479 matches
-
ieșite la hora satului, pieptănătura se face prin cărare pe o parte, lăsând cozile pe spate ori aducându-se în creștetul capului și legate apoi la ceafă. Toate femeile aveau capul acoperit cu tulpan, adică un batic înflorat ori cu năframă. În zilele de sărbătoare, atât fetele cât și nevestele, se împodobeau cu mărgele din sticlă ori din chihlimbar, iar bătrânele purtau, mai rar, salbe din monede de argint înșirate pe o fâșie de pânză. În astfel de zile, bătrânele purtau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului o pitulice și o rândunea / un cântec ne aduce-n dar, / prin ciripit, cirip - cipa / martie primăvărar. / sub pleoapa soarelui plutind / în zarea albă de năframă,/ martie cel drag zâmbind / muguri, crengilor destramă./ primăvara așteptată / ne învăluie-n iubire - / dorul de tine se-arată / când la trup și a ta fire !/ lasă timpul să străbată / pe calea pământului, / nu mai fi înfiorată / sub teama sărutului. / sărutul
SCRISOARE PRIMĂVERII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383453_a_384782]
-
stimați prelați?Să șadem noi, buccii ca proștiiPrivind cum suntem crunt furați?Al nostru somn, tăcere-amarăVa naște-n generații ... XV. MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI Năframa dumitale-ți este ninsă De anii ce-au trecut doar cu povară, Dar veșnică și flacără nestinsă Cerți vremea scursă blestemând ocară. Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasă Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
lăcrămioarele de rouă s-au pornit din mușuroaie lungi șiraguri de furnici câte una mai greoaie o înghite un arici în înalturi ciocârlia stă de veghe peste toate risipindu-și melodia peste câmpuri cu bucate sus pe munți ca o năframă curcubeul desenează un tablou ce se destramă sub căldura de amiază către seară se strâng roată fetele cu cofe-n mână apă rece vin să scoată din adâncul de fântână doar un strigăt le zorește către casă de-ntârzie pe
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383626_a_384955]
-
nimb al muceniciei pentru credința ortodoxă, pe care nu a părăsit-o nici în fața călăului. Astfel, în apropierea Paștelui anului 1714, printr-un trimis al Înaltei Porți, care a sosit la București, lui Constantin Brâncoveanu i se pune pe umăr năframa de mătase neagră, semnul maziliei. A fost dus împreună cu familia și o parte din averi la Constantinopol unde va fi închis în sumbra închisoare „Edicule” (Închisoarea celor șapte turnuri). Aici au fost ținuți închiși vreme de 4 luni, fiind supuși
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
prea târziu! Bătrâna mea Țară ești încă frumoasă, Mulți spun că-aici înseamnă Acasă, Colindele noastre răzbat chiar prin lume Pe buze străine rostit e-al tău nume! Bătrâna mea Țară cu piept de aramă, Pe umerii goi îți punem năframă Să treci și prin viscol în iernile sure, Frumosul din noi nu pot să ni-l fure! Bătrâna mea Țară cu miere în glas Aud ciocârlia când sunt în impas Și mierla-n cocerte prin crângul de dor Aici m-
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
Nu pune întrebări! Tonul său era atât de sec și tăios, că sărmanul băiat aruncă doar o privire neliniștită spre tovarășii săi și apoi se ridică. Gacel îl împinse ușor până aproape de ieșire, apoi îl legă la ochi cu o năframă și-l obligă să se aplece, ca să poată ieși fără să se lovească de stânci. — Ce vrei să-mi faci? îngăimă italianul, când își dădu seama că se află afară. — O să vezi! Îl ajută să încalece pe o cămilă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
