371 matches
-
drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care sunt apanajul său la vârsta tinereții, a fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă deloc a fi îmblânzit. Pentru Maria, însă, aceste vremuri 90 Rareș Tiron fericite apuseseră deja, iar acum, pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oi da, și vin ți-oi da, și haina de pe mine...". Fumul țigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mîngîiate, accentele mutate, oftatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaș, nărăvaș, nesupus și înspăimîntător de timid. Mă întreb și acum, de unde atîta forță ca să-l joace, așa cum l-a jucat, pe Titus Andronicus? Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, șoapta ți se urca în gît, în creier și fugea
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
prisosesc.) Printre ele, și nu în coada listei, se numără și Chipurile lui Stoian G. Bogdan. Care, ca debutant, se bate, iată, cu greii. E o treabă. Ce va face mai încolo, cu cât talent își va gestiona succesul (mai nărăvaș, se știe, decât scrisul), e altă treabă. Care-l privește numai pe el. Și pentru că tânărul poet mi-a făcut pozna, direcționând o pagină din carte către mine, nu pot să mă prefac, olimpian, că n-am văzut nimic: „privesc
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
râsul ei cristalin să fi intrat cariile? De câteva ori, trezindu-mă din reverie am dat cu ceașca de cafea de pereți. Printre cioburi, eram mai puțin singur. }ipătul meu, de fapt, le spărgea. Înfundată și iar înfundată, disperarea, animal nărăvaș, își găsea supapele ei. Ceva ciudat îmi dădea târcoale. Chestia e că mie nu-mi place oțetul în salată" a zis ea. Oare asta ar fi trebuit să mă pună pe gânduri? Sau: "Cu cât îmi place mai mult o
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
George Mihăiță, mai abitir decît în piesa lui Bulgakov. Și actorul nu face un pas înapoi de la această ipostază, nu obosește nici o secundă să caute "chipuri" ale lichelismului și lingușirii, nu se lasă epuizat de ritmul acestei căutări, de ritmul nărăvaș impus de regizor pentru personajul său. Și o șterge tot așa cum a apărut. O apariție contravalului de pe scenă, cum spuneam mai devreme, un personaj care nu-și poate îndoi coloana pe bune, care a rămas prizonier în timpul și manierele lui
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
cei doi adulți se încropește o relație, pe cât de scurtă, pe atât de expediată de către autor. Nici dialogurile anterioare ale lui Rafael cu tovarășul său de cămin Milică nu duc prea departe. Neconsolat fiindcă a fost părăsit de o femeie nărăvașă, Milică va pleca din orfelinatul socialist, lăsându-l pe Rafael singur cu gândurile și problemele lui. Romancierul ar fi putut plonja eficient în această microlume a copiilor instituționalizați, așa cum o făcea în Proorocii Ierusalimului, unde le studia atent colegii de
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
plătească scump dezonoarea și lipsa de omenie... Observația amară a acestei regine urgisite în drum spre ghilotină, că regele fusese totuși dus la locul de execuție cu trăsura, de pe care fuseseră scoase însemnele monarhiei, crinii, una trasă de doi cai nărăvași din grajdurile devastate ale curții regale, pe când ea - dusă într-o cotigă prăpădită cu o mârțoagă costelivă...
