291 matches
-
pentru protecția constituției"). A fost de asemeni membru al "Societății Prusiene Berlin-Brandenburg" ("Preußische Gesellschaft Berlin-Brandenburg"), de orientare politică naționalistă, xenofobă, iredentistă cu privire la fostele teritorii germane din est, pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial și revizionistă față de responsabilitatea regimului național-socialist. A fost redactor șef la gazeta "Deutsche konservative Zeitung", a colaborat și la unele reviste și ziare considerate radicale de dreapta, ca, de pildă, hebdomadarul berlinez Junge Freiheit, publicația "Ostpreußenblatt" și revista naționalistă austriacă "Zur Zeit". Dénes era adversar declarat
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
însărcinat Centrul Simon Wiesenthal să cerceteze rapoartele tatălui său din timpul războiului. Însă nu s-a descoperit vreo dovadă de participare la atrocități comise de SA ori alte structuri naziste, în pofida faptului că Schwarzenegger senior a fost membru în partidul național-socialist. La școală, Schwarzenegger a fost un elev mediocru, dar se evidenția prin caracterul „voios, binedispus și exuberant”. Schwarzenegger a practicat multe sporturi, influențat în mare măsură de tatăl său. Și-a făcut rost de prima halteră în 1960, când antrenorul
Arnold Schwarzenegger () [Corola-website/Science/303615_a_304944]
-
ajuns binecunoscută în Europa prin descoperirile arheologice ale lui Heinrich Schliemann, cel care a descoperit simbolul în situl vechii cetăți a Troia și cel care a asociat-o cu vechile migrații ale popoarelor indo-europene (ariane) . După înființarea Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("NSDAP"), svastica a fost asociată însă, în marea parte a lumii occidentale, cu fascismul, rasismul, nazismul, Al Doilea Război Mondial și Holocaustul. Utilizarea de către naziști derivă de la mișcarea naționalistă germană timpurie "völkisch", pentru care svastica era un simbol al identității
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
în multe forme, din anii 1880 până prin anii 1920. Din 1917 a apărut și pe bancnotele rusești. Sensul religios al svasticii a fost deturnat la începutul secolului al XX-lea când a fost adoptat ca emblemă a Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("NSDAP"). Această asociere a avut loc deoarece nazismul afirma că arienii au fost strămoșii germanilor moderni și, datorită acestui lucru, cucerirea lumii de către Germania ar fi fost dorită și chiar predestinată. Svastica a fost folosită ca un simbol convenabil menit
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
care nu era nimic de găsit în domeniul lui). S-a însurat fie la sfârșitul anilor ´20 fie la începutul anilor ´30, din relația aceasta a rezultat și un copil. Pe data de 1 aprilie 1927 a intrat în Partidul Național-Socialist German al Muncitorilor (NSDAP) cu numărul de membru 77.890 devenind și "Sturmführer" din cadrul SA-ului. A condus partidul în localitatea Plettenberg (1928 - 31) și în același timp în Sauerland (pe plan de district). Între 1929 și 1933 a reprezentat
Fritz Bracht () [Corola-website/Science/322957_a_324286]
-
Breslau (Wrocław) în Silezia, (atunci în Germania, în prezent, Polonia). Tatăl său, proprietarul unei edituri la Breslau, era originar din Varșovia și era un urmaș al rabinului Itzhak Meir Alter, fondatorul sectei hasidice Gur. După preluarea puterii în Germania de către național-socialiști, el a fost arestat. În anul 1939, în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial familia a izbutit să părăsească Germania nazistă, și să emigreze în Palestina. Tatăl a deschis o mică tipografie la Ierusalim. Rotenberg a crescut într-o
Mordechai Rotenberg () [Corola-website/Science/337180_a_338509]
-
dori mai mult să reprime decât să creeze ceva benefic. Teoriticienii conspirației folosesc termenul "Al patrulea Reich" sau, în limba engleză, "„Fourth Reich”" ca sinonim peiorativ pentru „""”, pentru a sugera că ideologia statului și guvernarea mondială vor fi similare celor național-socialiste din al treilea Reich. Antisemiții folosesc termenul pentru a sugera că un presupus viitor guvern mondial va fi dominat de fasciști evrei. De la finele anilor 1970, extratereștrii de pe alte planete sau din dimensiuni paralele (cum ar fi ființe ipotetice din
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
multinaționale în raport cu statul națiune. Această opinie era comună cu cea a partidelor politice de centru-stânga și chiar cu grupurile politice anarhiste din partea opusă a spectrului politic. Partidul nazist avea o concepție foarte limitată despre economia internațională. După cum spune și numele „național-socialist”, partidul dorea să încorporeze resursele companiilor internaționale în "Reich" cu forța, și nu prin comerț. În loc ca statul să ceară companiilor bunuri din producția industrială și să aloce materiile prime necesare la producția lor (ca în sistemul comunist/socialist), statul
