329 matches
-
aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se mai aude de ei, un inginer silvic, Ion Lup, găsește cadavrul lui Jacobs în pădure, pe jumătate putrezit, într-o capcană pregătită de braconieri pentru urși. Mister... Groază... După investigațiile făcute de poliție, de alte forțe (obscure) și de naratoarea însăși, se descoperă faptul că Jacobs n-a murit accidental. El a fost sacrificat de Elsa, care, departe de a fi un înger de femeie, cum pare, se dovedește a fi un vampir modern (cu fustă), de profesie biolog, membră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gunoi în putrefacție" ; că a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului XX. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat și setea de putere a lui
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
ziduri, cel mai puternic dintre ele fiind lipsa de comunicare. Compatrioții întâlniți acolo refuzau comunicarea în maniera exemplelor din citatul anterior, iar dialogurile cu americanii propriu-ziși erau compromise de diferențele culturale și de mentalitate. Interviul pentru naturalizare la care participă naratoarea cărții este o simfonie a noncomunicării, funcționarul american nefiind altceva decât o mașină umană care nu face decât să completeze aproape mecanic rubricile chestionarului său, indiferent de dramele și speranțele celei aflate în fața sa. Plin de qui-pro-quo-uri, înâlniri stranii, coincidențe
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
a putea sugera ceva profund despre dramele reale ale ființei." Apoi: "O auto-ficțiune transpare în orice discurs confesiv. În Jurnal suedez, însă, premeditarea artistică mi se pare evidentă. Una dintre marile reușite ale acestei cărți este fascinantul personaj feminin al naratoarei care știe să desprindă una de alta identități fluide, permanent interșanjabile: iată o fascinantă Lorelei, locuită de însuși Zeul suprem." Odată acceptate, concluziile acestea merită împinse ceva mai departe. Redactate cu intenția de a deveni, mai devreme sau mai târziu
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
pe care a avut loc bătălia" (pp. 48-49). Cum lesne se poate deduce din acest ultim citat, celălalt plan al cărții se situează în România postmodernă, de după anul 2000. Este ceea ce s-ar putea numi partea de ego-ficțiune a romanului. Naratoarea/ autoarea romanului vine în vacanță la Chiraleș pentru a-și pregăti în liniște un examen foarte important. Pământul mustește de sângele războinicilor uciși, istoria se împletește cu legenda și cu poveștile auzite în copilărie, vechi amintiri ies la suprafață din
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
de azi a localității a unor oameni cu trăsături cumane sau pecenege, precum și evoluția lingvistică demonstrează însă că, în pofida victoriei intrate în istoria ungurilor, rezultatul peste veacuri al înfruntării a fost altul. Această evidență stă la baza unei discuții între naratoare și profesorul de română (nu întâmplător, fost deținut politic) din sat despre "cei care fac istoria". Ideea profesorului, inspirată de o carte a istoricului Gheorghe Brătianu, potrivit căreia indiferent de învingători și învinși, istoria este făcută de supraviețuitori, de cei
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
ale vieții care nu vor mai fi niciodată aceleași. Poezia se află însă în fibra autoarei, ea poate irumpe la tot pasul, inclusiv în paginile prea puțin dispuse spre poeticitate care se referă la stricta contemporaneitate. Rememorându-și zilele copilăriei, naratoarea (autoarea) își retrăiește singurăta-tea, bucuria și spaima permanentei (re)descoperiri a lumii înconjurătoare. Rod al unei sensibilități cu totul speciale, însemnările trădează, la nivelul simțirii, dar și al realizării stilistice, consistentul trecut de poetă al Flaviei Teoc: "Era vârsta la
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
cam confuză) care fusese guvernantă la o familie importantă din Londra. În acele „întîmplări" stranii, apar fantomele unor servitori ai respectivilor aristocrați (servitori, evident, decedați cu mai mult timp înainte!) ce încearcă să comunice cu copiii familiei, aflați în grija naratoarei. Doamna se opune cu vehemență acestei, cum s-o numim, „întîlniri de gradul trei", și intră, fără voia ei, într-un joc parapsihologic periculos. Într-o scrisoare ulterioară, adresată lui A. C. Benson (fiul arhiepiscopului), James reia povestea cu „valeții morți
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
urmare, dincolo de orice suspiciune a lipsei de autenticitate. Bărbatul misterios trimite după manuscris, iar apoi citește, în fața unei audiențe înmărmurite de spaimă (audiență care nici nu mai apare, pentru „comentarii", în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză -iată, totuși, un detaliu metatextual notabil! - și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
pe care o angajează să fie, în totalitate, responsabilă pentru educația lor, el refuzînd să fie deranjat cu vreo problemă. Cei doi copii (frate și soră), bizari, enigmatici, o vor atrage pe tînăra derutată în aventura vieții ei. Conform percepțiilor naratoarei, Miles și Flora comunică subliminal cu un oarecare Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de - ceea ce ea numește
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l proteja pe Miles de privirile diabolice ale lui Peter Quint pe care, se înțelege, doar naratoarea îl vede, guvernanta îl strînge atît de tare pe copil în brațe, încît... îl omoară, asfixiindu-l). James introduce aici, spre stupoarea, aș zice, contemporanilor săi, o problemă mai subtilă, aceea a credibilității unui narator. „Adevărul" constituie rezultatul ultim al felului
