152 matches
-
didactică a lui Hesiod din Munci și zile. Precizia „științifică” este frapantă: „O corolă strălucită/ Ai, într-Amaryllidee/ Perianth ca din poveste,/ În formă de șease foi,/ Petale încântătoare,/ Stamine, șease frumoase,/ Dispuse cu măestrie/ Și cu frunze foarte moi” (Legenda Narcisului). Surprinde inadecvarea majoră între curiozitatea pasionată, plină de fervoare, îndreptată către elementul cultural și sensibilitatea minoră, efeminată, repartizată egal - „la tot ce suferă sau de-abia mai mișcă” -, indiferent de obiectul ei, trăsătură remarcată și de Tudor Arghezi. Prin componenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
în supermagazinul contemporan al modurilor de viață. Pe măsură ce principiul deplinei posesii a direcției vieții personale se amplifică, manifestările de dependență și de neputință subiectivă se dezvoltă într-un ritm tot mai accelerat. Pe scena contemporană a consumului se joacă deopotrivă Narcis eliberat și Narcis înlănțuit. Stadiul III a lansat pe orbită un consumator aproape liber de constrângerile și de ritualurile colective. Dar această autonomie personală aduce cu sine noi forme de servitute. Mai puțin respectuos față de valorile conformiste, el este în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
al modurilor de viață. Pe măsură ce principiul deplinei posesii a direcției vieții personale se amplifică, manifestările de dependență și de neputință subiectivă se dezvoltă într-un ritm tot mai accelerat. Pe scena contemporană a consumului se joacă deopotrivă Narcis eliberat și Narcis înlănțuit. Stadiul III a lansat pe orbită un consumator aproape liber de constrângerile și de ritualurile colective. Dar această autonomie personală aduce cu sine noi forme de servitute. Mai puțin respectuos față de valorile conformiste, el este în mai mare măsură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
este să se bucure de ceva, ci, simplu, sănătatea. Metaforă contra metaforă, Dionysos și Narcis erijați în modele arhetipale ale culturii hipermoderne: alegerea nu-i greu de făcut. În cursa pentru medicalizarea societății, Narcis l-a învins pe Dionysos; un Narcis mai puțin nepăsător și mai vigilent, mai puțin admirativ în ce privește frumusețea sa și mai grijuliu cu aparențele și cu sănătatea, mai puțin repliat asupra propriei persoane și mai atent la informație și la riscurile sanitare. Narcis nu se mai pierde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
progresul general al firmei. <reflist> BIBLIOGRAFIE Pentru elaborarea acestei lucrări au fost consultate următoarele materiale bibliografice: A. LUCRĂRI DE SPECIALITATE 1. OCTAVIAN LOGHIN, TUDOREL POPA - Drept penal român, partea specială, Casa de editură și presă „Șansa“ SRL, București, 2001. 2. NARCIS GIURGIU - Drept penal general, doctrină, legislație, jurisprudență, Editura „Sunset“, Iași, 1997. 3. PAVEL ABRAHAM, EMIL DERSIDAN - Codul penal al României, comentat și adnotat, Editura pentru Științe Naționale, București, 2002. 4. ALEXANDRU ȚICLEA și alții - Răspunderea contravențională, Editura „Atlas Lex“, București
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
a fost pur și simplu rasă de tot. Este mai mare mila, când vezi acum o adunătură de cioate diforme în locul mândrilor arbori care au constituit vechile păduri. Cu vreo trei ani în urmă am mers într-o zi cu Narcis la pădurea pe care o avem la Cursești. Era tăiat destul de mult și la noi, mai ales stejarul ceea ce înseamnă că a fost folosit drept lemn de construcție, fiindcă la foc stejarul nu face nici trei parale. Dar încă erau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lângă cenușă lor”. Umbră „crește singură, unde-i lumină / Și poate umili lumină”, „călătorește ușor și repede, măsura a timpului, dar și a curajului inutil, a speranței vane, a tristeții unui gând” (Poem în picioare), o oglindă a egolatriei distrugătoare (Narcis orb, încă o dată). În poezia 33. O umbră dinspre tata, metaforă câștiga un plus de căldură ce anima lirismul lucid și rezervat. În Există nopți (1973) se observă o modificare a registrului poetic și a rețelei imagistice. Demarând greoi, poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
