339 matches
-
Apoi s-a aruncat peste mine, șuierându-mi la ureche: -Să nu țipi! că te omor! Era de țipat? Am scâncit ca șoricelul în gura pisicii, chițăind : -Da’...să-mi lași traista și bățul! -Taci, mă! a șuierat din nou namila, în timp că mă ușura de bolindeți. Apoi s-a ridicat și a fugit. M-am ridicat și eu plângând. Eram murdar de noroi și-mi venea să urlu de disperare. Am început să bâzâi : -Hâââ! Bolindeții meei! Bolindeții meeei
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
le povestesc pățania. Dacă nu mă cred? Păi, nu sunt murdar de noroi? Ei, și? Te-ai împiedicat și ai căzut ca un bleg! Nu! Trebuie să mai colind să umplu traista și nu le mai povestesc nimic. Dar...fatalitate! Namila mă urmărise și eu n-am observat. Iar s-a repezit la mine, iar m-a pleznit în ceafă șuierând : să nu țipi că te omor! Iar am scâncit : dar să-mi lași... De data asta, namila îmi spuse : -Îți
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
nimic. Dar...fatalitate! Namila mă urmărise și eu n-am observat. Iar s-a repezit la mine, iar m-a pleznit în ceafă șuierând : să nu țipi că te omor! Iar am scâncit : dar să-mi lași... De data asta, namila îmi spuse : -Îți las, mă și un bolindete, dar du-te dracului acasă că iar mă faci să te urmăresc toată noaptea! Am și eu treabă! Am îngăimat ca tâmpitul : -Mulțumesc! Namila râse. Mă ușurase de puținii bolindeți, lăsându-mi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
scâncit : dar să-mi lași... De data asta, namila îmi spuse : -Îți las, mă și un bolindete, dar du-te dracului acasă că iar mă faci să te urmăresc toată noaptea! Am și eu treabă! Am îngăimat ca tâmpitul : -Mulțumesc! Namila râse. Mă ușurase de puținii bolindeți, lăsându-mi doar unu, și se ridică, dispărând în întuneric. Am început iar să plâng cu disperare, deznădăjduit: -Păi așa...când mai umplu traista? Hâââ! Eram dezorientat. Casa era aproape. Privind fereastra luminată, mi-
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
să plec acasă? Iote, mă! Mă răzgândii : dacă omul stă pitit după gard și iese iar la mine? După multă reflectare, am constatat că omul avea dreptate. Femeile ieșeau din ce în ce mai rar cu bolindeți. Și apoi... Dacă mă urmărește din nou namila?...Păi, așa, nu umplu eu traista toată noaptea! Așa își făcu loc în creierașul meu și gândul cel bun: -Hai acasă, băiete, că ai ceva bolindeți! Poate, acum mama chiar plânge. Hotărât, o iau înapoi pe uliță, fără să mă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La crucea lui Sas”, fu trezită în puterea nopții de înspăimântătoare lovituri în ușa cămării unde-și ținea ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a patra parte din cunoștințele lui ca să reușească ce și-a propus, pentru că deșertul este aliatul său, iar noi nu putem face nimic în privința asta. — De ani de zile înfrunt deșertul. Yves Clos și Amed Habaja se uitară atent la namila ce stătea de cealaltă parte a mesei în încăpătorul și luxosul cort alb dotat cu aer condiționat și tot confortul ce s-ar fi putut imagina în Sahara; cel dintâi arătă spre harta ce acoperea tot peretele lateral și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
capabili să ne apere, eu nu pot face nimic. — Cel puțin, lasă-l pe Nené Dupré să se ocupe de problema asta - spuse francezul. E un tip decent și se pare că a stabilit o anumită legătură cu acest Gacel. Namila se gândi câteva clipe, aruncă creionul rupt la coșul de gunoi și, în cele din urmă, dădu din cap afirmativ: — De acord! Voi lăsa problema în mâinile lui. Poate cheltui până într-un milion de franci, cu condiția ca voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
