107 matches
-
Mitropolie; „Veșnică pomenire”, răspundeau mahalalele și din nou așa, până când toate ulițele s-au umplut de lume. La sfârșitul liturghiei, opt monahi greci și opt monahi de la mânăstirea Radu Vodă, primii pe partea dreaptă, ceilalți pe partea stângă, au ridicat năsălia cu coșciugul. Călugării s-au grupat și s-au rânduit după ranguri, grecii și străinii pe partea lor, iar cei de la mânăstirile Radu Vodă, Mihai Vodă și Sfântul Gheorghe pe partea cealaltă. „Aghios o Theos”, cântau monahii greci când Io
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luminau fețele celor îngenuncheați ascultând Prohodul, dârele subțiri de fum miroseau a ceară de fagure. „Ce păcate l-or fi apăsând pe Ștefan? Doamne, ce ciudată e viața omului. Aveam vârsta lui Ștefan când l-au adus pe Barbu pe năsălie de la Stambul. Credeam atunci că lumea o să se sfârșească, n-o să poată răbda atâta jale, și iată, firescul și-a reluat drepturile.” Ridică privirea spre ușile împărătești și-l surprinse pe arhimandrit uitându-se pe după perdeaua neagră și râzând spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deslușește o urmă de cuțit pe curelele șeii, dar... Oamenii, boieri și slugi, s-au speriat cu toții. Cu mic cu mare, l-au plâns și l au vegheat pe clucer și l-au trimis cu călărași la București, pe o năsălie trasă de doi cai, ca să-l îngoape neamurile lui. Seara târziu, după ce luminile taberei se stinseseră, vodă auzi șoapta lui Ștefan: — Taică, asta era gătită pentru mine, nu-i așa? Dacă trăia tușa Anca, sora tatii, ar fi venit plângând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe o pantă descendentă, cum au zis ăia ai lu’ Voiculescu, de la antena a treia și mare minune de nu și or face și antena a patra, ca să se uite la ea morții din morminte, după ce va sta țara pe năsălie... Cu lumânarea pe piept, Învelită În tricolor și cu Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte În interpretarea excepțională a lui Vali Vijelie... Privirea lui Sandu Șpriț varsă melancolie pe față de masă, iar vânticelul tomnatec suflă scrumul din scrumierele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul indirect, cu rotunjimile gigantice ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare, ca o atingere erogenă. Uite, cum se îndoaie năsălia, sub greutatea ei! se entuziasmară cei mai din apropiere, privind la acrobația sacră a celor patru purtători ai Pepenoaicei, care păreau să evite rostogolirea poverii, spre marginea brancardei de răchită. Bulucul de colectiviști pofticioși fiind prea compact, pentru ca alaiul Pepenoaicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de un verde închis, a Pepenoaicei, secționând-o după un plan ecuatorial. Înfundă ulterior lama de oțel iute în profunzimile ei, executând o mișcare rotundă și apoi, ajutându-se de baionetă, ridică emisfera verde de deasupra, răsturnând-o alături pe năsălie. Pepenoaica, simetric dublată, părea că ar voi să se ofere, pe brancarda de răchită, în acest ultim ceas, spre deplină priveliște. Femeile și copiii observară ciudățenia cei dintâi și scoaseră țipete de uluire și de spaimă: planul năsăliei, până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alături pe năsălie. Pepenoaica, simetric dublată, părea că ar voi să se ofere, pe brancarda de răchită, în acest ultim ceas, spre deplină priveliște. Femeile și copiii observară ciudățenia cei dintâi și scoaseră țipete de uluire și de spaimă: planul năsăliei, până atunci arătându-se curb, sub greutate, devenise convex, ca și cum forța de gravitație se exercita pe invers. Deși materialitatea Pepenoaicei părea să rămână la consecvența dintotdeauna, ponderea ei specifică părea în sesizabilă diminuare. Gâturile tuturor se alungiseră și cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șterse, încurcat, cuțitul de pantalonii săi noi, gest de prisos, fiindcă pe lama de oțel, sclipind albastru, între tulburi simțăminte, nu se zărea nici umbră de rouă trandafirie. Îmbulzeala începu să se distanțeze concentric de cele două calote inutile de pe năsălia de răchită, risipindu-se în fanteziste comentarii. Criticile autorităților de partid și de stat, care oricum erau posterioare cazului, au fost fragmentare, scurte și benigne, fiindcă decurgeau din convingerea dialectică potrivit căreia ultimul om bogat, chiaburul Petrea Păun, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
