185 matches
-
modul lui Ț. de a aduce poezia la punctul zero, pentru a-i da șansa revigorării pe coordonatele unei inventivități neîngrădite de conformisme. Procesul durează până prin 1923, când, dadaismul fiind declarat mort chiar de întemeietorul sau, iar temeiurile vechii poezii năruite, Ț. începe să se orienteze spre o lirica mai coerentă, pe dimensiunea modernității. E un proces voluntar, cum însuși fostul insurgent mărturisește, care demonstrează că explozia inițială de nihilism avusese funcția de a largi teritoriul poeticului: „Evoluția mea m-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
În perimetrul monumentelor. Indiscutabil că vine munca de educație, de popularizare, informare, cunoaștere. Legile noastre sunt bune și cunoscute, dar cei care le Încalcă sunt lăsați În pace și nu e corect așa, pentru că astfel munca multora dintre noi este năruită. Dacă la astfel de monumente (ne referim la cele mai mari) nu sunt paznici, sau dacă aceștia nu Își fac datoria, se produc pagube majore. Statul poate să aloce fonduri, o serie de specialiști (un grup sau chiar o generație
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
rasism", învechit, întreținut, alimentat, nu va fi urmarea providențială a acestei lupte de clasă, atît de des anunțată, dar care nu a avut loc totuși niciodată, care nu poate avea loc. Nu le rămîne atunci acestor nostalgici ai unui marxism-leninism năruit decît să aștepte, în ciuda tuturor faptelor, în lipsa Marii Seri ce i-ar menține la putere împotriva oricărei verosimilități, a nopților de revolte, a nopților însîngerate pe alocuri în Europa. "Gherila urbană", deja înscrisă în scenariul din 1968, preludiu dar cine
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ca fulgerat de o putere nevăzută. Căscând ochii, șopti: Cum, tu știai de toate astea, și-ai tăcut? Da... Și nu m-ai urât? Nu. Te-am iubit. Cei doi se priviră. Ceva se prăbușea într-un suflet. Omul căzu năruit la pământ și hohotind de plâns, abia putu rosti: Mă mai poți ierta? Celălalt, plin de bunătate, cu lacrimile pe gene, îi puse mâna pe creștet, spunându-i încet: De vreme ce te iubeam, te-am și iertat. 100. Eu n-am
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
una mozaicuri și faianțări. Cu nea llie, cel mai bătrân, dar și sfătos dacă știai să-l faci să se deschidă, am lucrat mai mult timp. M-a făcut să înțeleg durerile sufletului țăranului și meseriașului român, care-și vedea năruită viața de familie și gospodăria sub loviturile urii comuniste. Echipa a fost transferată la Pitești și eu am intrat în alta, sub comanda unui bărbat refugiat în 1940 din Basarabia, domnul Mărunțel, om energic; avea „ochiul câmpului”, ținea cu tot
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
șira spinării paralizată... Și, iarăși te întrebi... câtă suferință a încăput între aceste ziduri... te cuprinde gândul acelei nebunii al acelui nou război.. și te întrebi... „.. de ce... de ce.. ?!”... Seminariștii se gândeau la școala lor... și speranțele lor care păreau iremediabil năruite.. Trebuia luat totul de la capăt. Prea multe rămâneri în urmă erau... de recuperat. Dar, nimeni nu se tânguia... nimeni nu dispera. „Eh !.. Așa a vrut Dumnezeu..!”, își zic ei resemnați. Pe chipurile lor e întipărită răbdarea sfântă a țăranului român
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că și el ne va urma... El, „căpitanul”... trebuia să părăsească ultimul corabia.. în naufragiul ei... Cât de mult ne iubea... și cât de mult îl iubeam și noi pe el. Alungați din școala noastră, cu ultimele planuri ale vieții năruite, începeam o nouă pribegie, dar, nu ca aceea din 1944... acum porneam într-o lungă viață de pribegi fără speranță. Dacă urmele marelui război se ștergeau greu, greu... dar, se ștergeau, drumul noilor zări pentru noi se deslușeau și mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de rege Împreună cu liderii partidelor politice, inclusiv comuniștii. A fost un moment de cotitură pentru România, ca și pentru evoluția războiului În sud-estul Europei (Germania a pierdut sprijinul armatei române, ca și petrolul și grânele românești, și și-a văzut năruit Întregul edificiu strategic din Balcani). Românii și-au Îndreptat armele În direcția opusă, trecând alături de Aliați, și Înaintând, Împreună cu armatele sovietice, În