picioare, porni la drum ducându-l de dârlogi printre încâlcitele cărărui ale întunecatului masiv stâncos. După aproape o oră se opri, făcu animalul să îngenuncheze cu un șuierat scurt și, cu un pumnal ascuțit, tăie legăturile prizonierului și îi scoase năframa de pe ochi. Poți să pleci - spuse. Celălalt își miji brusc ochii, până se obișnui cu lumina puternică a amiezii, dar când își dădu seama că se află în mijlocul unei regiuni muntoase, pustie și pârjolită de soarele ce cădea ca plumbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului, pe corp o cămașă lung brodată în partea superioară, de-a lungul cusăturilor cu lână pestriță, în jurul mijlocului purta o fustă - șorț - (era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide - Stânci fulgerate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește Bruma își țese năframe, Toamna rochia-și împletește Din crizanteme și poame. Referință Bibliografică: NOAPTE DE TOAMNĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2103, Anul VI, 03 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
Caiafa, Servește-i vin cu carafa Și-ți vorbi aceeași....limbă. Nechibzuință Când la stână lupu-i paznic, Van alegi grâu de neghină, Sigur nu-l mănâncă harnic Certamente vreo...galină De gustibus... Mi ți-o știe tot creștinul, De-i năframă, de e bască, Unora le place vinul, Celor mulți rămâne...boască. TOMBOLA La tombolă mic și mare... Cin’ trebuie-a câștigat, Căci tombola-i, frățioare, Loterie de... pardon. (La propriu și la...figurat!) Referință Bibliografică: EPIGRAME / Elena Neacșu : Confluențe Literare
EPIGRAME de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363032_a_364361]
-
Țebea din Gorunul lui Iancu ultimul drum al lui Badea Cârțan în opinci și costum popular pornește spre Ipotești să aprindă drumul nemuririi unui popor multimilenar și se oprește la poarta Veronicăi Miclea să întrebe de copilul unui căminar cu năframa neagră pe cap și o sticlă cu aghiazmă îi înmânează o poezie ostoit de atâta drum Badea Cârțan se spală pe față într-o Ozana de cristal și întreabă de un prieten din copilărie ce a furat toate cireșele din
ULTIMUL DRUM AL LUI BADEA CÂRŢAN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363458_a_364787]
-
inima satului era joc. Mă prindeam și eu în horă, bujorii în obraji-mi înfloreau, și tare mândră mai era mama, fete ca-ale ei nu mai erau, gătite cu ii țesute-n ițe și poale cu trandafiri, iar la gât năframa mioriței, purtată din neam în neam. Strigăte lucide Doamnei, Elena Gugiuman (sora mea) Mi-e dor de rădăcinile copacilor din grădină, ce se-ntind până sub casa mea; mi-e dor de mama plecată seva din lacrima ta în chip
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
iarba și cu gândul jucăuș ne-am trezit într-un culcuș, privind cerul plin de stele, pajuri se rotesc pe sus, și în lună un oier treaz acum în miez de noapte, paște oile pe cer. cerne vremea pulberi-aur, cad năframele pe noi, trece-un vânt de mângâiere ce coboară din zăvoi și în tinda nopții sure ne împărtășim veninul dragostei de amândoi. și în noapte ne-am pierdut și ea mută și eu mut și-n nespusa de risipă noaptea
JOC DE-A DRAGOSTEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360959_a_362288]
-
se va tranforma în lumină strălucitoare, în zorii dimineții. Atunci Cristos va fi Domnul tău, va fi prietenul tău. Nu vei mai fi singur, nu vei mai fi trist. Cântă Mihaela Oancea: Ca-ntr-un joc, legându-ți ochii cu năframa, Tu alergi să prinzi năluca unui vis, Dar oprește-te prietene, ia seama, Pașii tăi se-ndreaptă-n grabă spre abis. ?n zadar aștepți năluca fericirii, ?n zadar apuci cu pumnii amândoi, Vei plăti tribut dezamăgirii, Obosit, cu ochii plânși
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
nu adânc, Cam la ce-a pierdut și Adam cel ‘profund’, Atunci Domnul sigur i-ar fi dat dobitoace Multe, in cuvinte dovedirea-i să-l ‘toace’.. Atunci singurătatea-i era atât de amară, Dorindu-i aruncarea ca o stricată năframă, Negăsindu-și 'liniștea' lângă o altă 'izolare, Decât prin solitarul fericit într-a sa boare.. Oh singurătăți far’ de aseamănul 'geamăn', Făr'credințele ce n-admit firescul teamăn, Căci orice om singur s-a născut pe viață, În voaluri necusute