luat la ochi un vânat care nu stătea locului, a răpăit cu glas răgușit: - Domniță, haideți să vă plimb. Și, convins că a nimerit ținta și că nu-i rămâne decât să-și ridice vânatul, a coborât din sanie - o namilă măreață, verde, fără picioare, cu mănuși albe uriașe, cât un cap de copil, și în cap cu un cilindru oneghian cu calota retezată - și a pornit-o spre noi, repetând: - Luminăția Voastră, vă duc la trap. În momentul acela, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
abia trăgându-și zilele. Ne adunam toți într-o sală la televizor și, când ne vedea Nic pe mine și pe Ițcuș, se enerva grozav și mormăia așa, ca să-l audă toată lumea: ― Ce dracu’ de treabă e și asta? Pe namila asta să-l cheme Răducu și pe aschimodia asta Mălaimare! Mai era acolo și Costel Constantin, dar el era deasupra noastră, repeta cu Penciu și n-avea treabă cu noi. Doamne, ce clipe am trăit! Se juca Regele Lear și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
prea mult ca să mai putem ascunde dezastrul. Ițcuș se dă mare, că mamă, că eu n-am vrut. „Ieși afară”, strigă Marcela și pune mâna pe o oală din decor, omul vede că nu e de glumă, se întoarce și, namilă mare, ratează ușa și trece prin decor, care se pune de îndată la pământ, căci tocmai uitaseră mașiniștii să pună un șpraiț. În teatru, ca și în aeronautică, dezastrele au cauze cumulate. Pauză. Suntem în cabină, vine cabiniera și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș. De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să părăsească această zi frumoasă de început de vară. Știa că baciul stânei îl așteptă cu mâna imobilizată, deci trebuia neapărat să ajungă la el pe ziuă. Venise ursul să dea iama în mioare și cu toate că au sărit câinii la namila cât un juncan de mare, când baciul șef al stânei a vrut să-l lovească cu bâta în moalele capului, ursul a reușit să se ferească și lovitura a căzut ca un trăsnet peste un bolovan apărut parcă din senin
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
peste tarabă, cu mâna pâlnie în dreptul uneia dintre urechi dete drumul jetului verbal: - Poftim? - Eu le-am scris, omule... - ridică Solomon tonul holbându-se la matahală, cu o nemaipomenită poftă de-a trăi acum ori niciodată, clipa. - Cine, mă? - tună namila din partea cealaltă a tarabei, privindu-și de data aceasta, clientul fix în ochi, cu ochi de sânge închegat. - Eu...- se fâstâci Solomon cu glasul stins - Eu, eu, eu sunt autorul... - Fii cuminte, domnule, șî taci dreacu- zâmbi a desconsiderare taurul
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
presupuse dejunuri. Auzea prin foia de cort ce despărțea terenul viran de terasa cu mici și cu bere, hărmălaia și voia bună de dinăuntru. Nici una, nici două, într-un minut se trezi însă înconjurat de ortacii lui Jery, cu însăși namila în frunte. - Ce-ai zis, băi gunoiule, că mă dai la Poliție? - făcu Jery cu voce dogită, trăgându-și cu greu răsuflarea. Solomon înțelesese acum de ce l-au urmărit ortacii lui Jery chiar și aici, în afara granițelor pieței și îi
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor alergă după cele două namile și începu să le lovească cu mâinile și picioarele. Aceștia nu mai reușeau să-și mai apere fața cu mâinile, iar loviturile lui Mărțișor erau neiertătoare. Căpățânile celor doi sunau ca un butoi gol,după fiecare lovitură. Atât mai apucară
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Gândeau că-i vreo împărăție!... N-avură timp nici să clipească, Nici vorbă să se dumirească.. Că fost-au prinși și duși pe dată Și-unde credeți c-au ajuns? La fată! Dar, lângă ea... ce pot să spun... O namilă de Căpcăun!!! Era stăpânu-atotputernic Și toți îl ascultau smerenic! Dădu poruncă, de pomi argintați, Să fie, cei intruși, bine legați!! Cum de-i văzu mezina-surioară Credeai că se născuse-a doua oară! S-au sărutat, de-mbrățișat nu prea Căci ei
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