Transilvania, apoi În Ungaria și Cehoslovacia. La conferința de pace, România a fost tratată totuși ca țară Învinsă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deliberat să le distrugă, fie pentru că aceste elite au întreprins fără să-și dea seama acțiuni care au dus la prăbușirea regimului. Acest argument este susținut cel mai bine de o trecere în revistă cronologică a întregii serii de democrații năruite. Analiza cronologică este esențială pentru că elitele politice erau foarte atente la acțiunile omologilor lor din alte state. Ceea ce se întâmpla într-un stat vecin era adeseori luat ca model ce putea fi copiat, ca o previziune sau ca un destin
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
buruienile cresc mari în tufe negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și negre... El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite... Pereții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite se iveau în lemnul putred
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în sufletul cititorului nici un fior. Măsuratul V. trece lin la următoarea experiență literară, acum în spațiul prozei, sursele de inspirație ale povestirilor din volumul Dragoste și moarte (1944) fiind recuperate biografic, vag sadovenian, din mediul provincial (Dragoste și moarte, Idol năruit), din universul rural, cu dramele feciorilor-victime ale războiului (Măriuța), sau din vremea copilăriei „amenințate” de prima zi de școală (Robinson). Inedită ca tematică, povestirea Pan Lazăr creionează portretul unui Quasimodo român, lipsit de prezența luminoasă a vreunei Esmeralde, cu existența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Pe ici pe colo pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărți, oameni cu părul în dizordine (s.n.), ținând cărțile într-o mână ce tremura,...(Eminescu: 2011, II, 36). (S3c) El trecu prin hățișul (s.n.) grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările (Eminescu: 2011, II, 36). (S3d)/ (S4b) Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice (s.n.); pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere, din câte se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
uita la ea. Expresia de pe fața ei era una de crispare, cumplită și nimeni nu ar fi reușit să o descifreze. Avea un surâs de înger clocotind cu fața roșie de mânie, cu broboane de transpirație rece, cu toate visele năruite, singură, ducându-le în spate. Se retrase într-o cameră, se așeză în fața unei oglinzi și se privi mult timp. Apoi începu să vorbească cu ea însăși, punându-și diferite întrebări și totodată dându-și răspunsuri. Nu ieși din cameră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pârâiașe ce-și mâna apele spre adâncuri necunoscute. Din loc în loc, se văd mici scobituri în pereți. Sunt locurile unde cei care trudeau, isi sprijineau opaițele pentru a le lumină calea. Cu cat pătrundem mai adânc, bolțile galeriilor sunt mai năruite, dând o senzație generală de nesiguranță vizitatorilor. Facem cale-ntoarsă pe acelaș drum, însetați de lumina soarelui. Odată ajunși la suprafață, trebuie să ne odihnim trupul, dar și sufletul răscolit de cele văzute în adâncuri. Vizităm expoziția în aer liber a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care, odată, i-a cerut voie să mîngîie o floare ce-o iubise în tinerețea ei și pe care n-o mai avea. Coborînd de pe gang, am trecut încet către cealaltă parte de ogradă. Am observat că fîntîna are ghizdelele năruite și că teiul de la poartă a rămas necules. Teiul, în care cu greu s-ar mai putea sui cineva, are în mintea mătușii o anume sfințenie. Coroana lui a oprit cîndva scînteile unui mare incendiu, salvîndu-i gospodăria. Despre fîntînă a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre riscul mortal al unei eventuale guvernări PSD (dacă suntem pedelizanți) și, oricum, despre nenoro cul fatal al realegerii lui Băsescu (dacă nu mai știm asupra cui să ne delegăm amocul). Pe scurt, situația e albastră. (Sau violetă?) țara e năruită. Mâine-poimâine ne vom da la cap unii altora, sau vom emigra pe altă planetă. „Vrei să spui că totul e în regulă? Că exagerăm când spunem că lucrurile merg prost?“ - vor protesta unii și alții pe agitatul meu forum (exterior
