680 matches
-
un mănunchi de griji. Nu știu clar drumul întoarcerii spre sinceritate, Nici spre copilăria sentimentului hoinărit. Nevăzut E destul de vie fantasma ce mă sperie des! O văd prin cameră, aud cum foșnește... Simt aer din frig la fel ca un năduf. O fi lângă mine sau e vânt tăios de toamnă? Mai deschid o dată ochii și aici mocnește! M-am speriat pentru că-s om; dacă eram înger... Îmi vine să strig! Nu pleca și tu! Din pod se aude tot mai
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
adevărată obsesie a diaristului Cristian Bădiliță este comparația civilizației românești cu cele ale țărilor occidentale. Firește, de cele mai multe ori, comportamentele și moravurile românești nu sunt o sursă de mândrie, și prima tentație a "patrioților neaoși" este să-l înjure cu năduf pe autor și să arunce cartea cât colo. Ceea ce nu înseamnă însă că observațiile lui Cristian Bădiliță sunt greșite. De altfel, spiritul său critic nu face nici un fel de discriminare. El nu idealizează Occidentul. Fiecare nație are trăsăturile sale specifice
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
o și mai promițător de distinsă dezbatere publică, televizată, despre Miorița și Europa. Când dezvoltările o luaseră mult departe de tema propusă și așteptată cu interes de cei din sală sau din fața ecranelor de sticlă, distinsul partcicipant a exclamat cu năduf (citat aproximativ): "Vroiam să discutăm despre România și am ajuns tot la Marilena." Involuntar, m-am pomenit, fredonând "Băbălău, băiatul mamii... " Situația e și mai jenantă când, propunându-și să discute despre Marilena, dezbaterea se părăbușește, ca într-o vrajă
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
Moldova - e măcinat de timp (de fapt, de indiferența oamenilor) și de insectele nevăzute. Doamna muzeografă Croitoru Erika (și custodele monumentului de vreo două decenii) șterge zilnic pulberea cariilor de pe icoane, catapeteasmă, de pe tocurile ferestrelor, de peste tot. Cu tristețe și năduf zice: "Și e declarat monument clasa A, domnule, auziți, de clasa A. în zadar. Parcă, anume, cineva vrea ca acest lăcaș de cult să dispară. Am trimis, și noi, la începutul acestui an, un studiu de fezabilitate la Ministerul Culturii
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
Herăstrăului. După ce vârî în curte camionul, Virgil îl întrebă pe nea Vasile ca între inițiați: "Un'e-i, bre, alea?" Stai, nene, o țârâșică! Ce crezi că le țiu la vedere, să să bunghească toți gherțoii dă lucrare?" Spune cu năduf: "Acu' te pomenești că te-oi grăbi, cân' io ți-am dat j'dă mii dă telefoane, dă azi-dimineață pân' acu', și tu ni'ica, lemn-Tănase, nu alta!" "Pă unele nici nu le-am auzit, iar la alilante cum să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage totu'. Că tot timpu' umblă să mă inerveze, scârba dreacu'. Bine, acu', na, și băutura..." Cumpăni un scurt moment și respinse cu dignitate această posibilă cauză a dezastrului: "Eee, băutura
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
V-am făcut hatâru', na! Sper că de-acu' o să mă lăsați în pace, că așa ne-a fost înțelegerea". Se uită înspre peretele pe care primise mesajele mele, dar peretele era în continuare alb și, implicit, mut. Continuă cu năduf: "Nu știu dă ce vi s-a pus așa pata pă mine. În fond, n-am fost cel mai bunlangiu tip din câți să ezistă pă lumea asta. Ziceți dă mine că sunt arogant și că mă țiu dă chestii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cocoșul a cânta a doua oară după miezul nopții, eu sunt la poarta ta... Cu boulenii de lanț. Așa să faci, Pâcule! Până atunci, însă, să trăiești! Să trăiți și voi - a răspuns, ridicând ulcica cu vin. Au băut cu năduf până la fundul ulcelelor. Apoi au rămas fără vorbe. Fiecare cu gândurile lui. Mătușa Catinca trebăluia de zor, pregătind turtele. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la bărbați... Mai umple, Dumitre, ulcelele celea și nu mai stați ca la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
