152 matches
-
poveste a lui Dorian Gray poate fi citită atunci nu doar ca manifest implicit al unei noi epoci, care leagă o lume crepuscular-decadentă de un timp auroral, exaltat; ea este alegoria refuzului unui dandy de a accepta alterarea propriei Întruchipări. Narcis inflexibil, eroul lui Wilde nu vrea să devină un alter, ci să rămână identic sieși, Începând cu cea mai expusă parte a ființei sale, corpul. Acesta este Însă chiar programul multora dintre dandy-i reali. Mai toți se Încrâncenează, uneori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
analiza metodic, detectând În fiecare dintre cazuri „figurile” (respectiv tacticile) de maximă eficiență. Din rațiuni de spațiu, am ales doar câteva. Iată, de pildă, chipul (mai exact, expresia feței). Toate trăsăturile sunt În prealabil studiate meticulos În oglindă de acești Narciși imperturbabili. Privirea trebuie să fie când absentă, trădând nepăsarea, când afectată, de o superioritate disprețuitoare. Nici o lacrimă, nici o sclipire de interes, nici măcar o melancolie. Monoclul, lornionul, ochelarii au o funcție precisă: chiar dacă nu sunt miopi, dandy-i trebuie să semnalizeze
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe sine, cu „diferența” sa. A se stăpâni, a se Înfrâna Înseamnă a zămisli, sub constrângere, acel sine pe care vrei să-l posezi. Din acest punct de vedere, dandysmul este un episod al Întreprinderii veșnic avortate a lui Baudelaire - Narcis care Încearcă să se oglindească În apele proprii și să-și prindă În ele imaginea. Luciditate, dandysm, iată tot atâtea forme pe care le ia acest cuplu „călău-victimă”, În care călăul Încearcă În zadar să se desprindă de victima lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cel mai rău sens al cuvântului. Limba italiană folosită în ele exclude, aș spune în mod teologic, dialectul. Este limba privilegiului, atât de asimilat, încât devine inocent și uituc. Și este și limba unei psihologii răsfățate, care pune neliniștile unui narcis mic-burghez în centrul universului, fără să mai lase loc și pentru altceva. Fundalul este cel al unui Napoli burghez și cult (biblioteci, cafenele, teatre, editori, golful văzut prin ochii „alienați” ai unui aloglot). Se simte puternic și acel parfum exotic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Alfred Mortier, Louis Lefèvre, Philias Lebesque. Mia Frollo semnează un Caleidoscop de literatură franceză, iar I.M. Rașcu susține un adevărat serial, Ecouri franceze în opera lui Eminescu. E. Sperantia scrie despre Metafizica interesului estetic, Al. Colorian dă un Discurs pentru Narcis, iar I.M. Rașcu publică un fragment din romanul Așchii. La rubrica de cărți noi sunt recenzate lucrări de Sașa Pană, Geo Bogza (Jurnal de sex), Ion Barbu (Joc secund), Al. A. Philippide (Stânci fulgerate), O. Goga (Precursori), B. Fundoianu (Priveliști
INDREPTAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287547_a_288876]
-
el devine alter ego, contemplat cu o detașare de sine neobișnuită, cu răceala celui care se recunoaște și se înstrăinează concomitent în produsul spiritului său. Mistrețul cu colți de argint, balada urmăririi himerei, poate fi interpretată ca sinucidere a unui Narcis care refuză să se mai autocontemple în iluzoriu, divers și efemer. După depășirea perioadei în care dominantă este balada, evoluția și clasicizarea urmează nu cultivarea unei anume forme poetice, ci câteva direcții tematice: artistul ca disciplinator al realității amorfe a
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
fericirea.” Și deloc în mod paradoxal, valoarea umană, semnificația mai profundă a acestor drame sunt de găsit tocmai în personajele rivale revoluției, neschematice și neconvenționale, refuzând să se integreze și acceptând condamnarea. Așa, în Citadela sfărâmată, Matei Dragomirescu, tip de Narcis fatalist care profesează filosofic teoria vivere pericolosamente, dar se retrage într-o iubire-vrajă, ca în povestea medievală a lui Tristan și a Isoldei, și eșuează în suicid: „Poate nici dragostea noastră nu e făcută pentru timpurile astea”. Sculptorul Manole Crudu
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