brâu, după care se țineau, repejor, brancardierii Dar noi, cei care douăzeci și una de nopți nu ieșiserăm din pântecele Muntelui Pietrosul, unde am stat astupați de ape și potopiți de spaimă și de necazuri, nu am vrut să urcăm pe acele năsălii, ci ajutați de brațele colegilor, am ieșit de sub Pământ, pe picioarele noastre Iar când am scăpat la lumina de afară, am văzut că era roi de lume și atunci am zărit mașina cu cele șapte racle, cum a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în pământul tare o groapă lată, cât mai adâncă să nu ajungă lupii la ei. "...odihnește sufletul răposaților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea ..." murmură cântat tânărul preot militar lângă năsălia improvizată din câteva scânduri, unde se află întinși cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților negreala cheagurilor uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dumitru Țepeneag In ultimul său roman, Roman sentimental, naratorul e întins ca pe o năsălie, undeva într-un spațiu mortuar, o cameră de spital, pentru reanimare sau, mai degrabă, pur și simplu la morgă: ou mon corps sans vie a été transporté apres un accident. într-adevăr, accidentul cardiac a avut loc în noaptea de
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
popa Oșlobanu [...] - Măi, al dracului venetic și ceapcân de popă! zicem noi, după ce ne adunăm toți la un loc, înghețați de frig și speriați. Cât pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită, vedea-l-am dus pe năsălie la biserica Sfântului Dumitru de sub cetate, unde slujește... (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) 1.Prezintă conținutul de idei al fragmentului. 2.Plasează acțiunea în timp și în spațiu, prin elementele de limbă. 3.Precizează sinonimele termenilor subliniați. 4.Indică modul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
de noi ca atare: au intins-o pe-o masă și a venit satul întreg ... unii din ei plângeau; eu priveam la ei, dar nu știam ce să cuget. Mai văzusem adeseori oameni țepeni întinși pe câte-un pat numit năsălie, purtați pe sus între cântece și plâns, și băgasem de samă că, de câte ori trecea o nuntă așa de tristă pe lângă casa noastră, mamei îi curgeau din ochi lacrimi mari, dar nu știam de ce... Veni noaptea ...[...] mama sta tot întinsă, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
umbra lor posomorâtă. După cină, urc grăbită scările spre locul de mine știut, pe puntea Înălbită de razele jucăușe ale Selenei... Primele stelele Își țintuise În negrul albăstrui al cerului chipul lor viu de lumină scânteietoare, Regina nopții moarte pe năsălie de nouri albi Începuse a pluti pe căile deșerte ale umbrelor Înalte. Este trecut de miezul nopții. Zumzetul s-a mai potolit, doar În baruri mai domnește o anumită animație. În jurul meu se lăsă treptat tăcere, pustiu... cel mult un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pui pe mă-ta care, după slujbă, îți crește plozii, pe nevastă-ta și pe soră-ta să tragă în ham, pe altarul unui capitalism fără suflet, 45 de ani, ca să-ți mai rămână timp numai să te întinzi pe năsălie. Cine garantează că cei care vor „beneficia” de această vârstă de pensionare, care vor cotiza pe la fondurile private, vor avea pensie? Am o vagă convingere că banii depuși de cei tineri la fondurile private se vor „volatiliza” într-o bună
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pus cuțitele la îndemînă căutîndu-și singuri mîntuirea prin trimiterea romanilor pe lumea cealaltă. Exaltarea mistică nu era numai în Iudeea ci peste tot unde ei constituia o comu- nitate compactă și toți așteptau venirea lui Iahwe să-i pună pe năsălie pe romani și pe Neamuri. Practica mozaică spune că pentru a constitui o comunitate - frăție sau sinagogă - sînt necesari cel puțin zece bărbați, capi de familie așa că peste tot pe unde circula aurul și erau afaceri, răsăreau la frății și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
