334 matches
-
cap și răspunse, peste măsură de calm: — A, da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi împlini șaptezeci și cinci. Katsuie rămase năucit. Cât de ridicol era să-și piardă calmul cu acel bătrân, când avea în față presiunile treburilor din ziua în curz și probabilitatea de a nu se putea relaxa până seara. Pe lângă conștiința disprețului de sine însuși, Katsuie simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
deodată, detunăturile și strigătele de luptă zguduiră zona și mai puternic decât înainte, cuprinzând întreaga regiune a castelului. Deasupra începea să apar cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi le dădu în grija unui servitor, apoi ceru înverșunat un cal și porni spre castel. Cele două șanțuri din lungul zidurilor exterioare, alimentate cu apă din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu era singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuode mână, spuse: — Stăpâne, n-a fost o zi în anul acesta în care să nu mă fi gândit la dorințade a vă întâlni. Înainte de toate, sunt extrem de mulțumit să văd că o duceți bine cu sănătatea. Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
conțină în ele mult adevăr. Dar tot nu văd în ce ar consta superioritatea! Noi n-avem farmec, sîntem niște pari care nu ne însuflețim decât în clipa când o femeie, cum ați spus, dă ochii peste cap și rămânem năuciți când vă retrageți armele de seducție. Dar asta nu se numește înșelătorie? În asta ar consta deci superioritatea, că faceți doar jocul naturii pentru a atrage masculul și a avea copii? Or, după mine, omul trebuie să fie superior altfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi putut să uite că eram eu, Matilda, care sta în fața lui și care venisem să-i spun că îmi pare rău că i-am spart biroul... N-am mai avut timp să-i spun, m-am pomenit pe jos, năucită. Te miri acum că am îndrăsnit și eu? În orice caz, n-ai dreptul să-mi spui că ți-am deschis perspectiva unei vieți ticăloase. Perspectiva asta ai deschis-o tu! În ce privește prima perspectivă pe care ți-ași fi oferit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
A. Ergolskaia, tânărul ofițer Leon Nicolaevici Tolstoi notează fericit,... (perioada lui românească de fericire, după cum spune Ianoși interpretând românește cuvintele lui Tolstoi): “Sunt năucit. Un oraș mare și frumos, obligația de a te prezenta multora, opera italiană și teatrul francez...” Năucit, cum ai vedea prima dată Parisul, deși unul mititel. Nici urmă de Caragiale! Din contră; deocamdată. Avem certificatul! O copie i se poate trimite cui vrea... Dar, acest oraș vesel, simpatic este și tărâmul ispitelor... Întors cu trupele rusești, după ce
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă... - Dacă cele patru galere continuă tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ne sunt șefi și distribuitori de fonduri de cercetare. Apare de regulă duminica seara, în jurul orei 19.00. De când l-am cunoscut poartă mereu același costum, aceeași cămașă galbenă și cravata bleu. Mediul meu profesional, imaginea fidelă a unei lumi năucite și date peste cap de nebunia ambiantă. La seule manière d'être digne de Dieu, c'est de Le respecter dans les pauvres gens qui souvent comprennent tout de travers. (Singura manieră de a fi demn de Dumnezeu este accea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-a lungul bordului. La jumătatea urcușului se uită Îndărăt, Îndemnându-l pe bargello, care continua să se zgâiască la statuetă cu o expresie năucită. Îl așteptă să Își Înceapă urcușul și, cu un ultim efort, sări pe castel prora. Șeful gărzilor ajunse și el pe punte, gâfâind. Se apropie să se uite și dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
său asemenea unor aripi Întinse. Straie de o croială neobișnuită, ca și marele turban Înfășurat În jurul capului. Barba era și ea lungă și moale, după uzul oriental. Pe chipuri, semnele unei bătrâneți avansate. - Cu toții... cu toții morți, continua să spună bargello, năucit. - Taci, șuieră Dante enervat. Lasă-mă să ascult. - Ce să asculți? - Ce spun morții. Omul acesta nu făcea parte din echipaj. Cu siguranță nu era marinar. I-ai văzut mâinile? Și veșmintele? Era un pasager. Și toți erau deja morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Îl voiai e la Stinche. Dante tresări. Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât În infernul acela. Trânti poarta și se avântă pe trepte, Îmbrâncindu-l cât colo pe străjerul năucit. Ajunse la poarta Îngustă și joasă a temniței de la Stinche, aflată undeva În zidul orb de lângă San Simone. Sus, dinspre ferestuicile din turn, atârnau, ca niște podoabe de la Întrecerea de Armindeni, sforile de care deținuții sperau că vreun suflet milostiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d’Aquilone, Îi zise În șoaptă. Toate companiile sunt adunate aici, În preajmă, și nimeni n-are să te bage În seamă. Așteaptă să treacă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din nou sub ochi plăcile, Își dădea seama Într-adevăr cât erau de mari. În car nu era loc. Cu iuțeală, sub privirile celor doi monahi care asistau năuciți, apucă de subțiori trupul lui Arrigo și Îl potrivi În poziția șezut. Apoi arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau din ce În ce mai Înmărmuriți. Sub greutate, oiștea carului gemea periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