didactică a lui Hesiod din Munci și zile. Precizia „științifică” este frapantă: „O corolă strălucită/ Ai, într-Amaryllidee/ Perianth ca din poveste,/ În formă de șease foi,/ Petale încântătoare,/ Stamine, șease frumoase,/ Dispuse cu măestrie/ Și cu frunze foarte moi” (Legenda Narcisului). Surprinde inadecvarea majoră între curiozitatea pasionată, plină de fervoare, îndreptată către elementul cultural și sensibilitatea minoră, efeminată, repartizată egal - „la tot ce suferă sau de-abia mai mișcă” -, indiferent de obiectul ei, trăsătură remarcată și de Tudor Arghezi. Prin componenta
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
P. scrie ca simboliștii fără a deveni simbolist. El împrumută recuzita școlii, vorbește de „domnița-nlănțuită de vrăji medievale”, de parcuri în care „frunza cade arămie”, de „zeul toamnei trist și singur”, de „apele tăcerii”, în care se privește un „palid Narcis”, de „o țară fabuloasă cu crânguri de polip”, însă toate acestea nu sunt moduri ale unei trăiri „muzicale”, ci imagini, literatură. Corespondențele sunt, dacă nu forțate, oricum exterioare: „Și frunzele foșniră spulberate.../ Foșniră cum foșnește amintirea”. Pe scurt, livrescul continuă
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
lângă cenușă lor”. Umbră „crește singură, unde-i lumină / Și poate umili lumină”, „călătorește ușor și repede, măsura a timpului, dar și a curajului inutil, a speranței vane, a tristeții unui gând” (Poem în picioare), o oglindă a egolatriei distrugătoare (Narcis orb, încă o dată). În poezia 33. O umbră dinspre tata, metaforă câștiga un plus de căldură ce anima lirismul lucid și rezervat. În Există nopți (1973) se observă o modificare a registrului poetic și a rețelei imagistice. Demarând greoi, poemele
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra sa și figurat prin bufniță, sfinx și Narcis („Eu sunt a mea robie”). Universul liric se modifică în Ode italice (1925), obiectul adorației fiind acum peisajul natural și arhitectural-arheologic roman. Noutatea majoră se petrece la nivelul limbajului, evoluând de la tiparele versului tradițional spre logica abstrusă a unui lirism
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată, Floare de cireș Mai strălucitoare, Tril mai fără greș, De privighetoare! Luna iese-acum Și-n albastra noapte Ninge-argint pe drum, Umple tot de șoapte; Adâncite-n vis Florile grădinii, Gingașul narcis, Iasomia, crinii, Trandafirii-nvolți, Sub catapeteasma Uriașei bolți, Își unesc mireasma; Taine din povești ..................... Cerințe: 1.Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor mai/m-ai. 2.Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 3.Construiți un text cu titlul Noapte de mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
galbenii săi, și nu sunt în stare să se despartă de ele. Narcisiști se dovedesc a fi și scriitorii care se extaziază în fața propriilor cărți și pe care le recitesc mereu, ca îndrăgostitul pătimaș scrisorile iubitei. Varianta feminină a legendarului Narcis o reprezintă Narcisele contemporane și dintotdeauna, care sunt preocupate până la obsesie de frumusețea lor, pe care se străduiesc să o sporească prin toate mijloacele. În acest scop se înzorzonează cu fel și fel de bijuterii și podoabe atârnate pe toate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
asculți posturi de radio străine, cum ascultă toți, sau bei cafea cumpărată de la speculanți sau faci glume despre urechea vigilentă a nației sau fuți pe furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are instinctul sănătos, bun-simț, modestie, știu asta. Să revin la bârfa coanei Ciupercă. Studenții străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intenționăm să îl vedem seara, ne e greu să ne lipsim de opinia celorlalți. Conducătorul nu trăiește cu teama de a pierde iubirea celorlalți, prieteni, colegi, concetățeni. Ca să reluăm o expresie a poetului Raymond Radiguet, conducătorii sînt "un fel de "narciși" care în același timp își iubesc și își urăsc propria imagine, dar pentru care orice alt chip este absolut indiferent". În schimb, teoretic cel puțin, mulțimea este alcătuită din indivizi pentru care capitală este afecțiunea semenilor lor, faptul de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un vultur obosit Zburând încet din cuibu‐i părăsit, Că s‐a‐ ncheiat viața‐mi de sihastru Și‐ acum plutesc pe cel din urmă vis Să‐ mi pui în raclă‐un cântec din Albastru Și pe obraz o stiblă de narcis. Nu știm dacă i s‐au pus cele cerute dar iată ce consemnează profesorul G.G. Ursu în „Jurnalul l iterar” dedicat prietenului său G. Tutoveanu: ...