328 matches
-
ce îl "citează" pe Boucher, și un NE de factură multimedia în textul înrămat al lucrării ca un întreg. Problema punerii în ramă este complicată de heterogeneitatea evidentă a discursurilor desfășurate, incluzînd diferitele materiale media. Problema relației dintre nivelele de narație poate să ne ajute să înțelegem această pictură. Există cumva un grad de oglindire între narațiunea lingvistică și cea pictată, și între lucrarea ca un tot și citatul din Boucher? Textul sablat de pe plăcile de sticlă se citește după cum urmează
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o dezbatere încîntătoare despre utilitatea acestei teorii (între alte lucruri, de asemenea importante pentru discuția noastră) pentru subiectul acestui capitol și pentru film. O demonstrație în aceiași termeni în Silverman (1996). Despre interferența textuală, vezi Dolezel (1973). Despre diferența între narația "pură" și comentariul non-narativ, vezi Genette (1969). Sînt multe păreri diferite cu privire la discursul indirect liber. O trecere clară în revistă găsim la McHale (1978). Lanser (1982) este destul de nesistematică. O teorie promițătoare vine de la Banfield (1982). Perry (1979) numește acest
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se acordă îndeobște, ca o prezumție condiționată, un nivel de încredere și autoritate care este o putere acordată și transpusă în act. Dar această încredere, putere și autoritate poate fi exploatată sau, dimpotrivă, subminată, cum reiese din discuțiile critice privind ,,narația necreditabilă”. Reprezentarea narativă inadecvată este un proces complex, cu desfășurare anevoioasă. O exemplificare provine de undeva departe de literatură: din cazurile criminale de fraudă gravă unde, după ce a pledat nevinovat, un acuzat este găsit vinovat, sentința judecătorească referindu- se deseori
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o narațiune, dar nu de tip non- tradițional. Decizia în astfel de situații de graniță se bazează pe ceea ce cititorul hotărăște că ar fi scopul ultim al textului: narativ, declamativ, persuasiv, informativ, argumentativ ș.a.m.d. 1.4. Istorie - text - narație În următoarele capitole ne vom îndrepta atenția asupra celor mai influente discuții lingvistice despre narațiunea ca artă verbală: scrisă sau orală, tradițională și colectivă, inovativă și individuală. Aceste capitole readuc în discuție ceea ce s-a sugerat pînă acum despre poetica
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Bal, 1985; Rimmon- Kenan, 1983), prezentarea și manipularea tehnică a istoriei originale implică două niveluri. Adică, dacă ne gîndim la istorie ca nivelul 1 al analizei, atunci în interiorul discursului avem alte două niveluri de organizare, acela al textului și al narației. La nivelul textului, povestitorul decide și creează o secvență anume de evenimente, timpul/spațiul petrecut pentru prezentarea lor, sensul (schimbării) ritmului și vitezei discursului. În plus, el optează (prin amănunte și structurări) pentru modul în care va reliefa individualitatea personajelor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
optează (prin amănunte și structurări) pentru modul în care va reliefa individualitatea personajelor; îi rămîne să aleagă și ce punct de vedere (al cărui personaj) adoptă ca lentilă prin care se filtrează descrierile și personajele (vezi Capitolul 3). La nivelul narației sînt tatonate relațiile dintre narator și narațiunea pe care o spune. Pe de o parte, există un contrast evident între un parcurs al narațiunii incluse într-un roman și spuse de un personaj; pe de altă parte, există o narațiune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o narațiune spusă de un spectator aparent detașat, din exterior și omniscient. Acesta este nivelul la care poate fi analizată prezentarea vorbirii (efectele mimetice ale dialogului pur, ambiguitățile deliberate ale discursului indirect liber). Această distincție între ceea ce numim text și narație provine în principal de la Bal. Se ajunge astfel la încercarea de a separa un strat la care agentul narativ relatează textul (un nivel al narației) de celelalte aspecte ale manipulării textului (implicînd alegeri ale modului în care este prezentată istoria
