458 matches
-
pe care poezia (mai ales aceea „de ultimă oră”, a lunediștilor) îl poate obține dintr-o subtilă alianță cu modelele mentale science fiction. „Voi spune - așadar - că «esențialul» poeziei, specificitatea ei nu se rezumă la elementele de decor și de narativitate, ci coboară în straturile mai adânci ale textului, acolo unde apar rupturile de nivel, glisările semantice rapide, scânteile de sens și emisiile de emoție pe care proza nu le poate produce; iar în ordine stilistică, decisivă e structura retorică în
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
cu o serie specială de „arte poetice” (folosesc ghilimelele pentru că altminteri e greu de înțeles rostul unor astfel de declarații de intenție la un poet matur și stabil valoric). Acestea din urmă formează, după părerea mea, nucleul dur al cărții. Narativitatea intră într-un tandem reușit cu un anume tip de livresc. Evocarea lumii literare afine lui ar putea fi interpretată ca o formă tardivă de pact cu minimalismul cotidian al tinerei generații de poeți. Apar, de altfel, multe nume d
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
de poezia „majoră” (care se întinde pe o axă ce trece prin Budila Express și prin Regele dimineții), Mușina a resuscitat, de unul singur, o zonă a poeziei challanged, a poeziei „mici și mijlocii”, situate în afara disputelor dintre lirism și narativitate. Accentul pus pe dimensiunea conjuncturală (măștile camuflând identitățile unor scriitori sau critici notabili) a făcut ca fondul acestui proiect să le alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care era cel
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
âge,/Et tu te garde de tourner les yeux./ Car le bon Dieu, marchant dans ces parages,/Laisse passer son ombre entre les beufs. Pot fi citate, la întâmplare, numeroase fragmente care mențin și în franceză jocuri de rime interioare, narativitatea ludică, modificările bruște de ritm, într-un cuvânt, acea prospețime orală care face specificul lui Arghezi atât în poemele de mare senzualitate (Tinca, Rada, Mirele, Logodnă), prezente în sumar, cât și în unii psalmi sau în celebra De-a v-
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
formula poetului „optzecist” are o retorică in-dispensabilă, o articulare niciodată „simplă”, brută, elementară, ci, dimpotrivă, complicată, rafinată, sofisticată. Pentru a numi un lucru sau un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
proză polițistă și de roman rebrenian. Asta s-a întâmplat până în jurul vârstei de 16 ani, când am descoperit că proza nu este un lucru foarte îndepărtat de poezie și că nu e imposibil să aduci în poezie ceva din narativitatea prozei. S-a întâmplat ca, intens magnetizat de Eminescu, apoi de Lucian Blaga și ulterior de Nichita Stănescu - asta între 16 și 20 de ani -, să încep să scriu mai degrabă imitând. Am imitat cu fervoare, crezând că scriu propriile
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
Arsag, clopotarul. «Lasă-l, spunea bunicul Garabet. Nu e un copil obișnuit. E un copil bătrân de zile.» (...) «Tu ești bătrân din cauza zilelor noastre. Ce n-am trăit noi și ai noștri ți se adaugă ție»”. Subtil cunoscător al normelor narativității, scriitorul alternează procedee diverse (descrierea, observația unor tipuri umane, excursul anamnetic, tehnica digresiunii, glisarea de la un moment cronologic distinct la altul). Tensiunea cărții rezultă din forța detaliului revelator, din evocarea pregnantă, din descrierile minuțioase, de amplă rezonanță afectivă: „Își legară
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
absența ei. Lumea nu „revelă” decît discontinuități și traiectorii suspendate. Cum ar putea atunci literatura să o contrazică? De altfel, pentru edificare, așa cum spuneam, el a mutat accentul, în roman, de pe „poveste” pe „percepție” sau, mai precis, de pe „narațiune” pe „narativitate”. Naratorii sînt adevărații eroi ai prozei jamesiene. Ei „fac” și „desfac” universul epic, în conformitate cu gradul lor de participare/apartenență în/la acest univers. Scriitorul a vorbit pe larg despre capacitățile (diferite!) de „reflectare” a naratorilor (James îi numește pe naratori
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
optzecist de normat proză. Premisele sînt, de bine, de rău, aceleași: trenuri, ,navete", oameni cărora le zboară, amestecate, gîndul și vorba, dialoguri diverse, fire care se leagă sau poate nu. Și un ,program": ambiția de-a scoate, din resursele de narativitate ale unor situații ciobite, incomplete, o poveste. Aici e diferența. Optzeciștii, teoreticieni chibzuiți (mă gîndesc acum la Nedelciu, Babeți, Mihăieș, dar pot fi foarte bine alții...), planificau o narațiune ŕ venir, la capătul unor laborioase preparații, ca să aibă surpriza că
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