„La Bârlad, în august 1959. 157 Pelerinaj cu George Constandache la mormântul lui George Tutoveanu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de dragoste în general, a satirei menippee și parodia dialogurilor socratice de asemenea în general (un posibil, dar nu obligatoriu model putând fi Banchetul). În parodia dialogurilor socratice suntem introduși de procedeul tematizării naratorului, de astă dată în postura unui Narcis obsedat de propria-i ținută, de mimică și gesturi. Se mizează chiar și pe autoparodierea lui Encolpius, a cărui cochetărie e feminină, nu are nimic din virilitatea eroilor de altădată, consonând cu orientarea lui sexuală ("Ne-am îmbrăcat prin urmare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a fost pur și simplu rasă de tot. Este mai mare mila, când vezi acum o adunătură de cioate diforme în locul mândrilor arbori care au constituit vechile păduri. Cu vreo trei ani în urmă am mers într-o zi cu Narcis la pădurea pe care o avem la Cursești. Era tăiat destul de mult și la noi, mai ales stejarul ceea ce înseamnă că a fost folosit drept lemn de construcție, fiindcă la foc stejarul nu face nici trei parale. Dar încă erau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în supermagazinul contemporan al modurilor de viață. Pe măsură ce principiul deplinei posesii a direcției vieții personale se amplifică, manifestările de dependență și de neputință subiectivă se dezvoltă într-un ritm tot mai accelerat. Pe scena contemporană a consumului se joacă deopotrivă Narcis eliberat și Narcis înlănțuit. Stadiul III a lansat pe orbită un consumator aproape liber de constrângerile și de ritualurile colective. Dar această autonomie personală aduce cu sine noi forme de servitute. Mai puțin respectuos față de valorile conformiste, el este în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al modurilor de viață. Pe măsură ce principiul deplinei posesii a direcției vieții personale se amplifică, manifestările de dependență și de neputință subiectivă se dezvoltă într-un ritm tot mai accelerat. Pe scena contemporană a consumului se joacă deopotrivă Narcis eliberat și Narcis înlănțuit. Stadiul III a lansat pe orbită un consumator aproape liber de constrângerile și de ritualurile colective. Dar această autonomie personală aduce cu sine noi forme de servitute. Mai puțin respectuos față de valorile conformiste, el este în mai mare măsură
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este să se bucure de ceva, ci, simplu, sănătatea. Metaforă contra metaforă, Dionysos și Narcis erijați în modele arhetipale ale culturii hipermoderne: alegerea nu-i greu de făcut. În cursa pentru medicalizarea societății, Narcis l-a învins pe Dionysos; un Narcis mai puțin nepăsător și mai vigilent, mai puțin admirativ în ce privește frumusețea sa și mai grijuliu cu aparențele și cu sănătatea, mai puțin repliat asupra propriei persoane și mai atent la informație și la riscurile sanitare. Narcis nu se mai pierde
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lui Gorgo. E de ajuns, pentru a ne convinge, să-l ascultăm pe Archibald din Negrii: „Teatrul! Locul unde ne jucăm de-a oglinditul, numai că, încetul cu încetul, o să ne vedem dispărând în oglinda apelor lui, ca niște imenși narciși negri”. În această mișcare acceptată ce duce la o dispariție în irealitatea imaginii reflectate, Village, incarnare a urii și a crimei, protestează zadarnic: „trupul meu vrea să trăiască”, spune el. Archibald îl contrazice calm: „nu va mai rămâne din tine
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis dansator pe sârmă, se privește poate în oglinda
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis dansator pe sârmă, se privește poate în oglinda lui Gorgo... Cel ce va dansa va fi mort - hotărât să caute frumusețea sub toate formele ei, capabil să o realizeze sub toate formele ei. Când vei apărea, pe chipul tău se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]