1,281 matches
-
de la Advocatus diaboli, persoana ins,ăarcinată de biserică catolică să cerceteze un candidat propus la canonizare. El este în opoziție cu Advocatus Dei (avocatul Domnului). 8. A se bate cu morile de vânt. Expresie care înseamnă, a te lupta cu năluci cu himere. Cunoscutul personaj a lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha a pornit să se lupte cu niste mori de vânt pe care, în închipuirea lui înfierbântata, le luase drept adversari. 9. „A spune brașoave”. A spune minciuni, lăudăroșenii. Expresia vine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94130_a_95422]
-
pe acesta și pe invitații săi așezați într-un pavilion de lângă casă, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intră în curte fără să bată la poartă și fără să strige la gazdă, ca o nălucă scăpată prin noapte. Omul pare zăpăcit de parcă mintea îi este uitată de gânduri prin alte părți. Doar corpu-i umblă hai-hui. Cei din pavilion așteaptă apropierea vizitatorului tăcut și făcut de nerecunoscut de umbra nopții. - Bună seara, zice Fane Cizmaru și
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
pe acesta și pe invitații săi așezați într-un pavilion de lângă casa, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intra în curte fără să bată la poarta și fără să strige la gazdă, ca o năluca scapătă prin noapte. Omul pare zăpăcit de parca mintea îi este uitată de gânduri prin alte părți. Doar corpu-i umblă hai-hui. Cei din pavilion așteaptă apropierea vizitatorului ... Citește mai mult RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUIEp. 11Maglavidîntre bălăriile de pe drum, pe urmele lăsate de rotile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
pe acesta și pe invitații săi așezați într-un pavilion de lângă casa, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intra în curte fără să bată la poarta și fără să strige la gazdă, ca o năluca scapătă prin noapte. Omul pare zăpăcit de parca mintea îi este uitată de gânduri prin alte părți. Doar corpu-i umblă hai-hui. Cei din pavilion așteaptă apropierea vizitatorului ... XV. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 2156 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
zbuciumată și nefericită, despre viața ei, despre planurile ei cum vrea să ne cunune, despre drumurile mele și despre aventurile mele... Dar mă opresc aici, sărutându-ți ochii și gurița și fug să-ți pun scrisoarea la poștă, mica mea nălucă rătăcită prin mânăstire, al tău pe veci,Mihaly.” Și am plecat să pun scrisoarea la poștă, am mers câteva sute de metri și dintr-o dată acea localitate la o comandă, parcă, a fost înghițită de flăcări, au început să țăcăne
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Călător pribeag pe gânduri Aspirant la nemurire, Sublim poet curtat prin rânduri De morminte-n devenire. Visător în pragul serii Rupt de sine și de moarte, Surghiunit în miezul verii De năluci nebune foarte. Prins în dansul unor iele Ce iubire vag emană, Bice șficuind pe piele Sentimente de pomană. Vinovat mi-s pentru toate Câte mie mi se-ntâmplă, Voi iubi în viață poate O femeie cât mai simplă. Așteptarea mă
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
tău curgeau stele iar din glezne lapte dulce, ochii îți erau luceferi, corpul ți se destrăma, o frumoasă fără fire ce-mi zdrobise inima. cerul s-a-nclinat de-o parte și te-a aruncat departe, noaptea te-a făcut nălucă, izbește-mă, fericire, uite așa în nesfârșire ca să pun mâna pe ea că este iubita mea. visul mi s-a destrămat, cerul s-a înseninat iară somnul meu târziu sta la margine de timp, rumegând cuvintele, vorbele curgeau, curgeau și
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
a rupt de ea *** Trecute amintiri din Rai Simt buze moi, Simt sânul tău Pe pieptul meu Și între noi Timp nesfârșit, Rai dăruit De buze moi. Ieri m-ai iubit, Ieri ne iubeam, Azi stau la geam Căutând uimit Năluci de dor, Ce trec ușor În asfințit. Iubesc trăind Și mor iubind, Mi-e viața-moarte, Moartea-trai, Simt revenind, De prea departe, Trecute Amintiri din Rai *** te uită pe cale te uită pe cale și doar mi-i vedea cum caut agale cu
