1,985 matches
-
traducător. O asemenea concentrare deschide calea ermetismului, rar frecventată de șaizeciști. Iată un madrigal în substanța căruia nostalgia devine intensitate, emoția se coroborează prin melancolia cogitației: „Anul trecut, vertiginosul tobogan/ al zilelor tale răzbi în țara plată./ Sufletul ți se năpusti către duioasa/ monadă-n care ea tăcea și surîdea.// O iubeai cu ochii tăi de douăzeci de ani./ Ea întorcea spre tine ochii vîrstei voastre” (Scenic railway). Dacă pana poetului zăbovește pe încifrarea voluptuoasă, privirea i se îndreaptă spre lărgirea
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Crișan Andreescu Cristian Tudor Popescu critică, într-un editorial din gandul.info, apelul jurnaliștilor de la Antenă 3 de a scoate populația, duminică, la o plimbare în jurul Palatului Cotroceni. "Singuri, n-ar îndrăzni să se năpustească, în spațiul public, înjurând și lovind, la o jurnalistă care nu face decât să filmeze, haită însă le dă curaj și protecție. Cei mai agresivi dintre „plimbăreții" de ieri, cei care depistau și izolau posibilii „băsiști", au părul cărunt. Vârstă
CT Popescu: Apelul Antena 3, echivalent cu chemarea lui Ion Iliescu adresată „oamenilor de bine" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21344_a_22669]
-
Sunt două...patru...se-nzecesc... Din față-npușcături pornesc ! Ce-o fi ?... Se-nfipse-n scări, sub munte, Viteazul prinț, strângând de frâu, Papaha și-o -ndesă pe frunte, Și-a smuls pistolul de la brâu ; Trosni nagaica, si, spre ceață, Se năpusti că o săgeată... Rasbubui un pocnet nou, Și-un strigat sparse depărtarea, Stingându-se-n treptat ecou... Curând sfârși încăierarea : Izbitiți de-al luptei vicleșug, Înspăimântați , gruzinii fug ! XII E pace iar. Înghesuite, Cămilele privesc cu teamă Spre leșurile risipite
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
o cruce ; Și iedera, sub soare cald, Mângâietor o va-nflori Cu-mbrățișare de smarald ; Și-ades drumeții s-or opri, Chemați de-a frunzelor arcada, La umbră Domnului să sada... XIII Năprasnic, pe cărări abrupte, Gonește calul, sforăind Și năpustindu-se ca-n lupte Acum, pe stâncă zăbovind, Suflând pe nările lărgite, Neliniștit ascultă-n vânt; Izbind deodată- în pământ, Cu tropot aprig de copite, Zburlindu-și coama sub avânt, O ia n-ainte cu turbare ; Pe el e-un călăreț
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
de azi ar fi renunțarea de a participa la alegerile din noiembrie. Auto-sancționarea ar fi singura modalitate de a spăla rușinea în care s-au afundat, ca într-un mâl respingător, vreme de patru ani. Iar dacă poporul se va năpusti să-i voteze pe iliescieni, cu atât mai rău pentru popor!
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
tiran se supune acestei injoncțiuni, apoi nu întârzie să se retragă și să fugă spre calul sau (nu va încalecă decât în secțiunea a opta a poemului). Or, libația vrăjitoreasca dezlănțuie dânsul macabru al unor entități ale râului, ce se năpustesc spre Mihnea, una mai expresiva decât altă. Este a doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate,/ Că frunzele uscate/ Ce zbor când sufla vânturi,/ Spre Mihnea alerga;// Iar vârcolacii serii,/ Ce chiar din luna pișca,/ Când frunzele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
roze). Ori această pictură a contrastelor, cu un grăunte de transcendență, comentată la modul umoral: "o casă foarte albă/ cu acoperiș foarte negru/ pe o pajiște foarte verde// imagine dintotdeauna/ știută/ aici și dincoace și dincolo// în față ni se năpustește/ îmi zgîrie ochii/ strig de plăcere" (Plăcerea). Ca și echivalarea, precum sub condeiul senzual-avîntat al unui Rabindranath Tagore, a frumuseții cu înțelepciunea speculativă: "ce frumoasă este/ floarea/ pe care o privesc// roșul ei este sîngele/ este filosofia" (Filosofia). A treia
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
Academiei nu reprezintă nimic altceva decât triste rămășițe ale așa-zisei "culturi și civilizații comuniste". Aceeași presă care ignoră seniorial dejecțiile basculate de ani de zile și de "România Mare", și de "Europa" și de "Atac la persoană" s-a năpustit pe Academia Română, ca și cum acolo ar fi fost marea hibă. Academia Română are evident, vina ei imprescritibilă. Nu e suficient să-l reeditezi pe Creangă și să premiezi cutare nulitate slugarnică pentru a considera că ți-ai îndeplinit misiunea. Când în fruntea
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
