KorAP: Find »[drukola/base=naratologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...33 >

801 matches

Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587

baza modelului meu, un pas istoric coerent către realizarea potențialului structural al acestui gen. 3.2. Dinamizarea situației narative Din modul în care tipologia situațiilor narative a fost aplicată în ultima vreme în interpretarea operelor narative, este evident faptul că naratologia și-a depășit finalmente epoca linnéană, în timpul căreia clasificarea "speciilor" și a formelor era obiectivul său principal. Atenția noastră nu mai este orientată în primul rînd către descoperirea situațiilor narative care predomină într-o narațiune, ci mai degrabă înspre profilul

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
așa, la nivelul variației situației narative din anumite opere. Probabil că acest ritm este determinat structural. Acum voi descrie o parte dintre acești determinanți structurali care, din cîte se pare, au legătură cu situația narativă. Schimbarea centrului de interes al naratologiei pe care am schițat-o anterior cunoaște un fenomen paralel foarte important care se găsește în mutarea interesului și a accentului care poate fi observată îndeosebi în critica romanului din Anglia din ultimele patru decenii 160. Pentru o vreme, acei

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
der Erzählkunst, a distins următoarele forme fundamentale: relatarea, descrierea, tabloul, scena și dialogul 168. Chiar și astăzi acestea încă oferă un punct de plecare util pentru o analiză a formelor din care este alcătuit un roman și a succesiunii acestora. Naratologii de mai tîrziu au făcut adăugiri listei lui Petsch sau au exlus un concept sau altul. Astfel, lista lui Helmut Bonheim de patru elemente cuprinde trei dintre formele de bază ale lui Petsch: descrierea, relatarea și dialogul. Cea de-a

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
treia. Realitatea că mulți încă îmbrățișează această perspectivă și astăzi se datorează probabil, cel puțin parțial, faptului că era împărtășită de doi teoreticieni binecunoscuți: Wolfgang Kayser și Wayne C. Booth. După cum am menționat deja, Kayser a determinat o evoluție în naratologie prin clarificarea distincției dintre naratorul unui roman, fie acesta la persoana întîi sau la persoana a treia, și autor. Tocmai acest punct important, totuși, a stat în calea perceperii diferențelor reale dintre narațiunea la persoana întîi și cea la persoana

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
degrabă în publicațiile englezești decît în cele germane. Dacă există o diferență structurală între narațiunea la persoana întîi și cea la persoana a treia, atunci trebuie să fie posibil să îi definim locul într-un sistem de forme bazat pe naratologie. Discuția anterioară despre un fragment din romanul De veghe în lanul de secară sugerează direcția pe care trebuie să o ia o asemenea cercetare. Înainte de a merge mai departe cu această discuție, totuși, aș vrea să trec în revistă preferințele

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
persoana întîi nu există nici o dimensiune a semnificației corespunzătoare și la fel de eficientă în narațiunea la persoana a treia, cu excepția apropierilor de narațiunea la persoana întîi menționate anterior. Motivația narativă a unui narator auctorial este literar-estetică, însă niciodată existențială. Pînă acum, naratologia abia dacă a acordat atenție acestui aspect legat de diferența dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia. Conceptul lui David Goldknopf de "creștere confesivă", corespunzător unui fel de intensificări a sensului care derivă din natura formei

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
persoana a treia în conjuncție cu prezența unui narator personalizat trebuie, prin urmare, să fie luată în considerare în orice prezentare sistematică a formelor narative. Faptul că Booth ignoră această opoziție cu justificarea că este "cea mai supralicitată distincție" din naratologie se dovedește a fi o greșeală. Problemele naratologiei care au fost puse de narațiunile la persoana întîi din literatura modernă au fost doar schițate în acest capitol și nu pot fi tratate exhaustiv în cadrul acestui studiu. Faptul că această formă

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
narator personalizat trebuie, prin urmare, să fie luată în considerare în orice prezentare sistematică a formelor narative. Faptul că Booth ignoră această opoziție cu justificarea că este "cea mai supralicitată distincție" din naratologie se dovedește a fi o greșeală. Problemele naratologiei care au fost puse de narațiunile la persoana întîi din literatura modernă au fost doar schițate în acest capitol și nu pot fi tratate exhaustiv în cadrul acestui studiu. Faptul că această formă narativă presupune o fascinație aparte nu numai pentru

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
romanelor vine tocmai din ceea ce excluzi pe fiecare pagină, în fiecare propoziție 274. Din momentul emiterii teoriei lui Ingarden referitoare la zonele de nedeterminare din literatură și din cel al dezvoltării ei de către Wolfgang Iser și alți cîțiva critici germani, naratologia a început recent să examineze mai amănunțit această problemă. În Rusia, Boris Uspenski și-a dedicat lucrarea Poetica compoziției unei studiu comparativ al perspectivizării în literatură și pictură 275. Ca prim rezultat al acestor investigații, putem afirma că pentru evaluarea

