98 matches
-
poți vedea. Descoperirea îngerului vine odată cu ridicarea măștii de pe propriați nimicnicie: mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde să caut? Vreau să mă sinucid. E atîta siguranță calmă în izbucnirea acesta, un calm paradoxal față de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-l simțim cît e de discontinuu și de meandric, și ne-am desluși că toate vîrstele noastre se petrec cu toatele deodată, etern și efemer în egală măsură, poate că am trăi altfel. Dintrun singur gest și nu așa, în năuceală... Din adîncimea vîrstei, tînărul Doctor își continuă lectura. Și Personajul V. are un prieten medic care încearcă să-l ajute. Îl sedează, încearcă săl hipnotizeze dar singurul rezultat e că Justițiarul, debusolat, începe să ucidă persoane nevinovate. Din ce în ce mai multe. Cu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
toate culorile, chiar mai mult decât negrul, cu toate că acesta Însemna doliu, ceea ce e ușor de Înțeles dacă ne gândim că doliul Îl poartă cei vii, și nu morții, chiar când aceștia sunt Îngropați Îmbrăcați În costum negru. Imaginați-vă tulburarea, năuceala, perplexitatea celui care se Îndrepta spre serviciul său și vede dintr-odată ieșindu-i În drum moartea sub chipul unui poștaș care niciodată nu va suna de două ori, acestuia Îi va ajunge, dacă Întâmplarea nu a făcut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și înainte de război. Funcționarul nu părea mirat de ceea ce auzise. Și-a tras un scaun, era dispus să discute subiectul. A holbat ochii doar când locatarul s-a ridicat, pur și simplu, și a ieșit afară, fără să-l privească. Năuceală, amintiri... fantomele legendei Vancea care îl tot urmăresc, în ultima vreme, la care se tot gândește de atâtea luni, care îl somează, iarăși și iarăși. Și acum s-a infiltrat și mica târâtură a vremurilor noi, tovarășul administrator Toma sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țin certificatul Într-un pachet cu poze vechi, erați și dumnevoastră, domnule Traian Manu, acolo sau era celălalt, care a murit pe front, la Stalingrad, sau la Sighet, nu mai țin minte unde. Asta ar striga mama și, profitând de năuceala Înaltului Oaspete, i-ar cere repede un fleac pentru mine, măcar niște adidași, niște blugi prespălați, un medicament pentru tata și pentru ea nimic, nimic, nimic, decât datoria sfântă de a spăla, mătura, curăța, călca, cârpi, bombănind În urma noastră. * Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în urma mea glasul ei, deja cu accente posesive, pe când mă îndreptam chitit spre cabinele telefonice. Alo? a răspuns repede, chiar după al doilea-treilea apel, acasă la Ilie. - Salut, sunt Tudor. - Hei, salut, bătrâne!! izbucnește sonor omul, după o clipă de năuceală. Tot zici că vii pe litoral, ia zi-i când? - Păi, tocmai asta-i, că-s aici de-o săptămână, am stat în Babadag la o gazdă - fii atent că nu mă mai ține cartela, nu-i mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru pictură. — Bineînțeles că asta e doar o scuză, spuse dna MacAndrew. Dna Strickland medită profund o vreme. Era limpede că nu izbutea să înțeleagă nimic din anunțul meu. Între timp își aranjase puțin salonașul (instinctele ei de gospodină învinseseră năuceala și dezorientarea, și încăperea nu mai avea aerul acela părăsit, ca de casă mobilată oferită de mult spre închiriere, pe care-l observasem la prima mea vizită după declanșarea catastrofei). Dar acum, după ce-l văzusem pe Strickland la Paris, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc și l-a pocnit pe bărbatu-său în obraz cât de tare a putut. A profitat de năuceala lui ca să fugă și a urcat în grabă scările până în atelier. De pe buze nu i-a ieșit nici o vorbă. Când mi-a relatat toate acestea și-a dus mâna la obraz ca și cum ar mai fi simțit lovitura, și în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am pierdut echilibrul și am căzut pe burtă. Blanchard ajunsese în colțul neutru și, cum eram întins pe jos, vederea mi s-a limpezit. Am tras de câteva ori adânc aer în piept, ceea ce a făcut să-mi treacă și năuceala. Arbitrul a revenit lângă mine și a început să mă numere, iar atunci când a ajuns la șase, am încercat să mă ridic. Genunchii îmi tremurau ușor, dar am reușit să rămân în picioare. Blanchard le trimitea bezele suporterilor. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul bătăliei, însuși Selim s-a pomenit încercuit și doar înverșunarea gărzilor lui i-a îngăduit să scape. Tabăra era acum în mâinile lui Tumanbay care, fără a pierde nici o clipă, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de pe strada Saliba, unde și-a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul pierdut. Tumanbay controla mai ales cartierele populare din centru, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel de clipe. Nu mă desolidarizez de ele, de cel ce eram pe atunci. Nici măcar nu înțeleg să-l explic. Doar îl privesc cu simpatia (dacă simpatie poate fi!) cu care îl accepți pe unul care ți-a scurtat, din năuceală și prostie, viața. Am venit la Bibliotecă, totuși, amintindu-mi că aseară m-a sunat N.N., rugându-mă să-i aduc ediția din Piscupescu pe care am scos-o în primăvară, cu autograf. Nu a venit. Știam că nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rând de odăjdii. Nu-mi păsa de ea și cred acum, tot coborând, că, de fapt, cu ea am trăit cea mai liberă iubire. Plutire fără liman, fără valuri, fără lumini. Proțăpit în fața cinematografului, privesc doar cu un soi de năuceală spre fereastra de sus, de sub buza acoperișului. Poate nici n-a locuit Vichi acolo, îmi spun acum, obosit de această ciudată stare a textului care se adună. Parcă abia acum încep s-o plăsmuiesc pe acea Vichi de demult. