182 matches
-
al morții, într-o școală unde copiii învață ce-i bucuria și cum s-o trăiască. Un vânt al nebuniei care a răpit făpturi plăpânde, trupuri nepângărite, nelăsându-le să crească, să se-mplinească, iar viețile atâtor părinți dintr-o dată năruite ... Ne doare, sigur că ne doare și pe noi cei mulți care trăim aceste zile sub puternica impresie a acelei tragedii. Dar, speranța, cea care nu moare niciodată, ne face să fim încrezători în măsurile care se vor lua, pentru ca
ATAC CRIMINAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348794_a_350123]
-
mistică a Liturghiei, Frăsinei, Editura Platytera, f.a., 390 pag., 30 lei; 43. Ioniță, V., Pătuleanu, C., Constantin Brâncoveanu și relațiile sale cu Europa veacului al XVIII-lea, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 2006, 190 pag., 12 lei; 44. Lascarov-Moldovanu, Al., Biserica năruită, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, f.a., 136 pag., 9 lei; 45. Lascarov-Moldovanu, Al., Întoarcerea părintelui Andrei Pătrașcu, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, f.a., 300 pag., 15 lei; 46. Lascarov-Moldovnu, Al., Cruce și Națiune, Craiova, Eitura Mitropoliei Olteniei, f.a., 224 pag., 10 lei
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
gând lejer... să las să curgă tot ce-i fiere, tot ce-i prea strâmt, prea dur, mizer. sunt călător, și drum, și zdreanța, ce-atârnă-n ram sau gard de fier. o casă mă primește-n ziduri. s-a construit și năruit. pe masă pâinea e amară. uscată-n glas de grâu uimit. m-asculți mereu, copil de visuri! prin cerul meu, în cerul tău, un ciocănit pare ispită. sunt surd și orb de-acum... sunt. eu. Referință Bibliografică: sunt.eu / Anne
SUNT.EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348390_a_349719]
-
aflat mereu sub semnul lui prea târziu. Domină chemarea labirintului, al rătăcirii și, mai ales, al risipirii, asta poate și pentru că alternativa spațiului teluric este departele, numit Țara Vulturilor Albaștri, pe drumul de sihaștri, pe care se poate reface cuplul năruit jos, în acel labirint teluric de care aminteam. Și-n acest volum, ca și în PIANISSIMO (2012) întâlnim aceiași actori de-o seară într-un spectacol care s-a sfârșit pentru a nu mai fi reluat niciodată, aici și acum
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
după multă vreme se apostrofă cu voce tare: Periculos?! Mai periculos decât moartea asta care mă-nconjoară din toate părțile?! Simți impulsul. Avea să ignore semnalele subconștientului și merse mecanic mai departe. Se apropie suficient cât să atingă umbra pietrelor năruite. Toată ființa lui explodă alertată, înainte ca un gând concret să-i fi anunțat pericolul. Apucă doar să înghită o gură de aer, că și simți lovitura! Fusese atacat! Două arătări, două umbre de oameni, firave, ogârjite ca și el
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
cu smerenie în casa ta și-mi opresc privirea să nu alung vreun suflet din cele care s-a jertfit pentru ca tu, Ierusalime, să fii cea mai sfântă dintre așezările sfinte ale acestei lumi. ELECTRA Prin veacuri prăfuite Și cetăți năruite Mă întorc la tine, Electra, zeiță a deminității umane, pentru a-ți lăuda curajul de a-l răzbuna, Cu Oreste împreună, pe tatăl-erou Agamemnon, ucis mișelește de amantul mamei tale L-ați doborât pe uzurpator dar și pe Clitemnestra mama
LIRICE (1) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376655_a_377984]
-
buruienile cresc mari în tufe negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și negre... El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite... Pereții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite se iveau în lemnul putred
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de izvoare ale vieții. Urthona înviat-a în puterea să, acum el nu mai este 850 De Enitharmon despărțit, si nu mai este a lui Los năluca. Au unde-i Spectrul Profeției? unde himerica Fantasma? Plecat-a: și de pe Zidurile năruite Urthona se înalță În toată-a să putere de demult că să-ntocmească-armura cea de aur a științei 339 Pentru Războiul intelectual. Războiul săbiilor acum sfîrșitu-s-a, 855 Întunecoasele Religii au apus, dulce Știință stăpînește. Sfîrșitul Visului NOTE SCRISE PE PAGINILE POEMULUI