arătat dornic să povestească... Liniștea s-a așternut din nou, ca o povară. Vasile Hliboceanu a privit în jur, dar fețele cărăușilor nu spuneau nimic îmbietor... În cele din urmă, a băut vinul, așezând ulcica goală pe masă cu oarecare năduf... Același lucru l-a făcut Mitruță și - pe rând - și celilalți cărăuși. La semnul lui Hliboceanu, Costache a umplut din nou ulcelele cărăușilor și s-a retras strategic lângă hornoaică. Încet-încet, privirile cărăușilor au prins a se limpezi, limbile a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și cu ochii neguroși. Hliboceanu însă și-a aruncat privirea spre ușa bucătăriei poate pentru că a simțit mișcare într-acolo și nu neapărat pentru Măriuța... Ea a băgat de seamă acest lucru. S-a retras și a închis ușa cu năduf. Cotman, cu mutra lui ca de gheață, a făcut un gest de resemnare către Hliboceanu. Acesta, ca și cum n-ar fi băgat de seamă, a apreciat faptul că cei din jurul lui au râs. Râdeți, fraților! Râdeți, pentru că râsul face bine la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sau două, ci o zi întreagă... Ce făcea el o zi întreagă în crâșmă? - a întrebat Mitruță, plin de curiozitate. Bea! Și bea crunt! Când intra în crâșmă, scotea șomoiagul de parale câștigate, îl așeza pe tejghea și spunea cu năduf: „Uite aici banii! Dă-mi să beau de toți! Și să nu încerci să mă înșeli, că!!!... Acest „că” era spus cu atâta încrâncenare, că de-ai fi fost zmeul-zmeilor și tot îți tremurau genunchii. Crâșmaraul îi punea dinainte sticla
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o meritau cu vîrf și îndesat acolo pe Baricadă, sau cel puțin a doua zi la Guvern, spune Gulie. Și ce-ai fi rezolvat cu asta? întreabă Bătrînul. — Măcar ne-am fi descărcat și noi nervii, dom’ Comandant, spune cu năduf Tîrnăcop. După atîtea nopți nedormite, să simți pe propria piele cum ești dat la o parte, îți vine să mori de ciudă nu alta, recunoaște. — Fiți fericiți că ați scăpat cu viață, zice Dendé, puteam s-o pățim mult mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă de altfel În fiecare dimineață, cu mici mici variațiuni, Antoniu și Kawabata, ies unul după altul din adăpostul mizer, despărțindu-se și plecând fiecare spre locurile strategice de cerșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
auzit într-o noapte răcnind chestiile astea în dormitorul conjugal) - împiedicându-l astfel pe el, vezi bine, să devină un erou în ochii nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii? Cine mi-a luat pălăria?“ Asemenea atâtor bărbați evrei din generația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
războiului, când Bund1-ul o ținea tot într-o voioșie, naziștii își organizau picnicurile la o grădină de vară situată la numai câteva străzi de blocul nostru. Când se-ntâmpla să trecem duminicile pe-acolo cu mașina, tata îi înjura cu năduf, destul de tare ca să-l aud eu, dar nu destul de tare ca să-l audă și ei. Apoi, într-o seară, pe fațada blocului nostru am găsit pictată o zvastică. Pe urmă, a fost găsită o zvastică încrustată pe banca unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cred că da. Sigur că mi-a fost, dar nu teamă; era, mai degrabă, sentimentul că voi fi pedepsit dacă fac ceva rău, iar cînd o făceam și mama voia să mă bată, mă ascundeam. În urma mea, mama își descărca năduful zicînd că ies eu de sub