249 matches
-
realismul pigmentau poezia lui Dinescu. Erau un contrapunct necesar pentru melodicul și metaforicul unei lirici evazioniste. Cum foarte bine sintetizează Ion Pop, „jubilația vitală” „tradusă, mai ales în primele două volume, într-un discurs muzical aglomerat de metafore suavinsolite, întors narcisiac spre chipul poetului tînăr încîntat de propriile haruri inventive, a dispărut, practic, din noile texte, cedînd locul cu precădere «sarcasmului» și «realismului»”. Ghilimelele criticului se justifică prin sesizarea programului asumat de încă-tînărul autor. Sarcasmul nu e în natura poetului, ci
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
cosmopolit, dar care, ca să mă întorc la întrebarea dumneavoastră de la început, totuși nu prea se gândea la viitor. Eram foarte angajați în acel prezent, care ni se părea cumva etern. Eram foarte angajați în ceea ce făceam, eram probabil toți destul de narcisiaci, în același timp, însă, dotați cu ceea ce, categoric, Narcis nu poseda, odată ce s-a îndrăgostit de sine însuși: eram extrem de critici unul față de celălalt. În felul acesta am învățat ce înseamnă adevăratul climat al vieții literare și, probabil, că în
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
la uscat sa preschimbat în strecurătoare, fructele putrezite și-au risipit semințele și semințele au luat totul de la capăt. Din acest scenariu al nașterii și al morții, al creșterii impetuoase și al eroziunii lente, lipsește cu desăvîrșire prezența arogantă și narcisiacă a omului, argumentul suficient al chipului său de paradă. Insă, în esență, omul este prezent permanent și risipit pretudindeni. Fără chip, el este conștiința activă, forța ordonatoare a tuturor celor de la suprafață și sursa nenumăratelor melancolii subterane. Din cînd în
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
a definit așadar, daca nu pesimista, cel putin sceptică, susținând prezenta râului în structura psihică a omului. Mecanismul refulării corespundea unor tensiuni agresive, confirmate la scară colectivă de primul război mondial, iar împlinirea eului survenea în ultimă instanță că satisfacție narcisiaca 8. Alfred Adler a valorificat și el conceptul analitic de complex afectiv, susținând existența unei mișcări psihice compensatorii necesare între sentimentul de inferioritate și cel de superioritate, care se traducea prin afirmarea subiectivă a telului biruinței și a dispoziției de
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Roxana Adriana Săftoiu a fost exclusă, sâmbătă, din PNL Prahova pe motiv că există contradicții între discursul ei și cel al formațiunii politice. Într-un text scris, în urmă cu două luni, pe voxpublica, Săftoiu îl numește pe liderul PNL „narcisiac și egolatru”, „un Brutus postmodernist”. „A urmat campania prezidențială din anul 2009. Nu l-am căutat pe Crin Antonescu, el m-a căutat, propunându-mi să fac parte din stafful de campanie. Deși apăreau în permanență... semne suspecte, am pus
Ieșirile publice care au exclus-o pe Adriana Săftoiu din PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40098_a_41423]
-
l-am căutat pe Crin Antonescu, el m-a căutat, propunându-mi să fac parte din stafful de campanie. Deși apăreau în permanență... semne suspecte, am pus totul pe seama tensiunii campaniei și nu am căutat sensuri profunde ale unui comportament narcisiac și egolatru. C. Antonescu era excesiv de adaptabil când era vorba să își atingă țelurile”. „A ieșit victorios, pe locul al treilea. Într-o bună dimineață, am aflat că membrii PNL erau nevoiți să-l susțină, în turul al doilea, pe
Ieșirile publice care au exclus-o pe Adriana Săftoiu din PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40098_a_41423]
-
cf. Sunete) - ...și unde, o, Doamne, mai este/rămâne LUNA, cu apanajul ei de ...degete oarbe?! CĂTĂLIN MOLDOVEANU ajunge la delir gongorizant de cuvinte, nu din infatuare, ci din curiozitate și exces de încântare/ auto-fermecare (cum am zis, mai sus: narcisiacă!), față de potențele infinite ale Logos-ului descoperit, în etapele trudei sale. Dar aceasta înseamnă să nu ții cont că, Poet fiind, ești, implicit, un COMUNICATOR! Ești NU persoană privată - ci CĂLĂUZĂ A UMANITĂȚII. Sau, cel puțin, așa s-ar cuveni
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