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acelei nopți fără amintiri, prezența lor la masa mea va însemna o insuportabilă batjocură. Felul acela brusc, dur și nepăsător al întâmplării de a-ți răvăși, iar și iar, clipele, oricum și așa răvășite în acel moment. De a trăi năuceala să nu mai știi chiar nimic despre tine, dacă mai ești, dacă doar te închipui, dacă nu cumva altul te imaginează chiar și, poate, dacă nu cumva însuși timpul prăbușit în tine se revarsă bolborosind iarăși în Lume. Orice hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dinafară și aburite prin interior. O pâclă lipicioasă, prin care privirea abia pătrundea, înconjura trenul. Seara își intrase în drepturi depline și irevocabile. Influențat de starea atmosferică sumbră, de cele discutate anterior, de situația confuză sau, mai bine spus, de năuceala creată și de alte griji ce gravitau în jurul accidentului amintit, s-a lăsat cuprins de tristețe și îndoială. Cu ochii pe jumătate deschiși, tocmai încerca să se încurajeze spunându-și: "Trebuie să mă confrunt cu soarta!" când se pomeni ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fierbințeală în jur iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî ea la ureche Sau oi fi din ăia care fac dragoste cu palma?!... Tremuram. Simțeam cum ard și mă prăvălesc în haos. Cînd totul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îndoit țeapăn spre spate, cu mîna dreaptă spînzurată peste marginea băncii, cu buzele subțiri, de irlandez, supte și crispate Într-un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rezolvă Încîlceala de ani luîndu-mă după gît și sărutîndu-mă de cîteva ori, uitînd de fiica ce stătea alături zîmbind, purtînd, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, Încît În clipa În care aceasta se desprinse de mine, privii cu năuceală la ele ca la două realități asemeni fotografiilor mișcate. Ea Îmi observă mirarea. și puse asta pe seama emoției revederii, o seamă de modificări secrete ale spiritului, și nu era În afara adevărului a cărui arie se dovedi mult mai cuprinzătoare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
e destul, oftă Jenică. — Așa gândeam și eu, mai spuse străinul, închizând atât de încet ușa, încât, în mod inexplicabil, clopoțelul nu se mișcă. O vreme Jenică nu făcu decât să se legene pe scaun, gemând. Când se trezi din năuceală, se repezi și trase zăvorul. Se așeză față în față cu floarea, care parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i! Măi omule, ce-i cu tine, ce-ți veni?! Costache: Eu nu-ți fac nici un reproș... dar... Marieta, eu am știut că periodic mergeai la același colonel de securitate la care mergeam și eu... Marieta: (după o clipă de năuceală) Și?! Da, eram chemată la securitate... Și ce-i cu asta? N-am făcut nimic rău... n-am spus niciodată nimic... Costache: Știu... știu... Marieta: Da de unde-ai aflat tu că eu... Costache: De la el... Marieta: Ia uite! Și mie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Hatmanul, după drama L’Hetman a lui Paul Déroulède, și Cârdășia, după La Camaraderie de Eugène Scribe. În momente și schițe, aceeași lume ca și în comedii. Într-o stare de continuă agitație sau, dimpotrivă, împăienjeniți într-un fel de năuceală, poate și din cauză că e căldură mare (Căldură mare, Petițiune), moftangiii aceștia euforici și limbuți sunt niște pierde-vară. Pălăvrăgesc la nesfârșit (neapărat despre politică), relativizând totul, și cuvintele par că încep să-și piardă sensul. Foiesc întruna, într-o îngustă circularitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în glumă, mai în serios. Mi se uită bestial în ochi și-și arde, demonstrativ, un ciocan în tigva-i care sună-nfundat. Nedezlipindu-și privirea de-a mea. Îi dau pe loc datoria. Ducă-se pe pustii! Ați observat, cred, năuceala produsă de gestul de renunțare al președintelui Constantinescu în fronturile criptocomuniste. Așa ceva activiștii partidului unic n-au mai întîlnit în practică. Cu atît mai puțin în... Cursul Scurt: cum să renunțe ăsta, țapul, de bunăvoie, la o nouă candidatură!!! Vipurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i! Măi omule, ce-i cu tine, ce-ți veni?! Costache: Eu nu-ți fac nici un reproș... dar... Marieta, eu am știut că periodic mergeai la același colonel de securitate la care mergeam și eu... Marieta: (după o clipă de năuceală) Și?! Da, eram chemată la securitate... Și ce-i cu asta? N-am făcut nimic rău... n-am spus niciodată nimic... Costache: Știu... știu... Marieta: Da de unde-ai aflat tu că eu... Costache: De la el... Marieta: Ia uite! Și mie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]