soi de panică, m-am întors cu privirea și am pornit iarăși de-a lungul malului către vârfurile stâncilor ca să pot vedea în larg. Cred că ar fi trebuit să-mi fie foarte frică, dar eram prea intrigat și prea năucit. Câteva clipe mi-am lăsat mintea să se scufunde în ceață parcă și întreaga mea experiență de viață se anula, iar fantomele îi luau parcă locul. Ceea ce trăisem mi se părea totuși prea material, mai ales că îndurasem foamea, frigul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
i se cufundase confortabil sub betelia pantalonului. Iar Einhorn, și el ceva mai încolo, în birou, își deschidea scrisorile, făcea note de răspuns, își consulta dosarele sau mă punea pe mine să verific una-alta - pe mine, ajutorul său ades năucit, care încerca să se lămurească ce punea el la cale cu numeroasele lui mici escrocherii. Din punctul ăsta de vedere, rar era trebușoară în care să nu-și vâre el nasul, de pildă comanda lucruri pe care n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe post de mușama și pusă sub cănile de cafea, sau rupea cu mâinile lui mari și blonde paginile reproduse la mimeograf ca să aprindă cu ele focul în sobă. Citeam eu mai mult din ele decât el, cu o curiozitate năucită. Nu, îl cunoșteam bine pe Simon și ideile lui despre bine și rău. Ne avea pe cap pe mine și pe Mama, zicea el, și n-avea deloc de gând să își mai ia și povara unei întregi clase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu sete; dar am continuat să-l port pe mână. Din când în când, Thea mă mai înlocuia, dar greutatea era mult prea mare pentru ea și după o oră îl ademeneam înapoi pe brațul meu istovit. În ultima perioadă năucită nu am mai fost în stare să rămân în cameră și am plecat cu el pe stradă unde țipetele cu care era întâmpinat l-au făcut să se foiască. Am intrat cu îndrăzneală la un film și am șezut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
proprietarul Cinematografului Star, student la inginerie, la Facultatea de mecanică, fostul soț al surorii lui Mimi Villars, și fost angajat la metro. L-am recunoscut în țoalele lui occidentale. O, zei! Cât de sever, melancolic, plin de importanța misiunii și năucit arăta! La fel ca ceilalți, ducea cu el un pistol; avea pantaloni evazați la spate și burta îi atârna peste curea. Am strigat după el: „Sylvester! Hei, Sylvester!“ M-a privit atent, de parcă mi-aș fi permis o mare necuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Pe deseară! Succes la Astronomie! Fata îi spune cuvinte prietenești, de îmbărbătare. Lazăr flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aceasta capul meu dându-mi de știre că există. Ea și-a îndreptat haina și apoi, fără să se uite la mine și tot fără să se grăbească, a pornit în sus pe scări. Am rămas nemișcat câteva clipe, complet năucit. Apoi, ținându-mă cu mâinile de cap, care părea gata să plesnească, m-am ridicat tremurând. Am urcat treptele și am ajuns în hol. Ușa de la intrare era deschisă iar afară, la câțiva pași de ușă, atârnând ca o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Încă din momentul de la podul Waterloo, când avusesem revelația condiției mele, mă simțeam ca un om care aleargă spre o perdea. Acum, după ce trecusem prin ea atât de brusc și cu consecințe atât de neașteptate, atât de uluitoare, eram amețit, năucit, dar surprinzător de calm. Intrasem în casă ca un hoț. Acum mă aflam în casă ca un general victorios. Vor veni, cu siguranță că vor veni să se ocupe de mine. Eram perfect conștient de această siguranță, de această stabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi ridicasem pumnii ca pentru a mă apăra și m-am simțit ridicolă. Brusc, am realizat că aveam mare nevoie de ceva de băut. * * * Îmi lăsasem dubița undeva către Camden Town, așa că am luat-o În sus, simțindu-mă Încă năucită. Pe stradă treceau În viteză nenumărate autovehicule, mai multe decât În mod normal, dar poate că zăpăceala mea făcea ca fiecare zgomot de mașină, fiecare pas al vreunui trecător să devină copleșitor. Nimic nu părea a avea substanță, dar hărmălaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Hawkins, zise el ușor oficial. Dnă Jones, mă Întrebam dacă v-ar deranja să veniți la secție pentru niște Întrebări suplimentare. — Câtuși de puțin, am răspuns eu veselă. Vreți să vin chiar acum? Dacă nu vă supărați... Omul părea cam năucit, probabil pentru că nimeni nu reacționează cu atâta exuberanță atunci când un polițist se Înființează ca să-l târască la interogatoriu. Sigur, nici o problemă, l-am asigurat eu, cu un zâmbet luminos. Se uita fix peste umărul meu și, urmărindu-i privirea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la curent, zise Mașina. Acum 16 ore au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în imaginația ta nu te pregătesc niciodată pentru realitate. Pregătirea mea mentală pentru această întâlnire de prânz - filmul în alb-negru care se derulase în mintea mea toată săptămâna - nu făcuse decât și mai copleșitoare realitatea dinaintea mea. M-am trezit năucită și ușor consternată de prezența corporală a lui Bangs. Purta puloverul lui roșu în V și o jachetă cam ca acelea pe care e poartă jucătorii americani de baseball. Fața și spatele erau făcute dintr-un material gros, care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]