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]
-
Franceze, distins în 1982 cu Premiul Goncourt pentru romanul Pe aripa unui înger, având ca subiect viața regizorului Pier Paolo Pasolini care a trăit și a murit aproape la fel ca Merisi-Caravaggio), avea toate datele necesare pentru a reconstitui biografia nărăvașului deschizător de drumuri în pictură. Bun cunoscător al Italiei și al artiștilor ei, apt să înțeleagă universul homosexualilor și raporturile lui cu lumea artei (competență demonstrată în cartea L'amour qui o se dire son nom -Grasset 2001), el are
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
a fost destul de dur. "Ei, astfel de ciondăneli mai apar, mai ales în această perioadă. Sper să se așeze la masă, să comunice și să se înțeleagă. Eu am apreciat evoluția lui Ponta. Știți că i-am reproșat că e nărăvaș ca un cârlan. Văd că acum, ăla mai bătrân e mai cârlan. Altfel, ar fi o obrăznicie din partea lui Antonescu dacă încearcă să sugereze că în spatele lui Ponta aș fi eu sau Năstase. Eu nu m-am băgat în treburile
Iliescu: Crin e acum cârlanul, Ponta s-a maturizat () [Corola-journal/Journalistic/46058_a_47383]
-
de război, care se năpustește asupra personajelor pe care le ia în seamă. Cînd evocă se ia la trîntă, și cînd descrie e în atac, clipele de pasivitate sau de eschivă fiind rare și necaracteristice. Pe un autor atît de nărăvaș îl guști sub unghi estetic și nu cauți să-l judeci sub unghi istoric. A-i cere să fie distant e o condiție absurdă, un Pandrea nepărtinitor fiind o contradicție în termeni. De aceea carența simțului critic îi este acută
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
lucrurile vor rămâne, ca să zic așa, neschimbate în rău, încă de când am zapat, obosit, programele oferite de Revelion, pe toate canalele: un uriaș bordel ambulant, de o vulgaritate, de o plictiseală, de un infantilism ireparabile. O nesfârșită galerie de fetițe nărăvașe, cu un sex-appeal de material plastic, muzici „de-ale noastre”, izvorâte patriotic de sub fălci stâncoase și pântece vitejești, scene de club «îndrăzneț», cu mici numere de magie bleagă, jocuri vesele de societate, în care jucătorii nu se distrează decât pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2892_a_4217]
-
pilda care nimic nu mai înseamnă ziua lungă a unui deget uitat în deșert apa care suferă-n cană ascunsă-n adîncimi rînduiala ca bombele pline de zahăr ca exploziile distrugînd edificiile vîntului mlaștini legate cu frînghii aidoma unor tauri nărăvași plămîni luîndu-și zborul aidoma unor acvile izvoare ațipind pe pumnul tău închis asemeni unor fluturi. Ce aberație Ce aberație ivirea dimineții din gura viperelor ies trenuri trenurile se opresc într-un șemineu în șemineu se-aprinde focul în foc sternurile
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
Dimov și o luxurianță asociativă amintind de Ilarie Voronca, Gheorghe Grigurcu, remarcabilul critic de poezie, a trasat aceeași paralelă cu ,miliardarul de imagini"; s-a vorbit, concomitent sau în succesiune, despre postmodernism, postavangardism, barochism: alte și alte -isme sub care nărăvașul poet să poată fi așezat fără probleme. O mică și benignă cherelă critică, din care autorul de față, obiectul ei, nu poate ieși decât în câștig... Să deschidem însă volumul, cu un titlu stănescian, Orologiul cu statui și să citim
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
schimb, maturitatea poetului este în afară de orice discuție. Inclusiv într-un poem ca 28 noiembrie, o filă desprinsă parcă din proza vieții, în care tatăl face un suc de morcovi și mere pentru fetița lui, fără vreun scurtcircuit liric provocat de nărăvașul autor, se simte inteligența artistică a acestuia din urmă. În contrast cu versurile emfatice ale unor epigoni stănescieni, expresie a râvnei poeticești, dar și a lipsei de înzestrare, asemenea propoziții și gesturi banale ascund (ascund bine, ca să fiu puțin malițios) fracturile pe
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
Petersburg. În aceeași seară, Vorobianinov avu ocazia să se converseze chiar de cîteva ori cu Elena Stanislavovna despre situația dezastruoasă a copiilor orfani și despre pitorescul parcului din Stargorod. A doua zi, Ippolit Matveevici sosi în goană pe cei mai nărăvași cai din lume la intrarea casei familiei Bour și petrecu o jumătate de oră discutînd în chipul cel mai plăcut despre situația dezastruoasă a copiilor orfani, iar peste o lună grefierul șoptea confidențial în urechea păroasă a judecătorului de instrucție
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Cocheta, Tânta, Oli, Tanky, Broască, Didina, Golanu, Alfuca, Ivan Turbinca, Fulgerică, Eva, Filofteia, Brotă, Beleaua Portocalie, Zărzărica, Mițura, Natasa, Troti, Vasilica, Muk, Sofica, Fă, Mărie, Giulietta, Marioara, Geta, Floarea Luptătoarea, Mamzelle, Erotico, Lolika, Hippo, Schnappi, Matilda, Titi, OZN, Bebelousaki, Poșetă, Nărăvașul, Fervex, Leuțul. Mai ziceți și altele . Iar dacă vreți să amintiți cum se alinta oamenii în cuplu, vă invit să recitiți textul intitulat Gândăcel, Chifteluț, Scumpilicul.