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a le pricepe nu pot. Te rog dă-mi cheia La cele ce privesc eu, ca să străvăd ideea. M[AGUL] Știu! Vrei să afli cine-i acel sărman călugăr Ce scări acum clădește din pietre și din bulgări, Din stînce năruite, la acel templu? [PRINȚUL] Da. [MAGUL] E un om neferice... C-o vorbă, soarta sa: Avu dorinți gigantici. Fiind născut sărac, Azi doarme-n pat de trențe, drept perină - un sac; Desculț îmblă pe uliți, de visuri, mintea-i plină
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mușat (1926), Nopți de Moldova (1926), Domnul președinte... (1928), de memorialistică - Cohortele morții (1930), Pe drumuri de țară... (1930), Pe urma vijeliei (1931), Omul care tace... (1935), Drumuri... (1938), Amintiri cu învățători (1943), Cutreierând Basarabia dezrobită (1943) sau romanele Biserica năruită (1932), Mamina (1934), Romanul furnicei (1936), Întoarcerea lui Andrei Pătrașcu (1936), Tătunu (1937). Concomitent, L.-M. dă la iveală, pe lângă manuale și lucrări de jurisprudență, două volume de publicistică - Revoluția de mâine... (1925) și Cruce și naționalism (1938) - și o
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Conștient de necesitatea unei maniere care să îl diferențieze, L.-M. abordează mai târziu, cu inflexiuni satirice, lumea citadină a micilor funcționari în Domnul președinte și Omul care tace. Experiența se repetă și în încercările romanești. Deși subintitulată „roman”, Biserica năruită e o povestire mai amplă, „o romantică poveste de dragoste din vremuri apuse”, al cărei idilism e reliefat de sfârșitul tragic al personajelor. Idilice sunt și câteva din tablourile epice din Mamina, care, montate, sfârșesc prin a înfățișa un personaj
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
În grădina lui Naș Mușat, București, [1926]; Nopți de Moldova, București, 1926; Înseninare..., Craiova, 1928; Domnul președinte..., București, [1928]; Cohortele morții, București, 1930; Pe drumuri de țară..., București, [1930]; Pe urma vijeliei, București, 1931; Ceas de cumpănă..., București, 1931; Biserica năruită, București, [1932]; Casa din pădure, București, 1932; Schitul cu plopi, Sibiu, 1933; Mamina, București, 1934; ed. Craiova, 1991; Omul care tace..., București, [1935]; Flori creștine, București, [1935]; Romanul furnicei, București, [1936]; Întoarcerea lui Andrei Pătrașcu, București, [1936]; Tătunu, București, [1937
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
1925, 307; N.I. Herescu, Însemnări literare, Arad, 1926, 74-77, 80-83; Const. Șăineanu, Recenzii, București, f.a., 121-124; Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 201-204, 222-224; Pompiliu Constantinescu, „În grădina lui Naș Mușat”, SBR, 1926, 2; Bădăuță, Note, 27-30; G. Călinescu, „Biserica năruită”, ALA, 1932, 614; Perpessicius, Opere, V, 333-334; Octav Șuluțiu, „Mamina”, „Reporter”, 1934, 11; Constantin Gerota, „Mamina”, CL, 1934, 3; Lovinescu, Scrieri, V, 78; Iorga, Ist. lit. cont., II, 332; D. Murărașu, Romanul românesc contimporan, CTC, 1937, 11-12; I.M. Rașcu, Convingeri
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Bunăoară, ilustrativ pentru această stilistică este poemul liminar inclus în numărul 1, Templul iubirii, în care însuși robustul Al. T. Stamatiad versifică descripția parnasiană a unui edificiu visat, nepământesc, din aur și pietre nestemate, spre a deplânge în final mirajul năruit: „Și iată că deodată toți îngerii suspină/ Căci templul se preface cu-ncetul în ruină”. Și debutul publicistic absolut al lui Ion Vinea, o prelucrare după Albert Samain, Cetate moartă, exprimă aceeași detresă a ruinelor tragice, iar în Dedicație, o
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
obștile”- din sate etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici zidite cândva de înaintași și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în sufletul cititorului nici un fior. Măsuratul V. trece lin la următoarea experiență literară, acum în spațiul prozei, sursele de inspirație ale povestirilor din volumul Dragoste și moarte (1944) fiind recuperate biografic, vag sadovenian, din mediul provincial (Dragoste și moarte, Idol năruit), din universul rural, cu dramele feciorilor-victime ale războiului (Măriuța), sau din vremea copilăriei „amenințate” de prima zi de școală (Robinson). Inedită ca tematică, povestirea Pan Lazăr creionează portretul unui Quasimodo român, lipsit de prezența luminoasă a vreunei Esmeralde, cu existența
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
