1,095 matches
-
strânge-n brațe bucuria când albul ghioceilor inundă o clipă pură și plăpândă de care-am fost mereu flămândă. Mă leagă versul iar de frumusețe cu zbor și vise îndrăznețe, într-un buchet de vioarele se îmbată simțurile mele. Mă-nalță rugăciunea -n cer când mirul izvorăște din icoane pe scară pașii din canoane și-n inimă alean izbăvitor. foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Bucurie / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015
BUCURIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377186_a_378515]
-
este revoltător, Că s-au oprit netrebnici din drept al vieții drum, Pe scaune înalte, picior peste picior, În atmosfera densă de alcool și fum. Mai sunt și unii care încearcă, cum-necum Să iasă din mocirlă, să se ridice-zbor, Se-nalță preț de-o clipă, dar cad din nou, ușor, Că au ajuns de-o vreme, deși sunt vii, postum, Pe scaune înalte, picior peste picior. PARTIDA DE ȘAH E strâmbă lumea ca un turn din Pisa Și-abia de se
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
m-am înălțat spre culme, Firav la început și fără nume, Astăzi sunt clipe care au apus. Oare mai am încă o zi și mâine? Mai este timp să-ndrept ce am greșit? Arde mocnit regretul strâns în mine Și-nalț la fiecare pas suspine, Căci nu știu de-s salvat sau osândit. Același trist clișeu se desfășoară În cursul fiecărei vieți și-n van Se lamentează omul, ce povară A adunat! Păcatul îl doboară Și crește-n conținut, an după
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
greșit au interpretat, Mamă ești, cu sentimente statornice, Aperi copilul, de greșeli n-a evitat... Iarna și-a pus, a sa armură rece, Microbii supărării au înghețat, Că viața-i scurtă, dar gerul o trece, Conservarea-i mută, iubirea a-nălțat ! Părinți nepoți, armonios petreceți Căci iarna cu stele argintii pe geam, În anul care vine voi să treceți Cu gânduri pure, ce lacrimi le ștergeam... Referință Bibliografică: AU TRECUT ANII / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul
AU TRECUT ANII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377310_a_378639]
-
Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o vijelie Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii de lacrimi Ieșiți din miez de mare. Plânge în hohot cerul, Iar țărmul se desprinde Să curgă
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
Lazăr de la Rusca din poemul lui Dan Deșliu, omorât de "haita de chiaburi", stârnește "ura mare, ura sfântă": "Vuiau munții de mânie,/ vuia peștera pustie,/ vuia codrul cu izvorul/ și vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței norodului: Că doar patria
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline. 1 "Oraș" în araba clasică; în prezent
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile Dunărei și pe pragul Orientului. ”; „o mărturie a tăriei Regatului”; „cheia de aur a unui viitor strălucit”. Despre această realizare, în „România pitorească”, Al. Vlahuță scria: „Înaintea noastră se-nalță, strălucitor, în bătaia lunei, podul. În liniștea nopții, sub cerul limpede și înstelat, frumusețea și măreția acestei puternice întrupări a geniului românesc ne dau impresia că suntem într-o lume de vrăji, în fața unuia din acele minunate poduri de argint
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
întâi plural (a naratorului din prezent) suprapusă peste imaginea copilului de cinci-șase ani prin ochii căruia sunt percepute frământările și transformările sociale ale anilor de „implementare” a comunismului de import. Flacăra chibritului relansează investigația. E seară, fumul negru ce se-nalță din cuptorul brutăriei dă naștere unui djin cu barba lungă, din barbă îi țâșnesc scântei. Prietenul nostru Dani se clatină în fața noastră ținând în mână un felinar făcut dintr-un dovleac. Lumina felinarului se revarsă prin ochi, nas și gură
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i plăcea cerbului să-și întâmpine și să-și înfrunte adversarii. Acolo, în largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau pentru totdeauna. Așa o fi moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