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dialogului pur, ambiguitățile deliberate ale discursului indirect liber). Această distincție între ceea ce numim text și narație provine în principal de la Bal. Se ajunge astfel la încercarea de a separa un strat la care agentul narativ relatează textul (un nivel al narației) de celelalte aspecte ale manipulării textului (implicînd alegeri ale modului în care este prezentată istoria). Așadar, textul prezintă istoria într-o anumită manieră, iar în cadrul narațiunii un agent reproduce acea prezentare. Totuși, această ultimă separare constituie încă o sursă de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
prezentată istoria). Așadar, textul prezintă istoria într-o anumită manieră, iar în cadrul narațiunii un agent reproduce acea prezentare. Totuși, această ultimă separare constituie încă o sursă de controverse, iar noi am vrea să punem sub semnul întrebării această separație între narație și prezentare. Adepții analizei binare, care consideră bifurcația istorie/discurs deja destul de complicată, au a răspunde la întrebări care pornesc de la premisa că tipurile de narație, ca și strategiile vorbirii și prezentării gîndirii, constituie aspecte ale manierei de prezentare, ca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de controverse, iar noi am vrea să punem sub semnul întrebării această separație între narație și prezentare. Adepții analizei binare, care consideră bifurcația istorie/discurs deja destul de complicată, au a răspunde la întrebări care pornesc de la premisa că tipurile de narație, ca și strategiile vorbirii și prezentării gîndirii, constituie aspecte ale manierei de prezentare, ca parte a unui singur domeniu al discursului. Aceste argumente complexe vor fi reluate din cînd în cînd, dar deocamdată să notăm diferențele în terminologia folosită. Mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
constituie aspecte ale manierei de prezentare, ca parte a unui singur domeniu al discursului. Aceste argumente complexe vor fi reluate din cînd în cînd, dar deocamdată să notăm diferențele în terminologia folosită. Mai încoace, în loc de: ISTORIE - DISCURS avem: ISTORIE - TEXT - NARAȚIE (ca în Rimmon-Kenan, 1983) cu paranteza că acești trei termeni sînt traduși în Bal (1985) ca : FABULĂ - POVESTIRE - TEXT În general, voi folosi aceiași termeni ca Rimmon- Kenan, unde va fi posibil, chiar dacă ne referim la cartea lui lui Bal
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
analiză, cît și pe necesitatea unei tipologii ierarhizate de unități. El propune trei nivele majore în structura narativă: 1. funcțiile (ca în Propp, Bremond) 2. acțiunile (referindu-se aici la personaje , așa cum Greimas - discutat mai jos - îi numește actanți) 3. narația (echivalentul a ceea ce am numit discurs, discours sau sjuzhet) Ceea ce urmează are de-a face aproape în întregime cu primul nivel, acela al funcțiilor, cel ce antrenează narațiunea. Esența funcției este exprimată astfel: „sămînța plantată în narațiune, un element ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a textelor narative și non-narative. Pentru reflecții asupra structurii narative și competenței nonnaratologice recomand lucrările lui Bruner (1986; 1990), importante pentru situarea competenței narative în postura de resursă creatoare în perioada primei copilării. 3 Articularea textului narativ I Timp, focalizare, narație 3.1. Textul narativ: un nivel unic de analiză În acest capitol cît și în cel ce urmează revenim de la caracterizarea „particulelor elementare” ale narațiunilor, grupate sub denumirea de „istorie”, la diferite extinderi și individualizări ale acelor elemente care contribuie
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
alegere a diverselor „puncte de vedere” din care pot fi prezentate elementele. (Bal, 1985: 7) Acest capitol se bazează pe itemii 1, 2 și 6 din această listă (adică, timpul și focalizarea), înainte să se termine cu o discuție despre narație, diversele modalități complexe de a nara sau de a fi narator. Următorul capitol se va concentra asupra itemilor 3 și 4 (personaj și cadru) împreună cu suspansul și surpriza, iar capitolul următor (Capitolul 5) va lua în discuție tehnica subtilă ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