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
o localizează într-o zonă marginală a acestei probleme, nu într-una centrală. Eu aș plasa-o exact în centru 289. Acum, după ce exigențele perspectivale ale lui Henry James, Lubbock și ale susținătorilor acestora au avut un anume impact asupra naratologiei, este posibil să îi fie oferită recunoaștere totală celuilalt curent, aperspectivismul, ca unei alternative legitime și egale la perspectivism. Această imparțialitate ne ajută să dezvoltăm o abordare mai utilă a romanelor din secolul al XIX-lea. În critica de roman

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
mai multă atenție redării lumii interioare decît oricărui alt aspect al realității reprezentate și astfel a dezvoltat o colecție foarte diferențiată de forme de prezentare. Din acest motiv analiza unor asemenea tehnici a atras și atenția unui număr mare de naratologi. Cartea lui Dorrit Cohn Transparent Minds 300 este studiul cel mai cuprinzător consacrat acestui subiect pînă în prezent. Acesta tratează, de asemenea, în detaliu bibliografia secundară în limba engleză, germană și franceză referitoare la această problemă. Studiul lui Cohn este

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
sau prin analiza gîndurilor unui personaj. Problema care apare aici nu poate fi rezolvată doar pe baza teoriei, desigur, ci ar trebui clarificată prin investigații psihologice ale reacțiilor cititorului la aceste două tehnici ale prezentării lumii interioare. Este important ca naratologia să continue analiza în această direcție. Dacă o serie de personaje dintr-un roman îi par inițial cititorului la fel de importante, atunci apare o problemă suplimentară. Distribuția reprezentării viziunilor din interior între personajele individuale și frecvența lor relativă în relație cu

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
caracterizate în acest mod". Jauss afirmă că procedeul artistic folosit de Flaubert în acest scop "cu virtuozitate și cu o perspectivă consecventă" este stilul indirect liber 312. Acest lucru este corect ca rezumat al raționamentului apărării, însă imprecis după criteriile naratologiei. Atunci cînd o formă de stil indirect liber este încastrată în stilul narativ auctorial, de regulă aceasta îmbină perspectiva internă cu aceea externă. Roy Pascal a definit de asemenea fenomenul respectiv în acest fel în cartea sa The Dual Voice

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
între narațiunile "propriu-zise" (eigentliche) și "scenice" (szenische)335 formează baza pentru termenii sugerați în Situațiile narative, și anume "relatare" (berichtende Erzählung) și "prezentare scenică" (szenische Darstellung), care par a fi general acceptați de teoria narațiunii conturate în Germania 336. În naratologia engleză și americană sînt folosiți de asemenea termenii de "narațiune simplă" și "prezentare scenică" sau "scenă" (Lubbock), sau "telling" și "showing" (Friedman)337. Distincția lui Anderegg între un "model de relatare" și un "model narativ" a oferit de curînd acestei

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
criteriile credibilității atît personajelor-narator, cît și personajelor-reflector. Acest amestec rezultă din faptul că el nu distinge, de regulă, între narator și reflector, ci mai degrabă include ambii agenți în sensul în care folosește el termenul "narator"353. Cîțiva teoreticieni și naratologi englezi și americani folosesc, de asemenea, termenul "narator" în acest sens larg, așa cum a făcut Henry James în Prefețele sale. Booth de asemenea urmează exemplul lui James cînd distinge ocazional între "naratori", "reflectori" sau "reflectori la persoana a treia" și

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
familia Bundren din Pe patul de moarte al lui Faulkner, și într-un caz extrem, debilul mintal Benjy din romanul Zgomotul și furia. 6.2. Opoziția "mod" și "zonele de indeterminare" (R. Ingarden) Lucrările lui Roman Ingarden au stimulat puternic naratologia și i-au oferit acesteia cîteva concepte importante. Dintre acestea, conceptul de "zone de indeterminare"356, care a fost preluat de estetica receptării 357, este deosebit de relevant în contextul nostru, deoarece personajele-narator generează zone de indeterminare de diferite tipuri și

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
uimitor că o introducere ca aceasta, care îi cere cititorului să se situeze în poziția personajului despre care nu știe nimic altceva decît de ce sex este, nu-i cauzează nici o dificultate cititorului modern. Este de asemenea surprinzător că pînă acum naratologia abia dacă a sesizat acest fenomen; la urma urmei, acest obicei este o trăsătură a narațiunii ficționale, de neconceput într-un text non-ficțional (sau cel puțin de neconceput fără ajutorul unui tip de indiciu extralingvistic care ar furniza pronumelor antecedentul