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
a înregistrat în 1932 marca „Edeleanu” (reînnoită până în zilele noastre) - marcă pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanți pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare și turbine, ulei alb, instalații și elemente de instalații pentru îmbunătățirea hidrocarburilor. In timpul regimului național-socialist din Germania compania Edeleanu a fost cumparată de firma Deutsche Erdöl-AG, iar ulterior a trecut din mână în mână până ce în anul 2002 a fost cumpărată de firma Uhde, aparținând concernului ThyssenKrupp. În anul 1960, existau 80 de „instalații Edeleanu
Lazăr Edeleanu () [Corola-website/Science/312119_a_313448]
-
că izbucnirea revoluției în România nu era decât o chestiune de timp. Radicalizarea spre stânga a mers mână în mână cu o radicalizare spre dreapta a societății. Ca reacție la mișcarea muncitorească socialistă, au început să apare sindicate și organizații „național-socialiste”, parțial susținute de guvern. Aceste grupuri erau unite de convingerea, că orice formă a luptei de clasă și a internaționalismului ar amenința unitatea națională. Un astfel de grup a fost și Garda Conștiinței Naționale, înființată la Iași în 1919 de
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
a fost organul de presă al Partidului Muncitoresc Național-Socialist German (NSDAP) începând din 1920. "" s-a format prin redenumirea ziarului ""Münchener Beobachter"", înființat în 1887 la München, care a fost cumpărat în 1918 de societatea Thule. Cu un tiraj de circa 11.000 de exemplare, era una din cele
Völkischer Beobachter () [Corola-website/Science/314287_a_315616]
-
redactor șef în perioada 1921-1923. Sub conducerea lui Adolf Hitler, NSDAP a imprimat săptămânalului "Völkische Beobachter" un stil editorial pe înțelesul oamenilor cu mai puțină educație, cu scopul de a-l transforma într-un instrument important de agitație a propagandei național-socialiste. Începând cu 8 februarie 1923, publicația a devenit cotidian, al cărui redactor șef a devenit Alfred Rosenberg (1923-1938) urmat de Wilhelm Weiß (1938-1945). Între începutul anului 1921 și toamna anului 1923, tirajul a crescut de la 8.000 la 25.000
Völkischer Beobachter () [Corola-website/Science/314287_a_315616]
-
al NSDAP, "Völkischer Beobachter" a devenit un fel de "Buletin oficial" de masă al regimului nazist, ale cărui comunicate aveau caracter oficial. "Völkischer Beobachter" apărea zilnic, cu excepția duminicii. Avea subtitlul "Kampfblatt der national-sozialistischen Bewegung Großdeutschlands" (Foaie de luptă a mișcării național-socialiste a Germaniei Mari). Începând cu 1931, au existat două ediții diferite: Din 1938, după Anschluss, a existat și o a treia ediție, publicată la Viena. Până în 1933, a apărut și suplimentul săptămânal "„Der SA-Mann”". "Völkischer Beobachter" și-a încetat activitatea
Völkischer Beobachter () [Corola-website/Science/314287_a_315616]
-
era apărarea democrației parlamentare germane de dușmanii ei interni și externi. În mai 1933 a fost arestat de Gestapo și internat pentru opt luni în Lagărul de concentrare Heuberg, pentru participarea la plănuirea unei greve generale împotriva acaparării puterii de către național-socialiști. A fost exoflisit din justiție. În 1936 s-a refugiat în Danemarca. De acolo a fugit în Suedia, cu ajutorul localnicilor, când naziștii au început deportarea evreilor din Danemarca către lagărul Theresienstadt. În Suediat a înființat împreună cu Willy Brandt, viitorul cancelar
Fritz Bauer () [Corola-website/Science/328600_a_329929]
-
Zillich a fost președintele Asociației sașilor din Germania ("Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen"), publicând în aceeași perioadă și în presa radicală de dreapta. Singura diferență față de scrierile sale literare și publicistice din perioada antebelică constau în renunțarea la omagiile aduse sistemului național-socialist și lui Hitler personal. În rest, scrierile cuprindeau toate temele naționaliste dezbătute obsesiv și consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adaugau acum relativizările Holocaustului și atacurile la adresa democrației vest-germane și americane. Militează alături de organizațiile germanilor deportați
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
născut sub numele de Milada Králová la Praga. A studiat dreptul la Universitatea Carolină și a absolvit în 1926. A lucrat apoi în Consiliul Municipal din Praga. În anul în care a absolvit studiile universitare, ea a intrat în Partidul Național-Socialist Cehoslovac, care a fost un adversar puternic al naziștilor, în ciuda asemănărilor de nume cu nazism, care este prescurtarea pentru Național-Socialism sau, în . După ocuparea Cehoslovaciei de către germani în 1939, Horáková s-a alăturat mișcării de rezistență, dar a fost arestată