este cuvântul poetic" cu ajutorul căruia se pot deschide Suprarealitățile virtuale aflate în "vidul plin" al spațiului cuantic. Este o concepție interesantă, a cărei veridicitate hazardată științific se amplifică și se adâncește infinit poetic. Neliniște și catharsis Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea. Hafiz Neliniștea este intrinsecă, structurală, nu doar psihologic, ci ontologic omului. Apare sub două hipostaze: existențială și metafizică. Cea dintâi are cauză moartea, cealaltă misterul, drama cunoașterii. Stihia neliniștii în existența umană a fost recunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ce-naltă-i demnitatea și cât subjugă versul Cu farmecul său liric și dulce universul! "Scrise cu nespus", negrăitul emanând din versurile poetului din Șiraz lărgește indefinit secretele noastre zariști lăuntrice. Inefabilul împlinește suprema eliberare spirituală: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Remedii fără număr să afli-n cartea mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care a sigilat-o: "Lasciate ogni speranza voi che'ntrate". Petrarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra vieții, el știe să asculte Ce spun lăuntric crinii și lucrurile mute. Iată neliniștea lui Rimbaud din finalul Anotimpului în infern: "Am creat toate sărbătorile, toate triumfurile, toate dramele. Am crezut că inventez noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dărnicie, vor vorbi fără a delimita, pentru a da un sens când arătând ne vor duce la locul potrivirilor dintâi, pe muritori dăruindu-i întrebuințării potrivite acolo unde cheamă corul liniștii, unde dimineața gândirii, către unison în smerită lumină se-nalță. Poemul și cvadratura cercului Nu există nimic care să înalțe mai mult sufletul oamenilor mari decât libertatea. Cassius Longinus Cvadratura cercului constituie o celebră problemă de geometrie venind din antichitate și care, așa cum au demonstrat grecii, iar la moderni Ferdinand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omului. Are magia de a ne vindeca de sclavia stihiilor și a deschide calea spre libertatea radicală. Căci dacă filozofia vorbește despre ființare, poezia este ființare; filozofia speculează despre libertate, poezia eliberează. Amintim cuvântul lui Hafiz: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei". Or acest lucru îl știau și îl efectuaseră de demult presocraticii, în frunte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime care constituie cheia de boltă în gândirea poetică a lui Bruno. Iată alte texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu focul împreună mă mistui și înapoi în eter mă întorc.... Pentru a ajunge dincolo de stele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu-l face inofensiv? Îmi place cum sună. Parcă ar fi o pisicuță cu clopoței la gât. Un desfrânat cu etichetă nu mă înspăimântă absolut deloc. — Zău? Eram fericită, foarte fericită. Parcă mi se dizolvase trupul în fum și se-nălța spre cer. Înțelegeți de ce eram atât de fericită? Dacă nu înțelegeți... îmi pare rău pentru dumneavoastră. Nu vreți să veniți aici? L-aș ruga pe Naoji să vă însoțească la întoarcere, deși s-ar putea să i se pară ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gura prin care mai strigă-un popor, De-o fi să mi-o-nchidă al zbirilor for, Să strige chiar ele, cuvânt cu cuvânt, Atunci când va fi să cobor în mormânt. Iar dacă în țara aceasta, cândva Statuie să-mi nalțe poporul ar vrea, S-o nalțe! Dar bronzul cel veșnic solemn Nu-l urce acolo - atât îi îndemn: Acolo, alături de-al mării tumult - Cu marea am rupt legătura demult, Și nici lângă trunchiul din parcul regal Cu umbra iubirii
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
popor, De-o fi să mi-o-nchidă al zbirilor for, Să strige chiar ele, cuvânt cu cuvânt, Atunci când va fi să cobor în mormânt. Iar dacă în țara aceasta, cândva Statuie să-mi nalțe poporul ar vrea, S-o nalțe! Dar bronzul cel veșnic solemn Nu-l urce acolo - atât îi îndemn: Acolo, alături de-al mării tumult - Cu marea am rupt legătura demult, Și nici lângă trunchiul din parcul regal Cu umbra iubirii chemând sub portal, Ci lângă-nchisoare
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
colivie prinsă de cer". Nu poate, din chipul pictat al Parisului, să lipsească Montmartre. Acolo, ochiul e derutat dar, "din fericire, e astfel construit încît prinde multiple aspecte în același timp; astfel, zărești și platoul colinei montmartreze pe care se-nalță vestita bazilică Sacré-Coeur, descrisă, zugrăvită, vizitată și răsvizitată de o omenire întreagă, poate mai puțin de parizienii înșiși. Tineri perechi de străini, purtîndu-și copilașii cei mai micuți în ingenioase coșulețe-valiză, urcă sau coboară de zor treptele colinei; familii numeroase de
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la urechi, cum, astăzi, nicăieri nu se mai poartă. F4: Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prins, cu toată știința lor. Un lucru pe care ochiul l-a Învățat de la cinematograf, se gândi Savory, e frumusețea peisajului În mișcare, felul În care se mișcă turla unei biserici peste și dincolo de copaci, cum se lasă și se-nalță În pasul inegal al omului, frumusețea unui coș ridicându-se spre nori și cufundându-se printre celelalte hornuri. Senzația mișcării trebuia transformată În proză și urgența necesității Îl copleși așa de tare, Încât Își dori să fi avut hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]