curge un secret fluid liric, al admirației și prieteniei (semnul lor sigur e preluarea unui titlu al poetului pentru propria carte de călătorii în istoria literaturii: Filtru era o carte de poeme, din 1968, a lui Ion Omescu). Arta portretului, narativitatea, artificiul stilistic, știința de a face atractive subiecte considerate, îndeobște, aride, alunecoase, fără aderență la comentator (dară-mi-te la fratele cititor!) - acestea sînt cîteva dintre atributele unei cărți care se citește ca un roman: repede, cu folos și cu
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
ci discontinuu, ea se încheagă retrospectiv, înțesată de flashbackuri, ce par aidoma pieselor unui imens puzzle, prin potrivirea cărora cititorul este chemat să refacă aproximativ întregul. Proza Mirelei-Ioana Borchin se aliniază în multe privințe tendințelor postmodernismului, care propune o nouă narativitate, discontinuă, fragmentară, imprecisă, ambiguă”. (Dan Florița Seracin) „Mirela-Ioana Borchin, în cuvinte puține și încărcate de energie, ne transmite povestea femeii moderne în căutarea fericirii de început. Cartea sa Apa, apărută la Timișoara: Editura Mirton, 2016, este o carte în care
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
necum al vulturului carpatin. Rugăciunile noastre, aruncate în văzduh, sunt pietre care, grele de pofte, cad la pământ. Nu ajungi la Dumnezeu cerând pâinea cea de toate zilele, ci renunțând la hambarele lui A AVEA pentru cristalinitatea lui A FI .Narativitatea și lirismul nu sunt poteci spre Dumnezeu.Nici pățaniile filosofiei nu sunt drumeaguri de urmat. La Dumezeu ajungi prin înghețare instantanee, prin fulgerație nonverbală, prin scurt-circuit de memorie, prin uitarea bruscă a posesiei. Se spune că Sfântul Augustin s-a
CRISTALINITATE de JANET NICĂ în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351132_a_352461]
-
ci discontinuu, ea se încheagă retrospectiv, înțesată de flashbackuri, ce par aidoma pieselor unui imens puzzle, prin potrivirea cărora cititorul este chemat să refacă aproximativ întregul. Proza Mirelei-Ioana Borchin se aliniază în multe privințe tendințelor postmodernismului, care propune o nouă narativitate, discontinuă, fragmentară, imprecisă, ambiguă, dacă ne referim mai ales la strania poveste de iubire a protagonistei. Acțiunea romanului este purtată pe două planuri, unul al realității fanice, ca să folosim un termen blagian, evocată fiind, așa cum se arată tuturor, fără să
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
Postmodernismul a avut o relevanță mai mică pentru poezie și o influență limitată asupra dramei (aplicată numai la teatrul absurd, Ionescu, Beckett), în schimb a avut un impact enorm asupra ficțiunii narative, în special asupra romanului. Proza postmodernistă propune o narativitate diferită, fragmentară, ambiguă, în care personajele devin simboluri, se recurge la metanarațiune, modalitate de relatare în care faptele se derulează într-o ordine aleatorie. Ihab Hasan, în lucrarea Dezmembrarea lui Orfeu, observă și alte trăsături ale prozei postmoderniste: decanonizarea, lipsa
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
euforie - disforie Reabilitează micimea poeților noștri Somn - mental Dormit - corporal - vis al co.. - qualia Este Ioan Es. Pop - citește înainte formule existențiale Instrumente de situare - senzorială percepție - reprezenta - jud. raț. noț jud raț - et. si, et. logic investigare organon „prezentar” - narativitate ura luminoasă - sentiment negativ - fără răutate Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
sensotv.ro/arte/Clipa-de-arta-5311/atelierul-artistului-marius-burhan „Marius Burhan - pictor al generației lansate în primul deceniu al noului secol - reactualizează, în contextul unei foarte actuale presiuni a noilor figurativisme, pentru care discursul pictural (ca și cel analogic sau digital) slujesc iluzionismul și narativitatea, acea tradiție a modernismului care a pulverizat sistemele reprezentării mimetice și a denarativizat nu doar artele vizuale, ci și artele definitoriu narative”. (Alexandra Titu - critic de artă ). Eduard Duldner este licențiat în arte plastice si decorative al Universității de Artă
GALERIA SENSO ŞI CONTEMPORARY ART RUHR, PEREGRINÂND ARTELE VIZUALE ÎN UNIVERSUL SUFLETESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342571_a_343900]
-
Saul și ...Pavel, scriitura narativă anticipează oarecum evenimentele epice, în scrierile ulterioare structura și compoziția se complică, iar centrul de interes se mută încet dinspre o narațiune heterodigetică, cu un povestitor extradiegetic, înspre o narațiune homodiegetică. De la focalizare zero la narativitate interioară, intrinsecă, nu e decât un pas. Naratorul devine erou și martor, asumându-și funcțiile comunicării în planul epicului. El își asumă un dublu rol, atât de eu-actant sau narant cât și de actant sau erou al evenimentelor, luând rolul
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