pat, că parcă mare lucru era să bage mîna și să mă tragă afară. Hotărît lucru: chiar dacă am mai încasat-o uneori, că babă frumoasă și copil cuminte se zice că nu-s, sentimentul groazei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aci să mă sufoc în afurisita ta de traistă! Ia să te mănânc acum, ca plată pentru asta, a zis lupul. În loc să-mi mulțumești că te-am salvat, tu vrei să mă mănânci? Nerecunoscător ce ești! i-a strigat cu năduf Dongguo. S-au certat mult timp și, în cele din urmă, învățăcelul i-a propus: Hai să căutăm pe cineva să ne facă dreptate! Dacă acela zice că mă poți mânca, n-ai decât să faci ce vrei cu mine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați-vă aici... mi-arată un colț de zid. Mă uit, e negru-cenușiu, cam cât un stat de om. - Abia a fost renovat. Ați mai văzut să urce mucegaiul în halul ăsta într-o noapte? Ieri nu era. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca Bîlbîie, care, pe lîngă că l-a prins pe Dumnezeu de picior, mai și strigă în gura mare că degetul de care s-a agățat nu-i prea curat, să-l feștelească un pic măcar așa, să-și verse năduful. Ca întotdeauna și ca peste tot și în chestia asta se petrecuse la fel, obraznicul s-a repezit în fruntea mesei și cei cuminți, truditorii, care poartă greul pe spinarea și în sufletul lor, rămîn să-și termine zilele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tatălui său; vizitarea cimitirului din Zadušnica; cearta crâncenă cu numiții Petar Janković și Sava Dragović care susțineau teza despre justețea liniei lui Stalin și dialogul dintre aceștia; argumentele unuia și contraargumentele celuilalt (când totul se va Încheia cu vorba de năduf a tatei „’tu‑vă Stalin al vostru!“). Așa Încât Enciclopedia ne introduce În atmosfera vremii, a evenimentelor politice. Teama care va pune stăpânire pe tata ca și tăcerea aceea de care și eu Îmi amintesc atât de bine, o tăcere grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fel, plecau cu o geantă plină de lucruri de ale Elenei și nu se stabilise de fapt nimic, când, cum se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau nici la masă. Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despre Diana. El își mută privirea de la șosea ca să se uite la ea. — Ce anume? Ceva ce n-aducea tocmai a laudă. — Păi, n-avea cum să aducă dacă-ți aparține ție, nu? glumi el. — Futu-i! își varsă Fanny năduful. Cum dracu’ o să sune când cititorii știu deja c-a dat colțul? — Nu cred că ești singurul gazetar aflat în această situație în clipa de față, încerca s-o consoleze Creighton. — Asta nu mă-ncălzește cu nimic, i-o întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Încântat de subtilitatea lui Cain. Într-adevăr că samănă, admise Pipey. Cu părere de rău Însă, deoarece timp de câteva minute trăise faptul neobișnuit de a Înțelege o limbă pe care nu o mai auzise până atunci. Adăugă plin de năduf: Are el rude acolo, da' câine să latre pe gratis ca Edu nu mai găsește. „Căci despre vis e vorba aici, dragi prieteni. Un vis colorat ca o broșă de Marusia Klein.” Witz? Milyen witz? Melyik Maruszja? Nem witz, hanem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Omului fără Însușiri, tradus În franceză de Philippe Jaccottet. Supracoperta neagră a cărții lui Kundera, sumbră, Îi displăcea. Pachetul fusese pus la poștă În Aarhus În urmă cu o lună. Bine că a ajuns. Cafea n-ați primit, constată cu năduf funcționara de la colete externe. Se pare că nu, zise el cu o falsă părere de rău. Știa Însă că la gară va bea un nes. Ceea ce și făcea. Citiți degeaba, dacă nu beți o cafea ca lumea, zise funcționara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]