deveni și mai puternici...chiar cu riscul de a nu obține transcenderea i-mediată. Niciodată a autocompasiunii! Poetul îi disprețuiește și-i compătimește, uimit - cu înțelegere, dar și cu maliție fină, pe cei ce-l cred asemeni lor, un bocitor narcisiac: „aveți atâta nevoie /să credeți/ că mor trist.../ însă eu /vă dezamăgesc și ridic/cu infinită bucurie/piatra ce mă lovește” - cf. Drumul întoarcerii - în loc de prefață - p. 5. Uneori, Poetul se dezlănțuie (cam pe la marginea Retoricii Jurnalistice și, deci, parțial
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
ei lăcomia pervertește dorința, ispitește erosul, venerează desfrâul, supralicitează avariția din care țâșnesc tristețea și invidia, culminând cu mânia, ura de sine, ori distrugerea celorlalți. Tiza lăcomiei este mândria în care se întronizează slava deșartă, ce asistă fascinată la parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
pentru credință, formulând vestitul său “pariu “, potrivit căruia, “dacă dumnezeu nu există, nu pierdem nimic, iar dacă există, câștigăm totul. “ Năzuia să făptuiască o grandioasă “pictură a omului “, cum remarcă nepotul său Etienne Perier(Felix Gazier, tom 13, 1914 ).Etalarea narcisiacă a eului de către Montaigne nu-i stârnește admirație lui Pascal. A păstrat totodată efuziunea renascentistă față de om, sobrietatea lui Descartes și introspecția lui Montaigne, combinându-le într-o originală sinteză umanistă. Pascal este gânditorul care, într-o analiză raționalistă, propunea
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
aceștia își pun probleme despre viață cu iluzia reformatoare a acesteia, a literaturii și a societății. Textele acestea sunt adevărate confesiuni ale naratorilor care construiesc conflicte de idei, însă ele consumă într-o autoflexibilitate ce refuză să iasă din haloul narcisiac. Închei aceste rânduri parafrazându-l pe Emil Cioran, spunând: Când valorile pentru care luptă acești tineri talentați se cristalizează într-o adevărată lucrare de artă, atunci acei tineri s-au integrat în devenirea culturală. Al.Florin ȚENE Membru corespondent la
CRESTOMAŢIA CA OGLINDĂ A TALENTULUI ADOLESCENTIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369444_a_370773]
-
eului exprimat prin metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia (și a literaturii în general), preferând experiența predecesorilor, vizibilă nu atât în suvbstanța viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri: „Când aveam aripi de lumină/ și flori de busuioc în păr/ Eram o
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
eului exprimat prin metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia( și a literaturii în general), preferând experiența predecesorilor , vizibilă nu atât în suvbstanța viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri: “Când aveam aripi de lumină/ șI flori de bucuioc în păr// Eram o
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
aceștia își pun probleme despre viață cu iluzia reformatoare a acesteia, a literaturii și a societății. Textele acestea sunt adevărate confesiuni ale naratorilor care construiesc conflicte de idei, însă ele consumă într-o autoflexibilitate ce refuză să iasă din haloul narcisiac. Închei aceste rânduri parafrazându-l pe Emil Cioran, spunând: Când valorile pentru care luptă acești tineri talentați se cristalizează într-o adevărată lucrare de artă, atunci acei tineri s-au integrat în devenirea culturală. Al.Florin ȚENE Membru corespondent la
CRESTOMAŢIA CA OGLINDĂ A TALENTULUI ADOLESCENTIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346494_a_347823]
-
Istoriografia este o prelungire a istoriei reale, este - notează Alexandru Zub - „emanație, parte componentă și conștiință de sine a acesteia”, ea „simte o nevoie sporită de a-și obiectiva devenirea în timp. Ea își construiește propria istorie, nu din slăbiciune narcisiacă, ci fiindcă această istorie ține de resortul ei intim”. În acest spirit a conceput Alexandru Zub studiile sale de istoriografie românească, care se apropie de stadiul asamblării lor într-o sinteză încă nerealizată la noi, cu virtuțile și în dimensiunile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și fronda caustică, invazia obiectuală într-un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită a odihnei
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