se diversifică, prozodic și tematic; poetul începe să semene cu ceilalți poeți ai epocii, textul lui devine compozit și inegal; deîndată ce iese „din grădină", Anghel își pierde aura. Florile nu dispar însă niciodată (vezi celebrul și amplul poem Moartea narcisului, o mică nuvelă în versuri). Survin chiar și cîteva poezii de iubire (o noutate pentru retractilul Anghel), dar ele se fixează, toate, în tipar paseist: va fi mereu vorba de o iubire apusă, de ecourile ei postume (Scrisoare, Dumineca, Ex-voto
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale. Asemenea lui Narcis care se vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că este artă de for, mozaic, paviment sau statuie, artă de interior sau artă
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
apă a lui Narcis este ceea ce a sculptat Cellini pentru eternitate. Umbra visului lui Narcis, felul cum acesta (rămas veșnic invizibil pentru noi) se închipuie. Cel ce atrage și acela care e atras. Victima care se confundă cu călăul. Dar Narcisul cel astfel reflectat și împietrit e la nivelul nostru, al oamenilor ce ne credem vii. Și care, prin urmare, populăm, cu toții, o lume răsturnată, dar n-o știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
care, prin urmare, populăm, cu toții, o lume răsturnată, dar n-o știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii translucide, care au și limpezimea, și fragilitatea, dar și duritatea marmorei. Narcisul lui Cellini întruchipează o fantasmă și o imposibilitate. E o plăsmuire a imponderabilului; punctul său de greutate este în abisuri. Este geamănul cel din oglindă, destinat să se unească, pe vecie, cu acela pe care-l reflectă sau - tot pe
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
nici din fîntînă nu vedem decît un ghizd abia schițat. Poate că, din rîu - un mal. Nu cred că e o întîmplare sau o neglijență faptul că Cellini nu decide în ce fel de apă și oglindă îl vedem pe Narcis reflectat. Căci întotdeauna mitul a cuprins și claritatea de cristal - concentrică și statică - a apei din fîntînă, dar și curgerea - mereu reînviată și mereu aceeași - ce, de la începuturi, caracterizează orișice izvor. Și, poate, tot de aceea, personajul, care nu există
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
un roman, Dumas face din Cellini un personaj de neuitat. Poate că, tot din această perspectivă, nu e exclusiv un accident și un detaliu biografic faptul că a iubit atît de îndelung și de intens Florența. Altfel, altul, este însă Narcisul romantic. Pentru Dumas, dublul narcisist e rareori "simplă" imagine în oglindă. Oricum, despre ea voi scrie altădată. De cele mai multe ori, e un frate geamăn și/sau un portret. Exemplele în acest sens abundă, ca dovadă că e vorba de proiectul
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
expresie care nu-mi spune prea mult. Înțeleg, prin a iubi, ca și prin a crede, altceva decât se înțelege de obicei. A te iubi nu e totuna cu a fi egocentric și egoist. Nu se iubește pe sine decât Narcis. Scrierea autobiografică este produsul unei negocieri între o viață de om și felul cum omul în chestiune și-o reprezintă, sau ține s-o facă atunci când scrie. Epoca pe care am străbătut-o noi, vârstnicii, fiind așa cum a fost, viețile
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
îi țîrîiau în rană Și îl mînjeau copacii, blajini și surzi, cu clei. Ce-adînci îi erau ochii de-adolescent, deschiși... Cu sînii prinși în palme se aplecau să-l vadă Căpșunele... și-alături vîrtejuri de zăpadă Rupeau din prospețimea subțirilor narciși. Pe gură-i cădeau dude, ușor, să nu-l deștepte. Ca-n nări de bou răcoarea pufoasă i-ar fi șters Tîmplele tari. Și-n urmă, cînd s-au oprit din mers, Cărările, spre seară, tăcute-au fost și drepte
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
431 000 de lei; („Lidia“, „Claudia“, „Brândușa“) - 455 000 de lei; Techirghiol (vile) - 470 000 de lei; Costinești (vile) - 434 500 de lei; Jupiter („Cometa“) - 505 000 de lei; („Capitol“) - 534 600 de lei; („Meteor“) - 561 000 de lei; Saturn („Narcis“, „Cleopatra“, „Confort“) - 462 000 de lei; („Atena“, „Cerna“, „Prahova“) - 550 000 lei; („Hora“, „Balada“) - 660 000 lei. Salariații societăților comerciale beneficiază de reduceri potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă. Informații suplimentare se pot obține la sediul agenției, strada 7
Agenda2003-21-03-7 () [Corola-journal/Journalistic/281038_a_282367]
-
