329 matches
-
pe punctul de a scrie în continuare, cînd se întîmplă ceva chiar înainte de ultima întîlnire ratată a celor doi ceva care determină acest eșec. Ei bine, ceea ce se întîmplă este tout simplement ACEST LUCRU: vreau să spun că el și naratoarea "se logodesc"100. James procedează în același mod și în notele sau schițele pentru diverse alte povești 101. Această tendință ne este foarte utilă, pentru că ne oferă multe informații despre misterul procesului concepției, însă pînă acum a fost prea puțin
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Un etcetera le-ar cuprinde. La fel ca Ioan Lăcustă, Ioan Groșan, Cristian Teodorescu și alții, prozatorul stă, declarat, la ușa domnului Caragiale. Îi lipsește însă neutralitatea absolută a camerei de înregistrare. În prim-planul prozelor se află o voce naratoare - vocea autorului: cel care urmează să scrie sau, eventual, o face în timp ce observă. Comportamentul degajat al prozei lui Caragiale e înlocuit de un anume didacticism, pe alocuri de un tezism mărturisit, iar implicarea (ca și explicarea) se numără printre atribuțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
Un eveniment într-o fabulă (aici, fictivă): sunetul vocii lui Steyn. 2. Cineva care aude această voce răsunînd, sensibil fiind la timbrul acelei voci și la rezonanța surdă specifică pe care o dobîndesc sunetele într-un vestibul. 3. O instanță naratoare care numește acțiunea și percepția acesteia. Agentul narator nu se menționează pe sine în acest proces. Ar fi putut foarte bine să o facă. În acest caz am fi citit "(Eu narez:) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
b), ,eu" vorbește despre sine. În c), "eu" vorbește despre altcineva. Cînd într-un text naratorul nu se referă niciodată explicit la el însuși ca la un personaj, putem vorbi, din nou, de un narator extern (NE). De fapt, instanța naratoare nu figurează în fabulă ca actor. Pe de altă parte, dacă "eu" se identifică cu un personaj din fabula pe care o relatează el însuși, vorbim despre un narator-personaj (NP). Această diferență între NE și NP, între un narator care
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în același timp gîndindu-ne că "eu" nu este personaj, că nu este actor ca în e). Acest caz poate fi indicat de adăugarea termenului "perceptibil" sau "non-perceptibil", prin care înțeleg perceptibil (p) sau non-perceptibil (np), specificat ca atare de instanța naratoare din text. Atunci, formula pentru această frază poate fi: NE (p) [FE1[FP2 (Ott.)] -Steyn (p)]. Astfel, există o coincidență parțială a doi dintre cei trei agenți, deși încă mai sînt trei identități diferite în joc. Această formă apare destul de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
propriu-zise ale textului. Dar avem doar o delimitare inițială care cu greu poate fi particularizată și care, în orice caz, nu ne poate rezolva toate problemele. În însăși substanța povestirii întreaga masă de informații care ne este prezentată de instanța naratoare granițele sînt de asemenea greu de trasat. Cînd întîlnim un portret detaliat al unui personaj care a fost deja menționat, sîntem îndreptățiți să afirmăm că respectiva informație acel portret "aparține" personajului, "creează" personajul, îl schițează, îl construiește. Dar bazîndu-se pe
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
focalizarea exclusiv în sarcina Focalizatorului-Personaj. Acest lucru se întîmplă cînd un obiect (pe care personajul îl poate percepe) este focalizat, dar nimic nu arată că ar fi și perceput. Acest precedeu este comparabil cu stilul indirect liber, în care instanța naratoare aproximează cu cît mai multă acuratețe cuvintele personajului, fără însă a-l lăsa să vorbească la persoana întîi. Un exemplu de astfel de focalizare în "stilul indirect liber" sau, mai degrabă, "focalizare ambiguă", este prezent în povestirea lui Cehov Doamna
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în putrefacție"; a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului al XX-lea. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat și setea de putere a lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
casete audio, pregătite din timp și difuzate post-mortem. Alik va fi chiar și la propria înmormântare regizorul reacțiilor publicului, un fel de comper detașat și lucid al spectacolului, inclusiv muzical. O ultimă lovitură de teatru nu putea lipsi din repertoriul naratoarei Ulițkaia: cinicii galeriști care ignoraseră până atunci producția plastică a lui Alik, îl contactează subit pe avocatul artistului defunct, adică pe prima iubită a acestuia, Irina. Achiziționarea tuturor lucrărilor pictorului este apogeul postum al figurii lui Alik, dar și o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