prin raport cu acești delegați inadaptați, insuficienți ca Întregul limbaj. Atunci când vorbim despre cărți, e vorba mai degrabă despre un schimb de elemente străine culturii, de părți din noi Înșine care ne sunt de folos, În situațiile angoasante ale amenințării narcisiace, În a ne asigura coerența interioară. În spatele senzației de rușine, chiar identitatea noastră este amenințată prin aceste schimburi, de unde și nevoia ca acest spațiu virtual al punerii noastre În scenă să rămână marcat de ambiguitate. În acest sens, acest spațiu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
formulele narative din Sara] compun o mică piesă de virtuozitate, interesantă, dincolo de subiectul ei, prin scriitura rafinată, artistă, prin pitorescul imaginației, care merge cu ușurință de la suav la grotesc, prin jocul unei inteligențe literare ieșite din comun, dar și cam narcisiace, abuzând, cu alte cuvinte, de uitatul în oglindă. Aceasta este, de altfel, intersecția principală a calităților și defectelor din scrisul lui Ștefan Agopian, prozator înzestrat cu darurile cele mai bogate, dar puțin înclinat spre pariurile cu miză mare și fatalmente
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea tonului nu îi poate fi contestată. Referindu-se la volumul de debut, Laurențiu Ulici semnala însușiri precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
influențat, structurat chiar de cultural prin toate firele sociale ale acestuia, de la educație la media ș.a.m.d. Intelectualul român nu educă decât atunci când imaginea lui are de câștigat de aici. În acest sens nu avem intelectuali, ci carieriști și narcisiaci, și cunoaștem cu toții destui dintre aceștia. Văd un prezent mult mai gri, deși m-aș bucura să aveți dreptate În optimismul pe care Îl expuneți. Generațiile tinere vor reuși să schimbe ceva poate pentru că nu se manifestă În interiorul modelului iluminist
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul reprezentărilor, romantismul antinomiilor, nietzscheanismul sfidării limitelor se regăsesc în poeme tragice, înghețate sub răceala unei forme tehnic impecabile, raportabilă la forme textuale preexistente. Spirit
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
surprindă / prezența Ta imaginară din oglindă” - Poemul exorcist, text final al celor trei volume din ediția Opere, publicate cu un an înainte de eliberarea definitivă de iluzia trupului). Mistrețul cu colți de argint - balada sinuciderii prin descoperirea caracterului iluzoriu al chipurilor narcisiace, reluată în Balada celor trei puncte de vedere - texte emblematice pentru întreaga lui operă, sunt raportabile în absolut la romantismul german (Erlkönig de Goethe) și în imediat la Pățania teologului cu arborele de Ioanichie Olteanu („Revista Cercului Literar”, ianuarie 1945
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
de sine și populat cu elemente ce susțin încordarea fizică, transferând-o adesea în spiritual. Un spațiu saturat de acvatic și lumini, unde ochiul devine pelerin însetat de propria-i icoană, iar laptele se face glas și umbră. Un spațiu narcisiac, în care sămânța leagă pământul de gurile cerului, privirea devine cordon ombilical ce leagă materia de semințele ei și unde fructul, miezul, măduva, lacrima roditoare, sfiala agresivă, suavitatea egofilă ori maternă, tremurul, energia domolită în peisaje mentale și senzualismul surdinizat
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
în premieră feminină, comandor al Legiunii de Onoare. Dependența de „oxigenul gloriei” și sfidând nietzscheean etică modestiei, N. e o personalitate cu viața concurând opera. Eminamente prezență-spectacol, cumul de frenezii și tăceri oraculare, degajă un „farmec fizic violent”, magnetizant. Trăind narcisiac și estetic la modul săturat din la belle époque, exacerbând „pasiunea unicului”, s-a știut face percepută că „o ființă nepereche”, care provoacă prin nonconformism și paradox: fragilă și dominatoare („voce de bronz și argint”), natura de „cuceritoare” (Elenă Văcărescu
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
de istorie (problema comunismului de ieri și de azi, a Securității etc.), în măsura în care aceasta se raportează la sine - este un jurnal din care ceilalți lipsesc cu desăvârșire -, iar scopul său nu este atât înțelegerea, comunicarea, oglindirea în afară, cât oglindirea, narcisiacă, în sine însuși. Bujor Nedelcovici are talentul de a individualiza, literar vorbind, o temă morală frecventă. El nu construiește, propriu-zis, o tipologie memorabilă, sugerează doar [...] o maladie morală a timpului și consecințele ei [...], împinge lucrurile spre parabolă, dar trebuie spus
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]