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
cântă puterea prin zbor, / Purtându-mi cântarea de biruința spre stele.” Însă, așa cum este o vorbă: “Speranțele nicicând nu mor”, la fel, la orizont, se întrezărește, ca o fata morgana, un ideal, un vis, încă o șansă: Îmi flutur azi năframa ce mi-am desprins din păr, / Iar tu-n galop aleargă, ca-n visu-mi tineresc, / Să-mi pui, ca niciodată, în plete flori de măr! La pieptul tău mă-nalță, magnolii să găsesc!” Optimismul revine, căci așa este viața cu
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
Acasă > Poezie > Credință > ESENȚĂ FEMEII Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Esență adevărată a femeii E valul cel singur și pur, Năframa ce respinge ideea, De-a-și caută fericirea în jur. Când unii, somându-i destinul, I se impun, neavând nici o lege, Apoi o și contesta, cum ai uri pelinul, Când ea, de fapt, e cea care alege. Femeia, puritate fără divagații
ESENŢA FEMEII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367584_a_368913]
-
nu îi va fi -o-stihie. Din tremurul cuvintelor curate, Să poți cu inima-i să te-ntâlnești, Atunci când cerurile-i vin,-nsetate- De puritatea vieții femeiești. Numai o stea o va strigă pe nume, Lumina ei albastră va cădea -n năframa, Și timpul, dacă s-a opri, ca prin minune, Se va opri la rădăcina sufletului ei de mamă... LILIA MANOLE Referință Bibliografica: ESENȚĂ FEMEII / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi de
ESENŢA FEMEII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367584_a_368913]
-
viață viselor ce vor să moară, Cu ritmul său, împrăștie norii, Iubirea trăiește în inima hoinară... Suflet blând, noaptea-i pe sfârșite, O nouă zi își va pune marama, Stelele în curând vor fi adormite, Iar Luna își va lega năframa... Universul naște după zi noapte Cănd mintea omului, poate cerne În liniște, idei, sentimente, șoapte Și vise ce pot fi eterne. Referință Bibliografică: SUFLET BLÂND / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016. Drepturi
SUFLET BLÂND de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367673_a_369002]
-
fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
ei veche nu mai erau! Niciuna!... Am privit-o amândouă pe bunica cu uimire și respect, dar ea s-a mulțumit să ridice din umeri în tăcere și se îndreptă cu pași grei și târșâiți către poartă, îndreptându-și neglijent năframa pe creștet. Referință Bibliografică: Atacul tenebrelor / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
spinările domoale sau colțuroase dar ninse ale culmilor Munților Sierra Nevada - în timp ce la poalele lor și pe Central Valey totul pare încă văratic, văile, puținele lacuri care par o salbă deșirată și a cărei pânză de apă este ca o năframă strălucind cu intermitențe în soarele după amiezii, aruncată pentru a nu ne urmări vijelia și scamele norilor de sub noi, vântul aprig care aducea sub aripile aeronavei vifornițe arctice, vântoase adulmecând și supunând zborul unor înzecite eforturi pentru a plana și
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
părțile de ziuă cel mai adânc atrăgătoare în visuri pe care tot restul vieții le reconstituim topiți de plăcere premeditată. Cum erau serile tale? Îmi aduc ș-amu aminte Mâinile bătatorite ale tatei... Iar pe mama... parc-o văd Legând năframa după cap Când din cuptior Scotea pâinea zilelor, aburindă Ce-o mâncam fără grijă Ne culcam și adormeam... Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Maria Șalaru. Cântecul ca o poveste (interviu, partea I) / Aurel V. Zgheran : Confluențe
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]