Mihai Stoian Moartea este o datorie pe care fiecare n-o poate plăti decît o singură dată. Shakespeare Cîte drame - dureri atroce - nu s-au năpustit, incontrolabil, odată cu schimbarea la față a vremii milenare, meteorologie respirînd tainic, ca într-un oftat prelung și vai! costisitor pentru pămînteni, deținătorii uscatului de toate felurile. Neîndoielnic, climei din urmă cu patru secole nu i s-a asemănat zilelor și
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
asta și-au folosit materia cenușie, și nu agenda cu numere secrete - de la șefi de poliție județene la miniștri. De altfel, sistemul e atât de strâns controlat de forțele politice, încât din prima clipă hămesiții obosiți de așteptare s-au năpustit în haită pentru a înșfăca tot ce era de înșfăcat. Geniala idee a lui Petre Roman - privatizarea "la locul de muncă" - a fost, înaintea unui eșec economic de proporții, un uriaș eșec moral. S-a dovedit limpede că nu avem
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
de imbatabile la combinațiile cu proxeneții, traficanții de valută, distribuitorii de droguri și hoții de mașini. Dacă luăm lucrurile mai de departe, observăm că polițiștii nu fac decât să-i imite pe politicienii care încă din decembrie 1989 s-au năpustit cu nesaț asupra vilelor ocupate de nomenklatură, pentru a stabili acolo domiciliul ființei lor atât de revoluționare! în fapt, în 1989 s-a produs doar o revoluție (sau rotire) a vilelor - dar și aceea parțială, pentru că, de pildă, Ion Iliescu
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
presei către senzațional și terifiant a favorizat, desigur, metaforele negative - "un torent de știri false, zvonuri și calomnii" (România liberă = RL 276, 1990, 1) - sau pe cele mai curînd neutre ("val"): "Un nou val de dihonie pare să se fi năpustit asupra Opoziției" (22, nr. 16, 1993, 5); "Un nou val de "lichidate"" (Evenimentul zilei = EZ 1975, 1998, 1). Alături de acestea mai apar desigur mulțime, neutru din punct de vedere stilistic, și, din cînd în cînd, sinonimele populare și familiare puzderie
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
ca mitralieră împotriva fondatorului ei. Un spectacol trist, cu ziariști care trag la ordin în țintele ordonate de patron. Cronicarul nu susține că fostul propietar al Curentului ar fi o victimă a presei, dar maniera în care acest ziar se năpustește asupra lui n-are nici o legătură cu ideea de obiectivitate și de imparțialitate. Cornel Nistorescu remarcă acest lucru în comentariul său din EVENIMENTUL ZILEI: "Ziarul Curentul și grupul Monitorul au devenit principalele arme de atac ale unui adversar cu care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
pe care îi avea. Instinctul de apărare funcționează înaintea oricăror alte scenarii. Fata își trage poșeta la piept, demascîndu-i pe hoți. Mai mult, înfuriindu-i la culme. În văzul tuturor, cei trei flăcăi de 17-18 ani (și nu țigani) se năpustesc ca niște fiare asupra tinerei. Cu pumni, cu picioare. Se ghemuiește încercînd, fără succes, să-și acopere fața. Loviturile se succed nemilos, cu o forță animalică căreia nu i se poate opune. Dar ea speră. Așteaptă ca măcar o femeie
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
sfiește să amenințe birjărește. Această ridicare a poalelor peste cap nu e atît indecentă, cît întristătoare pentru moralul nației. De parcă n-ar fi așteptat decît acest prilej ca să iasă la război, oștiri întregi de apărători ai demnității naționale s-au năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie, imaginea dușmanului generic al românității. în loc să vedem partea bună a lucrurilor - și anume, că un intelectual de super-clasă precum Tony Judt dedică un articol României, și încă într-o revistă de extraordinar prestigiu
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
în război l-a revocat pe guvernatorul împăciuitor al provinciei, înlocuindu-l cu un altul, cumnat cu unul dintre cei trei conducători ai Comitetului "Uniune și Progres". Cînd armatele rusești s-au retras de pe frontul Caucazului, trupele otomane s-au năpustit asupra propriilor cetățeni, armenii, începînd să-i măcelărească. S-a cerut populației armenești să pună la dispoziția autorităților turcești patru mii de soldați. Armenii din Van au refuzat, văzînd în asta un motiv pentru anihilarea tuturor. Guvernatorul a decis că
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
blocul în care stă. Sunt unii bătrîni maniaci care le îngrijesc și ele se strîng în jurul lor și discută mult timp între ele ciripind aferate. Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colț să scuture lăzile la tomberoane... Atunci ele se năpustesc asupra resturilor împrăștiate făcînd larmă mare. Vînzătorul stă un timp și le privește; pe urmă își vede de treabă cărînd lăzile goale. Vrăbiile sunt atît de umane, ca bietele gospodine din cartier alergînd de colo-colo după cumpărăturile din ce în ce mai rare.. Poetul