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377280_a_378609]
-
cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flamand răscolesc, Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut, Prin zdrențe de stele, nostalgic privesc. Un ropot de cai, Vivaldi departe, Săruturi de fum, năluci și nisipuri, Lacrimi de luna pe file de carte, Iubiri anonime, în frac, fără chipuri. Referință Bibliografica: Iubiri anonime / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
este ura împotriva a tot ce e fruct". Iluzia e acoperirea a ceea ce nu devine fruct, chiar dacă mari pasiuni se mișcă pentru această rodire. Acoperirea vieții, aceea care, scurtă, neînțeleasă și aparentă, trebuie iubită cu toată orbirea îndrăgostitului de-o nălucă. Nicidecum de deșarta ei consistență: "Îmi amintesc de acel schelet în fața căruia am exclamat: Ťtâmpitule!ť". Viața care trebuie apărată încontinuu, în primul rînd de ura din ea. Citez, integral, spre luarea-aminte a oamenilor care au întotdeauna dreptate, ocupați și
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
de mașini, Sagan a cumpărat, de-a lungul vieții, câteva din cele mai scumpe exemplare ale vremii. În garajul ei s-au aflat, pe rând, un Jaguar X/440, un Mercedes, un Gordini, un Ferrari 250 GT. Conducând ca o nălucă, obsedată de viteză - întocmai ca în scris -, era cât pe ce să sfârșească tragic. În 1957, la volanul unui Aston Martin, pierde controlul și suferă o fractură a craniului, bazinului și toracelui. Intră în comă, dar scapă în mod miraculos
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
în ciuda diversității anecdotelor, cartea instituie un scenariu care se discreditează pe măsură ce își înalță etajele. Primul paragraf e decisiv pentru întregul joc narativ de peste 350 de pagini: "Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Tocmai își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă lama Gillette în mașina de bărbierit în timp ce privea afară pe fereastră. Pe străzi oamenii
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
pentru auz, atunci voi veni să-l iau pentru inimă/ voi veni să iau trup/ și nu mă veți mai cunoaște.../ soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace". Nu știu cum sunt cioburile cu care ați debutat. Iar Arlechinul cu fesul pe dos, nu este decât o sumă a lucrurilor inegale de care începeți să
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
poartă, mă salută în chip de bun rămas. Chiar dacă aparatul nu e de mâna întâi, luminițele din ochi s-au imprimat exact așa cum sunt: vii, generoase, tandre, de-o mătăsoasă incandescență. Le contemplu acum, improbabile și halucinante, ca pe-o nălucă a propriei mele memorii defecte.
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
acela al unor boabe de mazăre împușcate de-un copil printr-o țeavă - un drum lung semănat cu ruine și distrugeri ș...ț de-a lungul căruia trecea, nu repede dar cu implacabila și irezistibila hotărîre a unei locomotive, îngrozitoarea nălucă cu părul lățos". în fiecare noiembrie, vînătorii pleacă la rendez-vous-ul anual cu ursul, pe care nici nu nădăjduiesc să-l omoare, ca într-un fel de procesiune rituală dedicată cruntei lui nemuriri. Iar ursul se prezintă și el la întîlnire
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
Dincolo de orice statornicie a trupului. În sine, sau în spațiu, în nesfîrșite, cronice deambulări. Despre mișcările dezordonate, fîșii-fîșii, închise părelnic într-o ladă de zestre, scrie Bonciu cel încă tînăr, de dinainte de scandalurile romanelor, volumul lui de debut. Lada cu năluci, apărut în 1932 la Vremea, în 1000 de exemplare (cel peste care m-aplec e, trecut puțin de jumătate, numărul 506), semnate de autor, lîngă un portret al lui făcut de Alfons Walde (pictor, cu osebire, al munților din Tirol
