta și a știut să-i ia pe baronii locali pe limba lor, cînd același Nastase se deda la considerații critice asupra activității acestora în așa-
Si, totusi, de ce a demisionat Cozmin Gusa? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13758_a_15083]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă, Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă, Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă
Clipa cea surîzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15403_a_16728]
-
știa încă deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mergea și Înainta prin zăpadă și gâfâia și ofta, căci dhe, era doar o babă și grele Îi mai erau cojoacele.Ieșise soarele, se anunța venirea primăverii, pe ici colo zăpada Începu să se topească.Baba mergea din greu și nădușea.Își aruncă un cojoc.Și porni mai departe.Urcușul era greu, anevoios, picioarele i se muiau, orele treceau,dar mult mai avea de urcat.Înfierbântată, aruncă al doilea cojoc.Nu-și Închipuise că poiana cu mure era atât de departe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cojoc.Și porni mai departe.Urcușul era greu, anevoios, picioarele i se muiau, orele treceau,dar mult mai avea de urcat.Înfierbântată, aruncă al doilea cojoc.Nu-și Închipuise că poiana cu mure era atât de departe.Gâfâia din greu, nădușea, urca,urca.Aruncă și al treielea cojoc.Și tot așa, urcând cu chiu cu vai pe munte, baba Înfierbântată de venirea primăverii aruncă cojoc după cojoc, până ce a scăpat de toate cele nouă cojoace . Când ajunse pe munte, era sleită
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mele obiceiuri. Lev Nicolaevici Tolstoi simțea cum i se zbârlește părul de pe picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas molatic, Anna trona peste grădina contelui și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam de sus. Dar rămânea de văzut de ce anume venise. — Conte dragă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din greu, cu capul în pămînt, n-aude nimic, nici tropotul cunoscut al cizmelor stăpînei nu-l aude. Pipăie (s.n.) cu picioarele și cunoaște, știe unde are să vie vreun pripor mai greu de urcat. Acolo se adună, se îniapă, suflînd, nădușit pe nările largi, bătrîne.” Dar e numai atît, o zvîcnire terestră. În acest pustiu al vederii, vederea i se refuză femeii. Se întîmplă asta prin calul său, care îi este un aliat, un năzdrăvan descins dintr-un basm ca s-
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
de dragul ochilor noștri frumoși ori a vorbelor noastre frumoase, se vor simți înclinate a renunța la acele aspirațiuni cari, în Belgrad, au de țintă formarea unui mare regat sârbesc, în București formarea unui mare regat dacic. Ei însă își vor năduși aspirațiunile dacă ne vor ști pe de-o parte îndestul de tari pentru a putea respinge verde orice pretențiuni neîndreptățite și când, pe de altă parte, vor recunoaște în noi o mare putere, care e dispusă de-a nu-și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
i duci un râmător ori o butie cu vin și ești sigur să-ți câștigi procesul - daca partea adversă n-o aduce doi râmători. Prădăciuni și omoruri chiar se fac mușama pentru mită; e o justiție care amenință a se 'năduși în grăsimea ei. Iată regimul atrăgător de la care se pretinde să exercite asupra a trei milioane de români farmecul de - a - și renega limba și istoria lor și de-a deveni maghiari. Postulatul de căpetenie al memorialului e așadar: autonomia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga, sunând, Și spice, foi, ea le sărută Ghețos - pe rând, pe rând. Voioase ori triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri; Ea le-a nădușit la s înu-i de ger, Amoru, -nghețat, va muri! ÎNTÎIUL SPIRIT Acolo stă un om? AL DOILEA SPIRIT Desigur a-nghețat! COR Amoru, -nghețat, va muri! {EminescuOpVIII 385} ÎNTÎIUL SPIRIT Pe părul său parcă-i omăt. AL DOILEA Moșneag să fie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rînduri-rînduri. a Voioase sau triste - precum le apucă - Astfel ea le-ncremeni, La pieptu-i de gheață ea când le așază Amoru, -nghețat, va muri. b Voios trosni una și altele-n chin, [Cum] le află ea le-nmarmuri, Ea le-năduși la sălbatecu-i sîn: Amoru, -nghețat, va muri. Voioase sau triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri, Ea le năduși la pieptu-i de ger Amoru, -nghețat, va muri. UN SPIRIT AL PĂDUREI Un om colo ce șede! AL DOILEA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nghețat, va muri. b Voios trosni una și altele-n chin, [Cum] le află ea le-nmarmuri, Ea le-năduși la sălbatecu-i sîn: Amoru, -nghețat, va muri. Voioase sau triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri, Ea le năduși la pieptu-i de ger Amoru, -nghețat, va muri. UN SPIRIT AL PĂDUREI Un om colo ce șede! AL DOILEA E înghețat se vede. COR Amoru, -nghețat, va muri. 1-LE Și părul e nins și - [AL] 2-LE Un tânăr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ghețos sărută, Încet și rînduri-rînduri. O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga sunând Și spice, foi ea le sărută Ghețos, pe rând, pe rând. Voioase ori triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri, Ea le-a nădușit la sînu-i de ger. Amoru, -nghețat, va muri. ÎNTÎIUL SPIRIT Ce om stă singur oare? [AL] 2-LE Încremenit se pare COR Amoru, -nghețat, va muri. ÎNTÎIUL Pe părul său parcă-i omăt. [AL] DOILEA Moșneag să fie ori băiet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te croiesc. Te prinzi? ― Evident, spun eu, mândru că, deși gras, eram totuși un tip forțos. ― Întinde-te pe spate și începem cu ridicări ale piciorului drept. De cincizeci de ori. Hai! Mă întind și, cam pe la treizeci, încep să nădușesc, iar la patruzeci las liniștit piciorul jos. Ida mă trăsnește scurt peste piciorul drept, dă cu sete, mă ridic în fund, îmi ridic cracul pantalonului, mă holbez la umflătura care s-a și prezentat, îmi trece prin cap că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că nu a avut nici de data asta ocazia să ne pună față cu mitocanca sa, de care urma să ne temem mai departe ca de o marțafoaică înfiorătoare. Se uita lung la noi, sforăia oarecum nervos, ca un cal nădușit de efort, și îndată uita de tot, râdea și trecea maiestuos printre noi, flendurind chica unuia, mângâind obrazul alteia, sărutând o mână de artistă mare și făcând ghiduș cu mâna unei cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
urmă intră în sfârșit în subiect. Te apucă disperarea, nu alta. De la distanță, băieții noștri nu ne scapă din ochi mașina, oprită în parcarea goală de la punctul de trecere a frontierei. Poartă uniformele lor de vreme frumoasă și, pe sub cămăși, nădușesc un pic. Zece august, ora nouă dimineața. Au trecut exact două minute și treizeci de secunde de când tata a deschis portiera și a ieșit. Acum exact un minut, a dispărut în căsuța aceea. Precis că n-au avut cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]