îndepărtează: „Doamna / pleacă din sufletul meu / călare, încercănată, / iar calul ei înalt se pierde în dimineața de fosfor” (În dimineața de fosfor). În poemele din Nopți și zile (1999) convulsiile imaginarului expresionist se înmulțesc: „Tot ce-ating e cenușă. Pod năruit. Hăcuire de aripi” (Ziua VIII), existența se desfășoară într-o veșnică precaritate: „Trăiesc soarta / împăraților fără tron: N-am destule cârje pentru / ziua de mâine. Nici amăgiri nu mai am / Cum aveam” (Ziua XI), predilecte fiind acum nocturnul, locurile umbroase
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
17/29 iunie 1878, În Sorin Liviu Damean, România și Congresul de pace de la Berlin (1878), Anexa II.</ref>. Iată cum, ipoteticul sprijin al Germaniei În beneficiul cauzei române, la care năzuiseră Domnitorul și Guvernul său, era pur și simplu năruit. Dacă avem În vedere atitudinea mai sus amintită a Puterilor europene, nu este de mirare că Mihail Kogălniceanu și Ion C. Brătianu, În cursul unor noi Întrevederi cu diplomații acreditați la Congres, au primit din partea tuturor „manifestări de simpatie”, care
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
oamenii ca pe niște otrepe, le vorbește trivial, neevitând vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de cucuvea, răspândind un miros fetid cu toate că „se scaldă zilnic” în apă de colonie, Die Goia nu rostește nici o propoziție fără să o pigmenteze cu măscări. Emite, fără jenă, sonorități intestinale în prezența oricui, ba le și
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
și cea mai măruntă trăsătură. Lumea care-i înconjura se făcea tot mai flecară. Se vorbea despre muncă în loc să se muncească. Se decreta fericirea poporului, însă o femeie bătrână era lăsată să moară de foame în izba ei cu acoperișul năruit. Dar mai ales cel care vorbea despre muncitori, mujicul ăla tânăr și-al dracului, pe care-l strigau cu numele de Carasin, din cauza părului roșcat, ăla nu trăsese în toată viața lui nici măcar o brazdă. Și mai era și cel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
s-ar fi simțit vinovat de capturarea sa. —... Era, spunea el, în ultima zi de luptă în fortăreața de la Brest-Litovsk. Nemții tocmai îi scoseseră din ascunzătoare pe cei din urmă apărători care luptau în subterane. Unii au pierit sub bolțile năruite, alții au fost arși de aruncătoarele de flăcări, asfixiați de fum. I-au aliniat pe supraviețuitori în piața centrală a fortăreței, în fața soldaților germani, care-i observau cu o curiozitate zeflemisitoare. Combatanții clipeau în lumina puternică a soarelui, după lungile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Haitele de nurori i-au mâncat bătrânețele. - Ar mai fi putut trăi, hăt bine, de-ar fi fost cine să-i aibă grija. - A fost om tare și, când a putut, a făcut și bine. La casa scundă și cam năruită a răposatului începuse a se aduna lume. Spălat și așezat pe masă, cu toiagul aprins, colac, la cap, mortului îi fuseseră legate fălcile cu un batic alb, ca să nu- i cadă. Pleoapele cafenii sub care se vedea o dungă albă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
soare, în apus, marmura albă se îmbujorează, iar cei câțiva molizi, ce au crescut pe năruituri, se profilează ca dungi întunecate. Muntele pare un monument măreț, răsărit din desișul pădurii de brad ce-l înconjoară. Păreții de piatră de var, năruiți, proaspăt ciopliți, dispar. Coastele văii se dau într-o parte. Pădurile se lasă până-n malul apei. Umbra copacilor joacă în valurile ogoiate, cu unduiri destul de repezi ca să necăjească, floarea de campanulă, stropind-o șăgalnic și făcând-o să-și scuture
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe, stâncoase, ca niște colți de măsele înveliți în gingii, mărturiile vremurilor depărtate. Unul dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite. Din șesul ca-n palmă, urci cu mâinile în buzunar, așa de domoală e coasta aplecată. O mantie de stejari piperniciți o acoperă, tot mai răriți pe zi ce merge. La tot pasul dai de broaște țestoase; ca și la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai mare impresie am avut-o cu altă ocazie, când am simțit pentru întîia dată moartea, când am avut întîia oară senzația lucrurilor funebre. Era într-un loc, la poalele unui deal, un loc trist, o coastă a dealului ruptă, năruită, singuratică. Acolo am văzut un cal mort, din care mâncau doi corbi mari și negri. Singurătatea locului, tristețea lui, animalul mort, cu o parte din oase goale și cele două păsări sinistre care scobeau cu ciocurile lor mi-au produs
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]