îmbufnat a constat el la capăt de drum înfundat. Chiar în timpul apostolatului început pe la anii 34, vede că nu toți ivriții erau dispuși să-i asculte prostiile și au fost încercări ale celor tăiați împrejur de a-l pune pe năsălie, dar prevederea l-a salvat de la moarte iar cînd a ajuns în pușcărie în anul 58, vede că toată urdia lui de prozeliți ivriți ce a făcut-o după Faptele apostolilor, ar fi de cîteva mii cum scrie la 21
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
având rol utilitar. Studiul lui Petru Caraman asupra Porților monumentale ale României l-a condus pe Ion H. Ciubotaru la concluzia că originea sicrielor cu ferestre se află în înmormântarea suspendată, pe care o descoperim, de asemenea, în basme: „...o năsălie din mlădițe de brad și saschiu, în care amestecară și flori frumoase, și așezară moarta deasupra”, „.lăsară trupul neînsuflețit și nestricat să se legene în aer liber, la umbra frunzișului verde și în cântecul păsărilor pădurii”. Și în colecția Ion
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arătându-ți calea ce duce sub pământ. și ferecând totodată satul în ecoul unei lăzi, pentru ca nimeni să nu mai poată scăpa de acolo. Ca pe toți ceilalți copii, mă duceau și pe mine la morți. Aceștia erau întinși pe năsălie acasă la ei, în odaia cea mai arătoasă. Lumea venea să-i vadă pentru ultima oară, înainte să fie duși la cimitir. Sicriele erau deschise, picioarele - cu tălpile pantofilor înălțate -, ațintite spre ușă. Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să tăifăsuiască despre moartea mea, a devenit nepermis de limpede că nu vor fi în stare să dea piept cu propria lor moarte. Chiar în locul unde pe mătasea albă erau scrise poezioarele din mintea mea, le vedeam căpățânile așezate pe năsălie. Îmi plac oamenii cu pălărie, fiindcă atunci când și-o scot, și-arată creierul. și până în ziua de azi obișnuiesc să-mi plec privirile atunci când cineva ridică pălăria. Nu te uita, ca să nu vezi prea mult! Nu mi-aș cumpăra niciodată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și i-a făcut mortului autopsia într-o zi toridă de vară, chiar lângă scara dudului, pe-o masă de tăiere, în mijlocul curții. De aceea a trebuit pus imediat capacul la sicriu când mortul tăiat bucăți a fost așezat pe năsălie în cea mai frumoasă odaie din casă. În închipuire am văzut însă dâra neagră-albăstruie din jurul gâtului său - de un albastru indigo ca dudele în copacul de-afară. Aidoma crestei oricărei găini, dâra de la gât devenise acum coroana lui. Mortul rupsese
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
destin, se reabilitase cu totul în ochii mei. Odată, îmi povestea cineva, pe timpul unor asemenea inundații, de demult, un biet locuitor bolnav, surprins de apele care pătrunseseră până în tinda casei lui, a murit. Când a trebuit să-l așeze pe năsălie și să-l ducă la locuința de veci, popa chemat să oficieze, creștin cu frica lui Dumnezeu, n-a ezitat nici un moment să înfrunte urgia apelor. S-a dus la datorie, firește. S-a dus așa cum se putea duce: călare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dar și 19, II, pp. 141 ș.u., și 20, p. 284"/>). Voi reveni la aceste legende populare la capitolul despre evreul hagiocid. Aici mă interesează doar un episod anume, care poate fi rezumat astfel : Sfânta Maria era purtată pe năsălie, de apostolii lui Isus, spre mormânt. Mai mulți „jidovi păgâni” au oprit procesiunea, iar unul dintre ei a Încercat să dărâme sicriul cu corpul sfintei. Atunci Maica Domnului (sau „Îngerul Domnului” sau „Puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu”) i-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de sicriul Précistii să-l răstoarne, și-i tăe Arhanghelul mâinele ?”. Iar răspunsul este : „Ofona” <endnote id="(648)"/>. Semnificativ este faptul că Într-una din legendele populare cu același subiect, publicată de Simeon Florea Marian, jidovul care Încearcă să „năruiască năsălia” Sfintei Marii Își pierde numele neutru de Iefonias și capătă unul cu conotații extrem de negative : „un jidov cu numele de Iuda, un urmaș de a lui Iuda Iscarioteanul, care a vândut pe Isus Cristos” <endnote id="(142, p. 306)"/>. Din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]