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
vie... Închinarea de pe pagina de titlu e-o confesiune de copil al nimănui: Nu am cui să'nchin această carte./ Tata-i mort la dreapta lui Adam,/ Mama mi-e aproape și departe,/ Neamuri și prieteni n'am.// Lada cu năluci a ta-i străine,/ Deci ridică-i tu capacul greu,/ Și de voi putea renaște'n tine/ Noaptea vei simți sărutul meu." Speranța, firavă, din fundul lăzii, veche de cînd lumea noastră cu pierzătoare curiozități și păcate. Aceeași de care
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
trecem întunerecul iubirii,/ Ca'n sfânta dimineață să murim." (Iubire tristă). Dacă ne gîndim la linia moartă, aceea pe care trage Sigismund, cel din închinarea de la Bagaj, înțelegem rostul acestui triaj de suflete. Unele țin, altele nu, îngroșînd stratul de năluci. E destulă noblețe în renunțarea lor, în alegerea de a nu lupta, mai bine decît de-a-și pierde transparența, finețea, devenind opace și tari, sticlă de duzină. Mai bine, vaporoase, să se cruțe, în lada împăienjenită, dar de soi. Și
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
și momentul apariției păsării reprezintă o poetizare a reperelor spațiale și temporale schițate în reportaj: ,,Pe miriștea arsă și lată/ La dunga cerului spartă/ de-o vizuină de soare/ Spre asfințit și răcoare/ Se saltă un cap de șarpe/ Printre năluci verzi de ape". Iar identitatea dintre dropie și natura feminină paradoxală e sugerată printr-o impresionantă descriere ce ilustrează și esența ambiguă a creaturii: ,,Șarpele cu cap de vultur/ Cu plete galbene-n jur,/ La gât cu soarele roată,/ Cu
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
coperta și 17 desene de Perahim. Cu dedicație, exemplarul pe care-l am, pentru Vili (Willy) Marcus, profesor de română la același liceu. Placheta are două părți, împărțite 10 la 7. Prima închipuie un fel de zbor prin noapte, după năluci și amintiri. A doua, o veghe, cu subtitlul Funeralia, pentru un prieten tînăr, trecut prea devreme dincolo. Nu întîmplător, speciile sînt cele ale poeziei latine, iar Melibeu, păstorul din Bucolice-le lui Virgiliu, se întoarce în paginile lui Ungher. Obosit
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
și rosturi de viață ghemuite în unghere umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu- ne în repertoriul lui Ilie Boca se află acolo ca să braveze și ea, generos, opreliștile care urgisesc planarea slobodă a duhului. Dacă e contaminație, de la un tablou
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
nimeni nu exista pentru el. Nu mă scoate din casă, nu am făcut nimic, vor să mă omoare! reuși să îngaime ditamai bărbatul. Înlemni Gheorghe, la fel și cele trei femei. Se șterse la ochi, de parcă ar fi văzut o nălucă. În fața lui, la doi pași, primarul comunei, prietenul lui din copilărie, Dumbrăveanu, se târa în genunchi. Oftă neputincios Gheorghe, își aprinse o țigară și ieși iarăși în curte. Mai erau câteva ceasuri bune până la ziuă. În sat, mai bine spus
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe se uită la maică-sa ca la o nălucă și se răsti la ea, cum nu o făcuse de mult: Da’ ce, mamă, au murit? Crezi că o să îndrăznească?! Nu mai continuă, își trase un scaun și se așeză încet lângă Elena, cuprinzând-o de după umeri. După câteva minute
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
spre soare și spre lună, nimeni nu mai citește în stele, în apa dusă de paus pentru cei plecați prea de vreme. Strada e goală, au plecat nemții și sârbii românizați au murit demult, casele părăsite se ruinează, ca niște năluci, dislocând străzile, mai că nu zboară. Un nebun le ridică subsuoară și le poartă cu fața urâtă și moartă. Țiganii s-au așezat la margine de sat. Eram mică când am plecat, fără cheile de la ușă. Era război, a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]