I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În al doilea rînd, Eminescu este un idealist. în moralitatea lui înaltă și abstrasă, românului îi place să se contemple ca Narcis în apa izvorului. Caragiale este realist. Oglinda pe care el ne-o pune sub ochi, în piese, ca și în momente, nu ne convine. Nici ieri, nici azi, într-o tranziție mereu reluată către civilizație. Nu limba eminesciană este limba
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
o memorie idilică, nostalgia unor Cantacuzino sau Aciman este o formă de respingere a morții; un mecanism de protecție a sinelui împotriva trecerii timpului, a conștientizării precarității ființei. Îndrăgostit de trecut, nostalgicul Andre Aciman ignoră propria sa trecere, ca un Narcis care refuză să își vadă ridurile, fermecat de amintirea chipului său tînăr. Pe de altă parte, însă, la un nivel mult mai profund, nostalgia lui Aciman este provocată tocmai de o înțelegere adîncă a inevitabilității morții. Nostalgicul deplînge ce nu
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
tînguiesc/ Și plîng tălăngi/ Pe căi pustii...// Se duc uitați/ Cei trei fîrtați,/ Săltînd în șa,/Plutind așa,/ Ca trei stafii... "(Doina). „ Luna iese-acum/Și-n albastra noapte/ Ninge-argint pe drum,/ Umple tot de șoapte;// Adîncite-n vis/ Florile grădinii,/ Gingașul narcis,/ Iasomia, crinii,// Trandafirii-nvolți,/ Sub catapeteasma/ Uriașei bolți/ Își unesc mireasma" (Noaptea de mai). Compuse în diferite momente ale creației, din 1900 pînă în 1911, cele trei poezii, cărora li se pot adăuga multe altele, se înrudesc între ele profund prin
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale. Asemenea lui Narcis care se vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că este artă de for, mozaic, paviment sau statuie, artă de interior sau artă
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
de studiat în multiplele ei stratificări, printr-o mișcare prin excelență caracteristică hermeneutului, de circulație permanentă între parte-întreg-parte, cu conștiința, așadar, foarte vie, a unității de perspectivă asupra unei lumi dinamice. Cărți precum Interiorul și exteriorul, "Ochii lor se întâlniră", Narcis romancier, Treceri, schimburi și transpuneri, arată în ce măsură criticul a știut să profite de această libertate de mișcare (care e și una a metodelor, niciodată absolutizate), condiționată, totuși, de imperativul convergenței unei "lecturi globale". Dincolo de calitățile evidente ale spiritului pătrunzător, animat
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
ŤProcurorul mamii! Procurorul mamii!ť, carieră supremă în ochii ei". Decepțiile pe care le suferă în școlaritate nu-l descumpănesc (întîlnim acum un ton de relaxare fin persiflatoare ce ne amintește de biografiile lui G. Călinescu): "Astfel, cînd, ajuns adolescent, Narcisul familiei se împiedică de corijențe și repetenții, imaginea sa nu suferă prea mult, pentru că Ťdexteritățileť (respectiv desenul), la care e premiant, i-o restabilesc". Concluzia lui Constantin Călin e de natură a restabili ea însăși cumpăna între bovarism și realitate
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
ai vieții lor?), te face să te întrebi dacă aceste poeme au fost scrise cu adevărat de un adolescent sau sunt rodul creației unui scriitor matur care retrăiește cu nostalgie senzațiile și emoțiile vârstei de 17-18 ani. Ca un alt Narcis, adolescentul Emil Brumaru este îndrăgostit de propria imagine. Iar admirația conține în ea și sâmburele conștiinței efemerității ființei umane: "Adolescent confuz, ce drag îmi sunt!/ Ca-ntr-o mantie sufletul mi-aș strânge,/ Orgolios, în propriul meu cânt.// Cât de
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
să fie echivalentul gestului care dă jos de pe soclu un mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar mitul rămîne mit. Vorbește despre om, fără a-l separa de
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Total. Și nu uitați mărturisirea de sine. Mărturisesc felul meu de a citi Cuvintele. Un regizor se oglindește în cutia scenei. Eu mă regăsesc căutîndu-mă Acolo. Oglinda scenei însă să fie un Izvor curat. Nu uitați pericolul de a deveni Narcis. Și nu-l credeți întotdeauna pe Hitchcock. Groaza nu poate deveni o tămăduire pentru cel însetat de Cunoaștere. Bucuria să fie Miezul Teatrului. Să-l ascultăm deseori și ziua și noaptea pe Beethoven. Puterea de a trăi să fie drumul
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]