din apropiere care urlă de durere. - Trăiți, domn’ general! Ce facem? întrebară câțiva. - Cum, bă, eu trebuie să vă spun ce să faceți? Eu să vă spun? Și începu să plesnească prin aer cu biciușca, repezindu-se spre câte o namilă. Eu trebuie să vă spun, bă? Aplicați, bă, regulamentul, unde scrie clar strategia și tactica în caz de ceva! Scrie, bă? - Scrie! strigară matahalele și babele în cor. - Scrie, bă, că în caz de pericol ne apărăm în formație “Pungă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
scunde și solide printre care mișunau cei care ne capturaseră. Fuseseră aprinse focuri și nu îmi rămânea decât să sper că nu se pregăteau să ne frigă. În cele din urmă, am fost înșfăcate și îmbrâncite în fața căpeteniei. Era o namilă de om cu ținută arogantă, tolănit în mod necuviincios pe scaunul înalt, cu ornamente metalice simbolizând cranii umane. Masca lui era teribil de cumplită datorită trăsăturilor schimonosite și fâșiilor sângerii cu care era împodobită. Prin fantele deschise în dreptul ochilor, nu
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
a doua probă. Mai avusesem de-a face cu un buzdugan. Acesta avea coada lungă și ambele capete acoperite cu conuri metalice ascuțite. Vedeam și singură că într-o luptă corp la corp n-aș fi avut nici o șansă cu namila care se năpustise spre mine chiar înainte de a se închide cercul din jurul nostru. Eu sunt a treisprezecea, deci eu fac regulile! Avântul pe care mi l-am luat, a fost unul dintre cele mai aprige din viața mea, iar arma
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
vrednicei fapturi cu matură și mult talent interpretativ. Apoi, spre surprinderea generală, mâncăm cele mai bune ciorbe, tochituri și poale-n brâu, din viața noastră și, culmea, nici nu murim! Ba, mai mult, pe la sfarsitul mesei, prindem oarecare drag de namila și ne simțim chiar roși de o curiozitate specific urbană. Se pare ca balenă răspunde normal efluviilor de simpatie pentru că, la un moment, dat mă bate pe spate și-mi spune: - Acu c-ai mâțu’ chișcî și io am terminat
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
o voce întrecându-se cu vuietul stihiei: Istrate, unde mama dracului ești, Istrate?!... În lungul plajei pustii, cu nisipul răscolit, ținându-și cu ambele mâini veștmintele ce păreau că se rup de pe ea dintr-o clipă în alta, venea o namilă de femeie. Venea călcând greu, adevărată stâncă imposibil de clintit, oricât efort ar fi depus natura dezlănțuită. Părea statuia însuflețită a mumei primordiale înseși. Lolita, îmi eliberase brațul din strânsoare Cucaras. Lolita! Lolita mea! Aici sunt. Vin, mamă, vin! Fugise
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
și de circulat pentru pasagerii din față și când trăgea de frână, după o coborâre în care credeai că s-a dus dracului totul, la un semnal numai de ei știut, cei doi se puneau de acord pentru a opri namila de tablă, lemn și fier în care ne puseem speranțele că vom ieși bine până în final. Ceea ce s-a și întâmplat! Precizez că transportul cu tramvaiul tras odinioară de cai nu se face din dorința de vedea cât de mult
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
să părăsească această zi frumoasă de început de vară. Știa că baciul stânei îl așteptă cu mâna imobilizată, deci trebuia neapărat să ajungă la el pe ziuă. Venise ursul să dea iama în mioare și cu toate că au sărit câinii la namila cât un juncan de mare, când baciul șef al stânei a vrut să-l lovească cu bâta în moalele capului, ursul a reușit să se ferească și lovitura a căzut ca un trăznet peste un bolovan apărut parcă din senin
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
ani, bine dispuși, care participaseră la un bal de absolvire a liceului, după cum am aflat mai târziu. Toată lumea era concentrată pe captura pescarului norocos. Încet, încet, peștele a ajuns la doi metri de mal, între stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]