Tanța, Troaca, Văcuța și Floarea Luptătoarea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18920_a_20245]
-
ultima zi a lui Pablo? ei bine, cu Pablo nu a fost la fel și nu știu nici acum dacă nu cumva dintr-o pură abstracțiune matematică, pentru că el nu avea sufuciente falange pentru foamea de sunete a pianului său nărăvaș în seara concertului, el nu avea destule mîngîieri care să așeze în trup ființele mici aruncate direct în stradă de un clopot în implozie, el nici măcar nu știa că fiecare sunet este expresia unei stări prin care trupul se descotorosește
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
într-un zid, în compania unui ceas cu nisip și a unor mari mulțimi de porci: cam o mie, unii imenși, alții mici, peste dânsul, pe stradă, căci ușa din zid stătea veșnic deschisă... Ce fel de porci sunt aceștia, „nărăvași precum cerbii/ și imaculați precum serafimii”? Și clepsidra, care este rostul ei? Este, poate, vorba de o aventură de ordin moral a unui om trăind în devălmășie cu fantasmele propriilor patimi. Care patimi sunt nu doar ale lui, ci ale
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
-i intră în curte. De cum îl vede știe cam la ce se poate aștepta și ce potcoavă îi trebuie. E și el un fel de psiholog și a învățat cum să-l ia și de unde să-l ia, oricât de nărăvaș ar fi. Și to- tuși... „Dacă-ți simte slăbiciunile și te vede fricos te-a judecat iute și te lovește fulgerător, că și calul e animal inteligent”, spune Costel Seculin. Pe el nu l-a lovit decât Vifor, calul lui
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
-ți mai stă la potcovit cât e hău și pământu’”, zice Costel cu aerul covaciului cu experiență. Într-una din zile a venit un domn cu o iapă sport de rasă hanoverană la potcovit. Își amintește că era atât de nărăvașă încât nu s-a putut apropia nimeni de ea. În cele din urmă au dus-o la spitalul veterinar de la Universitatea de Științe Agricole, unde au adormit-o. Apoi Costel Seculin a potco-vit-o la toate cele patru picioare în doar
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
nevoie de a mă izola de el, de toate poveștile care într-un fel sau altul mă rănesc, mă răvășesc iar și iar în căutările mele pro comunicare interumană, pro comunicare cu mine însămi, cu inima mea, cu mintea mea nărăvașă, cu sufletul, cu acel tot în care nu mai știu dacă mă pot sau nu defini ca fiind eu, acel eu unic, nu măștile celorlalte eu-uri în care nu mă regăsesc aproape deloc, acele eu-uri pe care le
CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383997_a_385326]
-
în pereți de oglinzi. M-arăt o siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, își înmuiase arătătorul într-o esență de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaș, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul acestuia
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
vezi cum lacom gura scurgerii se cască gata să te absoarbă odată cu apa uiți de tine un timp până când susurul apei iar crește ca un ecou al inimii șoptindu-ți despre paparudele ce vor aduce totuși la venirea nopții iepele nărăvașelor ploi ca să adape și-nsetarea melcilor. Referință Bibliografică: CÂNTEC PENTRU MELCI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
tineri pretendenți la gloria literară, care, după cum acuzau ei, această glorie venea cu viteza melcului. Vinovații erau, desigur, redactorii de la revista Luceafărul, organizatorii Cenaclului, cei care făceau programările tinerilor la citit și propuneau tipărirea în revistă, visul de aur al nărăvașilor creatori. Unii visau cu ochii deschiși și rugători în fața lui Eugen Barbu și Ion Dodu Bălan, absolut imperturbabili la suferință. Acolo și atunci, am avut marea șansă a vieții mele literare să îl cunosc pe Nichita Stănescu, care, de la început
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
în cele trei ocazii când a încercat să continue călătoria pe spinarea unui dromader ciufut, a fost cât pe ce să-și rupă gâtul. Și, într-adevăr, nu era ușor să-ți menții echilibrul într-o fragilă șa beduină, în timp ce nărăvașul animal înainta pe un teren atât de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]