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și numai într-o țâțână, treptele erau putrede și negre - pe ici pe colo lipsea câte una, așa încît trebuiai să treci două deodată și balconul de lemn se clătina sub pași. El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și mare, cu câte un turn la fie care colț și cu o poartă uriașă în mijlocul zidului. Era o ruină mai mult, părea pustie, acoperământul se surpase pe - alocurea, murii păreau a se înclina neproptiți, ferestele sparte, lemnăria putredă și năruită. Un podeț mișcător, mai mult putregăit, ducea peste șanț la curtea castelului. El merse-năuntru. Lumina apăru în fereasta unuia din turnuri, apoi trecu, parecă purtată pin tot castelul, pe lângă toate ferestele și dispăru. În aceeași vreme luna se cufundă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scările înguste în sus și intră într-o cămară nalt boltită în mijlocul căreia se afla o masă de piatră sură și un scaun vechi, a cărui îmbrăcăminte de piele era toată ferfenițită... Numai luna se uita sperioasă pin fereasta veche, năruită* și fără obloane, care sămăna mai mult [cu] o găvăună de piatră de la o vizunie. Bătrânul sur se uita uimit la lucrurile ce-l încunjurau... un pas instinctiv îl dusese în această vizunie... el găsise cheia la sine... Un dulap
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sălbatice cu margini glben-lutoase, aici prăbușinduse în adânc, colo ridicându-se ca împins de o forță năprasnică în sus, prinzând între cute copacii crescuți anapoda, resturi de garduri, tot felul de stâlpi care folosiseră cina mai știe la ce... Pereți năruiți își arătau acum impudic alb- albastrul varului cu sineală ale unor foste interioare de camere, multe, foarte multe hornuri rămase întregi, coborâte acum la nivelul solului păreau niște mici monștri care se ițeau din vegetația ce năpădise totul, ghizduri ale
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de izvoare ale vieții. Urthona înviat-a în puterea să, acum el nu mai este 850 De Enitharmon despărțit, si nu mai este a lui Los năluca. Au unde-i Spectrul Profeției? unde himerica Fantasma? Plecat-a: și de pe Zidurile năruite Urthona se înalță În toată-a să putere de demult că să-ntocmească-armura cea de aur a științei 339 Pentru Războiul intelectual. Războiul săbiilor acum sfîrșitu-s-a, 855 Întunecoasele Religii au apus, dulce Știință stăpînește. Sfîrșitul Visului NOTE SCRISE PE PAGINILE POEMULUI
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alternativă decât camparea pe o vreme îngrozitoare sau unul dintre aceste vehicule detestabile; ne-am resemnat să luăm căruța. Traversarea dură mai mult de o oră; ieșim în fine dintre dârele și făgașele lăsate de căruțe; câteva grămezi de cărămizi năruite, ziduri dărâmate; spărturi prost astupate cu legături de vreascuri sau lăsate așa din 1829, o boltă în ruine reprezentând o părere de poartă: era intrarea Giurgiului! Înăuntru, grămezi de noroi; câteva străzi pavate cu dale enorme, dislocate și desfundate; case
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
obștile”- din sate etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici zidite cândva de înaintași și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În aproape toate satele se ițeau din zăpadă rămășițe de grinzi negre, carbonizate, plopi calcinați își înălțau în văzduh crengile pârjolite ca niște uriașe mături înnegrite, - ziduri fără acoperiș, cu laturile maculate de foc se încrucișau pe la colțuri de ulițe năruite, alături de pereții conacelor, castelelor părăsite, pustii, într-o tăcere fără viață. Zăpada voia parcă să cuprindă tot, a suflat peste parc, acoperindu-l, s-a așternut în odăile goale, fără tavane, s-a întins precum o pulbere fină până și
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
decorul ăsta o să vă pice în cap și vă omoară”, a exclamat cu emfază și pasămite îngrijorat de integritatea corporală a ansamblului. Îi instigase cu înverșunare pe soliști, coriști și mașiniști, să-i boicoteze spectacolul. „Îmi vedeam decorul și speranțele năruite”, își amintește artistul. Disperat, s-a văzut silit să apeleze la o soluție extremă: un expert în domeniul rezistenței materialelor. Reputatul profesor universitar dr. ing. Lazăr Boleanțu, o somitate în materie, i-a salvat spectacolul. Expertiza de specialitate i-a
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]