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
am apucat să mai intrăm?/ sau încăperea nu era zidită-n pereți sau încă nimeni n-a locuit-o// (...) sau ușile din față nu erau încă zidite-n pereți și nici o altă/ încăpere nu era zidită dincolo -// atunci ne-am năpustit cu lăcomie înapoi asupra propriului trup/ am coborît și am tras cu furie trapele deasupra...". Poemele următoarelor volume vor transforma această complacere/ închidere în propriul "eu" în revoltă împotriva acestuia. Ieșirea în necunoscut, înfruntarea lui resemantizează vechile obsesii, mutîndu-le în
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
e atrasă de un anume gen, nu are o fascinație specială pentru un anumit tip. Are numai preferințe. Într-o primă fază, acești bărbați nu o interesează ca indivizi, ci ca o realitate globală liniștitoare și reconfortantă. "Ea nu se năpustește asupra lor pentru a-i ademeni, a-i înhăța, a le vorbi. Ea îi privește. Absoarbe imaginea lor, așa cum lacul o face cu cerul". Multă vreme bărbații rămîn la distanță, pentru a putea fi contemplați, observați, descifrați, judecați. Îi vede
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
și argumentul hrisoavelor vremii, ce nu se refereau decât la delimitări de obștii, semn că informația dumisale s-a oprit la momentul manualului de istorie al lui Roller. Altfel, cine nu-și amintește entuziasmul cu care țărănimea română s-a năpustit să se înscrie în colhozuri, duiosul acord între securiști, milițieni, ca să nu mai vorbim de activiștii și propagandiștii ce săltau în pantofi de oraș peste tarlale și toată suflarea satului ce nu putea fi contenită de a-și duce deîndată
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Nimeni vreodată nu va putea să se dedea la ceea ce au făcut ei. Autoritățile au mai putut să înapoieze familiei decedatului un picior, o cizmă și o caschetă de la uniforma nefericitului. Este incredibil că acești oameni au putut să se năpustească asupra cadavrului unui om pe care l-au ucis cu mai bine de un an în urmă. Însă, dimensiunea acestei sălbăticii primitive este revelată de faptul că în rîndul șefilor legionari se găsesc preoți și seminariști!" Dar, în noile condiții
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
traducem în termeni europeni, de ce liberalii sunt mai de dorit decît social-democrații, sau dacă vreți, în termeni românești, de ce "Alianța" e întrucîtva mai bună decît PSD-ul). îndată doi anonimi, pe cît de ignoranți, pe atît de înfierbîntați, s-au năpustit să mă înjure și să mă împroaște cu noroi. Nu m-am ostenit să le răspund. Între timp văd însă că lucrurile au luat amploare. Intelectualitatea română, fidelă liniei trasate de Le Monde și de New York Times se înghesuie să
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
catifelată. Acum vorbește serios, ca de obicei. Mă îndepărtez fără să bolborosesc vreo scuză. Alerg la Carlton să caut protecție. El rîde cu prietena lui. O șuviță transpirată i s-a lipit de frunte ca un semn de întrebare. Mă năpustesc spre el cu atîta putere, încît aproape că-l dărîm. - Hooo! Mă ia sub brațul lui. Mama mă extrage de sub brațul lui Carlton și mă ține de ceafă cu strînsoarea unei mîini de fermier. - Spune noapte bună, Bobby, îmi cere
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
îmi spun să-l las să se izbească cu nasul de geam. O să fie o răzbunare binemeritată. Privesc cum se apropie în goană. Prietena lui îl vede prin propria ei reflecție și dă să-l avertizeze exact cînd Carlton se năpustește în geam. O explozie. Frînturi triunghiulare de sticlă zboară prin cameră. Bănuiesc că pentru el a fost mai curînd surprinzător decît dureros, ca atunci cînd te prăvălești în apă de la mare înălțime. O secundă rămîne locului, clipind amețit. întreaga petrecere
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
italienne cu iz de Vlad Mugur - sînt suportul dramatic, și dramaturgic, pentru o călătorie nocturnă în vieți de actori, în alcătuirile palimpsestice ale acestor ființe. Se zgîrie cu degetul pojghița subțire, suprafața unui destin, pentru ca apoi, năvalnic, protagonistul să se năpustească tot mai adînc în interiorul său, în cercurile concentrice ale existenței sale - sumă de personaje, de roluri, de amintiri, de aplauze, de singurătăți. Ce este, la urma urmelor, actorul? O vulnerabilă alcătuire, o structură labilă care nu-și mai aparține, care
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]