toată lumea se adunase în jurul muribundului Alik, iată că odată cu el dispare o anume Rusie, o Rusie a trecutului fiecărui personaj. Este vorba de o veselă, brechtiană înmormântare a gândirii captive, regizată alert și în cunoștință de cauză de mult talentata naratoare Ulițkaia, expertă în tragicomedia vieții, indiferent de meridianul geografic sau fundalul istoric pe care se deapănă. Viața și viziunile pastorului Cederblom Suedezul Göran Tunström (1937-2000) își datorează reputația romanului "Oratoriul de Crăciun" (1984), tradus în peste 20 de limbi. Ultima
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
construcție opusă romanului anterior: dacă în Căderea, ca într-o mișcare centrifugă, el multiplică în jurul protagonistului evenimentele și destinele prinse într-o arborescență epică, în Umbra multiplică ipostazele aceluiași eveniment, ca într-o mișcare centripetă, prin receptările diferite ale personajelor naratoare. Alexandru și G. își adună prietenii pentru a resuscita memoria lui Z., mare lider al generației sale, fascinant ca un zeu sacrificat de istorie tocmai pentru a rodi în amintirea celorlalți, rămași în viață și, mai ales, în mașinăria istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
respectiv, interior-serioase a ionicului. Se observă însă foarte ușor că distincția între doric și ionic, care opunea pe exterior lui interior - din unghi naratologic - este de fapt traversată de o alta, căci serios și ironic nu mai trimit la instanța naratoare, ci la aceea creatoare, reflexivă și critică. În cel de-al treilea volum planul de referință al sensului se mută, abordând pe narator în beneficiul autorului. Nu fictivul romanului interesează pe critic, ci textul (fictiv). Textul ca produs al scrierii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
elipsa evenimentelor rezumate în v. 537 reprezintă un pretext pentru soțul gelos de cerere a unei noi povestiri complementare (povestirea 2). Molière găsește o rezolvare la această problemă tehnică prin introducerea unui povestiri în cadrul dramei, moderând momentele de întrerupere ale naratoarei și introducînd în cadrul narațiunii dialoguri raportate. Trebuie să urmărim acum modalitatea prin care retorica și dramaturgia abordează aceste fapte pe care tocmai le-am amintit. 4. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie Așa cum se ilustrează în istoria teatrului, și așa cum
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
recurge la trimiteri spre propria-i biografie. Petru o iubește pe Dumitrița, fiica unor oameni săraci, dar părinții lui se opun la căsătoria lor. El pleacă în America, Dumitrița rămâne singură, deznădăjduită, și moare născând o fetiță care este chiar naratoarea. În romanul Maria (1988), dramatismul atinge pragul nevrozei. Suflet bântuit de spaime și neliniști, o femeie divorțată, cu doi copii, trăiește o acută stare depresivă și se internează în spital, pentru tratament psihiatric. Medicul izbutește să-i amelioreze sănătatea, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
caz de altfel, fetița este martora unor schimbări uriașe care aveau loc în casa ei, ea neînțelegând nici ce anume se întâmpla și nici de ce. De data aceasta, fetița nu mai este însă Sara, ci sora ei mai mică, în vreme ce naratoarea se numără printre cei care înțeleg evenimentul, așa că își poate aminti întâmplarea amuzată (râde când îl povestește). Sora ei avea 4 ani, cam tot atât cât avea și Sara când a trecut prin experiența morții surorii sale. „A văzut cum
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
adoarmă imediat, astfel încât acestea i-au îngăduit-o. Cum creierul era obosit, ea a început să aiureze. Toți credeau că va da ortul popii sau a înnebunit. *** Neașteptarea pruncului pare a fi fost un șoc pentru amintita "instanță" (născătoare și naratoare). În orice caz suficient pentru a simți nevoia să scoată de pe caierul memoriei episodul la 29 de ani după petrecerea lui. Culpabilizare poate și pentru că ne-nașterea a fost evitată prin descântec, astfel încât pruncul își datora părăsirea pântecelui matern unor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