Milada Horáková () [Corola-website/Science/336081_a_337410]
-
în vârstă erau conservatori și monarhiști. În 1932, după instaurarea regimului nazist, se alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
votuir. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut, fiind înlocuit de von Papen, reprezentant al Zentrumului, care a încercat să dizolve de două ori Reichstagul pentru a obține o majoritate. În urmă alegerilor marcate de incidente violente între stânga și național-socialiști, NSDAP a obținut 37 % din voturi-230 locuri în parlament, iar în noiembrie 1932 a înregistrat 33,1%, SPD-20,4%, iar Von Papen a fost nevoit să propună o coaliție cu Partidul Nazist, deși Hindenburg s-a opus. Von Papen a
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
cum ar fi armata. Următorul pas pentru Hitler avea să fie întărirea poziției sale în relația cu armata, acționând împotriva nemesisului acesteia, SA-ul. Pe 6 iulie 1933, la o întrunire a înalților oficiali naziști, Hitler a proclamat succesul revoluției național-socialiste. Acum că partidul nazist obținuse frâiele puterii în Germania, spunea el, era timpul să își consolideze poziția. Hitler a spus: "Șuvoiul revoluției a fost neîngrădit, dar acum trebuie canalizat în albia sigură a evoluției." Discursul lui Hitler a dat semnalul
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
Mare, legendarul rege al Prusiei. Alții au fost revoltați de scara la care s-a făcut masacrul și de lipsa de reacție a compatrioților lor. „Un poștaș foarte calm și liniștit,” a scris jurnalistul Victor Klemperer, „care nu era deloc național-socialist, a spus, « Ei bine, el doar i-a "condamnat".»” Nu i-a scăpat lui Klemperer că multe din victime jucaseră un rol în aducerea lui Hitler la putere. „Un cancelar,” scria el, „condamnă și împușcă membri ai propriei sale armate
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
1925, a condus două expediții arheologice în Orientul Apropiat. În anul universitar 1926-1927 Hrozný a fost ales decan al Facultății de Arte. În anii 1939-1940 a ocupat postul de președinte al universității fiind martor al schimbărilor impuse de ocupația regimului național-socialist. După cel de-al Doilea Război Mondial, Hrozný și-a încetat activitatea academică. Cu puțin timp înaintea morții sale, în 1952, a fost desemnat membru al Academiei Cehoslovace de Științe. După descifrarea limbajului hitit, Hrozný și-a încercat norocul din
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
ales pe Allan Bloom și pe Stanley Rosen. Gustul lui Kojève pentru politică l-a făcut să țină o corespondență cu juristul constituționalist Carl Schmitt care, după cel de-al Doilea Război mondial, din cauza afinităților sale în 1932 pentru partidul național-socialist, a fost oarecum discreditat. Cu toate acestea, Kojève îl considera pe Schmitt un gânditor de prim ordin. Răspunde la întrebarea lui Rudi Dutschke : "" Ce-i de făcut ? "" printr-un abrupt : Să învațăm limba greacă ! " Acest filosof, care trecea drept un
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
Revoluția Germană a dus la instaurarea Republicii de la Weimar, o democrație parlamentară care a fost zguduită de instabilitate și polarizare, și care a fost lovită de o serie de crize sociale, care au dus la dispariția ei în 1933, când național-socialiștii conduși de Adolf Hitler au cucerit puterea.
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
exterminați, inclusiv copii și femei. Partidul a fost fondat în 1935 de Ferenc Szálasi și și-a desfășurat activitatea timp de 2 ani în ilegalitate, fiind scos în afara legii din cauza violenței și a radicalismului. Constituit după modelul fascist al Partidului Național-Socialist din Germania, , un partid extremist de dreapta, a preluat numeroase elemente din ideologia acestuia. Emblemă partidului reprezenta o cruce verde, cu majuscula H albă la mijloc și cu vârfurile crucii în formă de săgeată, într-un romb alb pe fond
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
călugări catolici, alți creștini, martorii lui Iehova, francmasoni, homosexuali, romi și sinti. După "Noaptea de cristal", circa 10.000 de evrei au fost internați în lagărul Dachau. Din 1938, la Dachau au fost duse tot mai multe victime ale agresiunii național-socialiste: cetățeni austrieci, cehi (urmare a anexării Austriei și Cehiei), apoi, după izbucnirea celui de al doilea răzoi mondial, polonezi, norvegieni, olandezi, francezi etc. În scurt timp, deținuții germani au devenit minoritari în lagărul Dachau, numărul cel mai mare de captivi
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]