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, O coardă prea întinsă suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este „stranie" ori „miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie perfect pe Peter Quint - individ pe care nu l-a cunoscut niciodată - dacă nu-i vede fantoma cu adevărat?), răspunsul nu poate
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
în timp, comentatorii au găsit rațiuni la dilema „descrierii" lui Peter Quint. Singura care-i confirmă guvernantei că fizionomia strigoiului zărit de ea corespunde chiar cu cea a fostului servitor este doamna Grose, un personaj redundant (responsabilă, pînă la venirea naratoarei cu educația/îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simiți marginalizată de venirea noii guvernante pe domeniu (cu atît mai mult cu cît nu are o familie proprie și deplînge absența maternității). În consecință, doamna Grose speculează instabilitatea emoțională a
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
Nu e ușor să scrii despre o mare naratoare lirică care ți-a fost cea mai bună prietenă și care s-a stins după o boală lungă (Parkinson) ce i s-a fofilat în corp luându-i darul vorbirii - lucru greu de îndurat pentru un scriitor care trăia prin
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
în)adaptare, „visul american“, prețul succesului etc. În prima povestire, o tornadă abătuta asupra cartierului Queens din New York devastează copacii impunători, plantați de primăria orașului cu douăzeci de ani în urmă. Singurul care rămâne în picioare este cel din fața casei naratoarei, nedezvoltat firesc și numit de un vecin armean, la un moment dat, „copacul emigrației“ (stradă adăpostea, de altfel, un melting pot etnic). În narațiunea titulara, un iepuraș speriat reprezintă „detectorul de emoții“ al personajului Radu, expert în fizica atomică, obligat
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
doar un model exterior, ci și unul internalizat: personajele „circulă” de la o povestire la alta, incipitul fiecărei povestiri este abrupt, fără ocolișuri, stilul colocvial, tonalitatea familială, fiecare povestire fiind monologul, la persoana I, al câte unui narator (de fapt, o naratoare) care observă datele existenței citadine (mitinguri, oameni care se provoacă reciproc, în troleu sau pe stradă, care se suspectează, se pândesc și se toarnă etc.). Oameni din Dublin este și leitmotivul penultimei povestiri, A doua zi, probabil cea mai reușită
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
Constantin Țoiu Cea dintîi naratoare pe care o cunosc de la vîrsta de cinci-șase ani este țața Lixandra. O analfabetă, o Se-herazadă rurală. Era mică, slabă și purta mereu pe cap o basma neagră legată strîns sub bărbie cu un nod dublu. Anevoie reușea să-l
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
sarmale ai mai făcut (fățarnicul!)... Și cum ospăta el, buf! Cade fără sine în groapa cu jăratec... mă pîrlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa! * După ce am ascultat pînă la capăt povestea aceasta cumplită, i-am pus în vedere naratoarei mele: data viitoare, lupul să nu mai strănute, și prostul ăla de sub covată să tacă naibii din gură! Anticipam rolul de mai tîrziu al redactorilor de editură, printre care aveam să mă număr și eu, subjugați de ideea finalurilor fericite
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
căineze - pline de dulceața supliciului - asuprirea bărbatului neîndurător și crud. Pe care îl urăsc pentru că nu îl înțeleg, dar căruia i se supun. De fapt, pilonul central al povestirii îl reprezintă urmele pe care diverși bărbați le lasă în sensibilitatea naratoarei când îi ating, meteoric, existența și căutarea partenerului ideal, care nu mai apare odată! Și care, atunci când apare, îi umple golul, îi vindecă depresia și îi împlinește feminitatea prin procreere. Există, desigur, tatonări, indecizii, abandonuri temporare de ambele părți, incidente
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
ating, meteoric, existența și căutarea partenerului ideal, care nu mai apare odată! Și care, atunci când apare, îi umple golul, îi vindecă depresia și îi împlinește feminitatea prin procreere. Există, desigur, tatonări, indecizii, abandonuri temporare de ambele părți, incidente traumatizante, suferința naratoarei consumată în salonul de spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit. În loc de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, naratoarea spune: „Panica i se cuibări în carne ca un tremur de-abia când închise ușa
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
feminitatea prin procreere. Există, desigur, tatonări, indecizii, abandonuri temporare de ambele părți, incidente traumatizante, suferința naratoarei consumată în salonul de spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit. În loc de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, naratoarea spune: „Panica i se cuibări în carne ca un tremur de-abia când închise ușa apartamentului său. Șovăia. O năpădi nevoia meschină de-a se lipi de un trup care s-o protejeze. Se urî pentru asta. Ea singură luase
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
de vedere. Narativitatea câștigă paliere de semnificații frapante, iar limbajul, indiferent de construcția interioară și de relația imagistică, creează un univers atipic, din care cititorul prelua un evantai de excentricități naive, sfârșind, de cele mai multe ori, prin a simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan Coman propune în Parohia un narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]