G. Mosari, într-o cafenea la Praga. Reporterul este nu numai un excelent povestitor, ci și un stilist desăvârșit, care știe să transforme relatarea în veritabil poem, cum face în „Yaffo. O zi. Cu soare”, în care se îndepărtează de narativitate, în favoarea expresiilor nominale. El procedează aici urmând parcă îndemnul lui Gottfried Benn ce recomanda poeților să renunțe la verbe și să comaseze totul în jurul unui substantiv. Indiscutabil, așa cum remarca un fin comentator, Zoltan Terner, Roni Căciularu e un reporter din
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
scris/citit. Fiecare își găsește universul în creația fiecărei creații, deoarece în cuvântul visat sălășluiește ființa doritoare să iasă la lumină și să retrăiască în cuvântul propriu care se întrupează în metaforă. Poeziile lui Vasile BURLUI se remarcă prin substanța narativității și prin expresia concentrată a discursului, în fie, printr-un ermetism al imaginilor bine dozat, provenit din condensarea la maximum a sintaxei. Poemele sunt dense, omogene, comunicând o tensiune egală, fără monotonie totuși. Profesează un lirism mesianic, oracular în sensul
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
germană în limba română de Mircea M. Pop. Placheta de versuri ne dezvăluie un poet al sunetului original în care descoperim imaginea unui spectacol despre lume și suflet construit din cuvinte.Poeziile lui Mircea M.Pop se remarcă prin absența narativității, prin expresia concentrată a discursului, printr-un ermetism al imaginilor, provenit din condesarea la maximum a sintaxei: “Cum și când/ți se va înfățișa/depinde în primul rând/ de starea ta sufletească “.(Ipoteză ).Aceste versuri îmi aduc aminte de ce spunea
MIRCEA M.POP SAU O MÂNĂ DE CUVINTE PENTRU ALTERNATIVE POSIBILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345046_a_346375]
-
lecturilor de proză scurtă, urmate de discuții informale cu scriitorii. Timp de trei zile, prin intermediul dialogului cu cititorii și al lecturilor de proză scurtă, punem în discuție ideea literaturii care creează în primul rînd o comunitate de cititori, în care narativitatea, interpretarea și regimul ficțional apar ca dimensiuni esențiale ale vieții cotidiene. În cea de-a treia zi a festivalului, va avea loc o dezbatere cu editorii care, prin activitatea lor, au încurajat proza scurtă, fie prin publicarea acesteia în volum
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ ŞI LECTURĂ – BISTRIŢA 2016 de ECATERINA CÎMPEAN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375097_a_376426]
-
a îmbolnăvit, dar doctorii au ajuns la concluzia că boala nu era cauzată de măr"). După Barthes (în tradiția lui Aristotel), confuzia între consecuție și consecvență, sau între cronologie și cauzalitate constituie, după toate probabilitățile, motorul cel mai puternic al NARATIVITĂȚII: narațiunea ar reprezenta exploatarea sistematică a erorii post hoc ergo propter hoc, prin care ceea-ce-vine-după-X este interpretat ca ceea-ce-este-cauzat-de-X. Fie că sînt implicite sau explicite, legăturile cauzale pot reflecta o ordine psihologică (de ex., acțiunile unui personaj sînt cauza sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
conflict]. Lupta în care sînt angajați ACTORII. Ei pot lupta împotriva Destinului, împotriva mediului lor social sau fizic, sau pot lupta unul cu altul (conflict extern), sau chiar pot lupta împotriva lor înșiși (conflict intern). ¶Brooks, Warren 1959. Vezi și NARATIVITATE. conjuncție [conjunction]. Împreună cu DISJUNCȚIA, unul din cele două tipuri de bază ale JONCȚIUNII, sau relației între SUBIECT și OBIECT ("X este cu Y", "X are Y"). ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. consonanță [consonance]. Fuziunea între un NARATOR și conștiința personajului
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
bine determinată. ¶Beaugrande 1980; Brooks, Warren 1959. Vezi și SCOP, GRAMATICA POVESTIRII. eroare "după aceasta, deci, din cauza aceasta" [post hoc, ergo propter hoc fallacy]. O confuzie, denunțată de scolastici, între consecuție și consecvență. După Barthes (în linia lui Aristotel), izvorul NARATIVITĂȚII se leagă de exploatarea acestei confuzii, ceea-ce-vine-după-X într-o narațiune fiind procesat ca ceea-ce-este-cauzat-de-X: fie "A început să plouă, și Maria se lăsă copleșită de nostalgie"; nostalgia Mariei tinde să fie interpretată ca fiind cauzată de condițiile meteorologice. ¶Aristotle 1968
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un anumit număr de posibilități, citirea (procesarea) unei narațiuni fiind, între altele lucruri, o întrebare despre ce se va realiza, sau nu se va realiza. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks 1984; Martin 1986; Prince 1982; Said 1975. Vezi și SFÎRȘIT, MIJLOC, NARATIVITATE. încercare [test]. O SINTAGMĂ narativă care caracterizează mișcarea SUBIECTULUI către scopul său și care presupune o confruntare polemică sau tranzacțională (o luptă pentru un anumit obiect sau un schimb de obiecte), o dominație (de către Subiect) și consecința sa. ¶În SCHEMA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]