folosirea imperfectului iterativ. Etapele decăderii fizice ale lui Pnin, care au culminat cu ivirea neașteptată a dinților falși, apar într-atît de detaliate și specifice, încît fac repetiția și mai amuzantă. Avînd în vedere și frivolitatea celor spuse, o astfel de narație cu frecvență iterativă - a spune o dată ce s-a întîmplat de mai multe ori - ajută recunoașterea și stimulează simpatia pe care asemenea întîmplări o promovează. Dar, dacă o astfel de atmosferă îl relaxează prea mult pe cititor, următorul paragraf, concis, dintr-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sînt oferite? În mod similar, ne putem întreba și despre evidența psihologică și ideologică, fie ea explicită sau doar implicită: Cui atribuim aceste urme sau revelații ale orientării psihologice și ideologice? Cine este sursa lor imediată? 3.6. Naratori și narație În secțiunea 3.4 am introdus o distincție între: 1. Orientarea: de unde se povestește ceea ce se povestește. și 2. Persoana sau „poziția”: sursa imediată și autoritatea tuturor cuvintelor folosite în povestire. În primul caz este vorba despre focalizare, în cel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
am introdus o distincție între: 1. Orientarea: de unde se povestește ceea ce se povestește. și 2. Persoana sau „poziția”: sursa imediată și autoritatea tuturor cuvintelor folosite în povestire. În primul caz este vorba despre focalizare, în cel de-al doilea de narație, iar acesta din urmă va fi subiectul la care mă întorc acum. Problema de a specifica exact cîte instanțe narative opționale sau obligatorii sînt implicate în procesul de narare poate deveni foarte complicată. Schema general acceptată de naratologi este următoarea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vedere diferite, și pot chiar vedea cu totul alți autori. 3.7. Tipologia modurilor narative (după Simpson) Critica literară folosește o paletă bogată de termeni bine definiți pentru a distinge între diferitele tipuri de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
7. Tipologia modurilor narative (după Simpson) Critica literară folosește o paletă bogată de termeni bine definiți pentru a distinge între diferitele tipuri de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
definiți pentru a distinge între diferitele tipuri de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tipuri de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează atenția asupra narației (de unde
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează atenția asupra narației (de unde descind tentativele de clasificare a naratorilor). Aceste din urmă scheme au mai degrabă o orientare textual lingvistică decît psihologică și, prin urmare, sînt mai compatibile cu un studiu lingvistic al narațiunii. Ca pas premergător, putem parcurge studiul lui Rimmon-Kenan
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
temporale; 4. definirea personajelor; 5. rezumate privind ceea ce nu credeau sau nu spuneau personajele; 6. comentariu - interpretare, evaluare, generalizare. Cele șase tipuri de mai sus prezintă, în ordine, un grad crescînd de cunoaștere naratorială și înțelegere a oricărei istorii. O narație cuprinzînd clar tipurile 1-3, de exemplu, nu se va diferenția de relatarea oficială, cu grad minim de interpretabilitate; le putem regăsi în rapoarte ale poliției sau în descrieri ale unui accident în scopul obținerii asigurării. Mai mult, în cadrul fiecăruia
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
poliției sau în descrieri ale unui accident în scopul obținerii asigurării. Mai mult, în cadrul fiecăruia din cele șase tipuri ale raportului putem distinge un grad mai mare sau mai mic de specificitate, profunzime și înțelegere. (Vezi și demonstrațiile asupra narației, cu un grad mare de subiectivism, de Rimmon-Kenan și Bal.) Dar există și alte tipologii naratoriale ce merită consultate, inclusiv cea a lui Uspenski (1973), sau o variantă simplificată a acesteia elaborată de Fowler (1986). Mai recent, Simpson (1993) propune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]