celui în care S. fusese găzduită în 1918. Aceleași cu ale gazdelor de atunci sunt și numele personajelor centrale. Meritul esențial al cărții e realismul necruțător. Prezentând fapte cotidiene în ordinea succesiunii lor, cu obiectivitatea unei camere de luat vederi, naratoarea dezvăluie un mod de viață primitiv până la sălbăticie, crâncen, abrutizant. Sătenii nu numai că nu au nimic din puritatea morală a țăranilor sămănătoriști, dar sunt răi, cruzi până la ferocitate, suflete dure, insensibile, neîncercate de milă, dominate de instincte. Unicul mobil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
critic literar. Este absolvent al Facultății de Litere a Universității din Cernăuți (1976). Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a fost crainic la radio, cadru universitar, redactor la revista „Glasul Bucovinei”, doctorand la Universitatea din București. Critic „cu orgolioase erupții naratoare”, „declarând că «nu poate adormi într-o tradiție»” (Adrian Dinu Rachieru), H. a scris eseuri despre poezia bucovineană din ultimele decenii. Prezent, în 1977, în volumul colectiv Dintre sute de catarge, îngrijit de Mihai Cimpoi, H. va experimenta ulterior mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
ales prin punctele de pauză în povestire și relativizarea maximă a acțiunii și a spațiului în care se mișcă. Ceea ce se întâmplă în această pustietate se conturează prin prezentul acțiunilor reiterate, în timp ce drumul dinspre uman și comentariul „înțelegător” al instanței naratoare se înscriu în durată, deci sunt exprimate prin timpuri ale trecutului. „Setea mortului”, care ocupă un loc important în practicile funebre, constituie un alt topos comun celor două mutații existențiale. Celui dispărut i se cară apă în mod simbolic timp
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însăși starea de spirit sintetizată emblematic în titlul romanului postum Visătoare? Dincolo de diagnostice, de verdicte, de aproximări la termen! Dincolo de obscuritatea amenințătoare, pe durata comei prelungite, din capitolul sumbru cu care se deschide romanul. Dacă nu iminentă, irevocabilă! Și ea naratoarea, astfel desemnată impersonal înțelesese că scadența se apropiase amenințătoare. Pândea de după colț sau la următoarea intersecție. S-o fenteze era de neînchipuit. Dar nici măcar să câștige, cumva, timp? Îi trebuia atâta răgaz cât să pună în ordine stocul de amintiri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
faptelor văzute la lumina zilei e dublată, fortificată de o viziune lăuntrică, sfredelitoare, ce le amplifică ecourile, trăgând înțelesuri imprevizibile din asocierea cu umbrele nocturne. Înaintea ambiției de a trimite fascicole de lumini spre propriile căderi sub zodia întunericului definitiv, naratoarea fusese tentată să tatoneze perimetrul unui întuneric premonitoriu. Încă în volumul de studii Structuri libere, din 1970, un eseu întoarce pe toate fețele asalturile morții asupra lui Blecher. Apoi, își inaugura intrarea în cohorta prozatorilor cu o excelentă nuvelă (Călăuza
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-a reproșat autoarei tocmai graba empiristă de a închide orice portiță de scăpare explicației care depășește frontierele bunului-simț. Totuși, autoarea are intuiții remarcabile din perspectiva postmodernității, de vreme ce, în proza sa, cultivă cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la sinucidere. Nevroza personajului este pusă pe seama consumului excesiv de ceai verde, de unde și titlul nuvelei. Carmilla, pe de altă parte, anticipează tema stokeriană din romanul Dracula, aducând în prim-plan ideea lesbianismului vampiric 32. Relația în cauză se stabilește între naratoare, o anume Laura, care suferă atacurile lamiei încă de la șase ani, și o fată de aceeași vârstă, care se dovedește a fi contesa Mircalla Karstein, devenită mort-viu. Prozele lui Le Fanu sunt considerate printre cele mai valoroase și mai originale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de sobrietatea tensionată a stilului - expresie a unei stări de dincolo de durere. Deși cu subiecte banale, aparent lipsită de o interpretare a realității, de organizarea epică în scop „literar”, proza lui C. este modernă prin puritatea privirii și a vocii naratoare, prin încercarea de a realiza o autenticitate ontologică. SCRIERI: Întâmplări omenești, Brașov, 1934. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Întâmplări omenești”, F, 1934, 2; Teodor Murășanu, Nicolae Cantonieru, PLI, 1935, 10; Ștefan Baciu, Nicolae Cantonieru, „Pământul”, 1935, 114; [Nicolae Cantonieru], „Front literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]