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
dacă a sesizat acest fenomen; la urma urmei, acest obicei este o trăsătură a narațiunii ficționale, de neconceput într-un text non-ficțional (sau cel puțin de neconceput fără ajutorul unui tip de indiciu extralingvistic care ar furniza pronumelor antecedentul necesar). Naratologia poate aborda acest fenomen prin intermediul unei distincții între un personaj-narator și un personaj-reflector și prin diferența între modul de transmitere pe care această opoziție îl reprezintă. În cazul unei narațiuni care începe cu un personaj-narator, povestirea este prezentată cititorului prin

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
Harweg, "nedeterminarea referențială" a unui început cum este acesta îi produce cititorului un anume "disconfort", care ar putea fi contracarat dacă ar fi precedat de o explicație precum "A fost odată ca niciodată un om...". Din punctul de vedere al naratologiei, nu se poate admite opinia lui Harweg conform căreia un astfel de început narativ îi produce un disconfort cititorului, nici nu se poate vorbi despre "ofensa" gramaticală a unui astfel de început 390. Se poate vorbi probabil despre disconfort în

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
recompensator să examinăm această conjunctură pe baza unui material textual mai extins, în special cu ajutorul primelor schițe din caiet și al revizuirilor textelor narative. 6.4.4. Situația narativă din Tristan de Thomas Mann din perspectiva lingvisticii textuale și a naratologiei Descrierea de către Harweg a situației narative din povestirea Tristan a lui Thomas Mann potrivit lingvisticii textuale pornește de la următoarea observație: Situația comunicativă în care este inclus un text ficțional e mai complicată decît cea în care este inclus un text

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-ul auctorial-personal și reflectorizarea personajului-narator Tranziția de la situația narativă auctorială la cea personală poate fi, de asemenea, luată în considerare sub aspectul transformării graduale a unui narator auctorial într-un mediu personal anonim. Acest proces, pe care cercetarea din sfera naratologiei l-a ignorat pînă acum, a fost descris mai sus drept unul de reflectorizare a personajului-narator460. Trebuie să definim acum acest proces în funcție de poziția lui în continuum-ul formal al cercului tipologic. Tendința de a înlocui naratorul auctorial din narațiune

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
monolog interior, 21, 119, 169, 201, 225, 299, 242, 255, 258, 269, 310, 329, 330, 337 și camera eye, 339 monolog interior direct/indirect, 329; v. și monolog interior montaj, 184, 261, 264 motivarea narațiunii, 231, 239, 289-290 multiperspectivism, 184 naratologie, 17, 22-24, 27, 32-33, 38-40, 45-46, 52, 72, 86, 90-91, 97, 109, 134, 137, 157, 174, 186, 197, 202, 207, 220, 233, 243, 249, 256, 268, 278, 292, 340-341; v. și structuralism narator auctorial, 33, 39, 89, 119, 147, 152

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
273, 292, 294-295 orizont perceptiv, limitare, 122, 145 panta auctorial-personal, 127 parteneriat neprevăzut, 306-307 percepție, auctorială, 209 personală, 76, 209, 225 reducere a percepției realității, 187 trăită, 34, 192 persoană (opoziție), 131-175 și perspectivă, 177-183 perspectiva lingvisticii textuale și perspectiva naratologiei, 22, 131, 250, 268-274; v. și mod perspectivă (opoziție), 19, 26, 89-94, 177-218, 290 fixare, 188, 236 și mod, 112 și persoană, 112, 177-183 și prezentare a spațiului, 183-193 perspectivă dublă, 33, 283, 323, 327-328 v. și Dual Voice perspectivă

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
Prelude (Preludiu), 307 Worringer, Wilhelm, 221 Würzbach, Natascha, 310 Yates, F.A., 316 Yeats, William Butler, Leda ans the Swan (Leda și lebăda), 83 Young, E., și S. Richardson, 328 Zach, Wolfgang, 77 Zeltner-Neukomm, Gerda, 341 Au mai apărut: • Dicționar de naratologie, Gerald A. Prince • Discursul literar, Dominique Maingueneau • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Pragmatica discursului, Jacques Moeschler LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str.

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
310 Yates, F.A., 316 Yeats, William Butler, Leda ans the Swan (Leda și lebăda), 83 Young, E., și S. Richardson, 328 Zach, Wolfgang, 77 Zeltner-Neukomm, Gerda, 341 Au mai apărut: • Dicționar de naratologie, Gerald A. Prince • Discursul literar, Dominique Maingueneau • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Pragmatica discursului, Jacques Moeschler LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]