617 matches
-
și când sensul existenței se pune din ce în ce mai stringent, încearcă prin aceste notații să-și imprime un soi de ritm, de disciplină de supraviețuire personală; o face cu detașare, uneori cu un dram de ironie, alteori cu o doză (necesară) de narcisism: „Pe scaun, în fața voastră, stă o femeie de 37 de ani, care se crede de 30. În continuare nu știe ce-și dorește și se rușinează de privirile prea directe. Și ia totul extrem de personal, ca și când niște întrebări ar putea
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
planuri, cu o descindere în lumi irecognoscibile, percepute ca uriașe iluzii optice. Prezențele fizice sunt mereu confiscate, apariții morgnatice, in-consistente. Dar tocmai neîncrederea în capacitatea privirii de a schimba lumea îl ajută pe poet, salvându-l în ultimul moment de la narcisism și grandilocvență deșănțată. Un sentiment de liniște însoțește performanța ochiului de anticipare a dezastrului. Atitudinea este predilect oximoronică. De parcă orice atingere cu concretul ar fi o subminare a personalității, poetul se refugiază în imaginea interioară a unei lumi artificial create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
omul îl datorează umbrei, dar și o fatalitate indestructibilă privind perpetuarea gesturilor și, implicit, clișeizarea lor, eșuarea în ridicol. Totuși omul lipsește din umbra lui, nu este niciodată prezent acolo. Numărul 2 face trimiteri la tot ce ține de dublu, narcisism, bovarism. Cât privește umbra, aceasta are semnificații ce țin deja de gravitație, împrumută din calitățile celui pe care îl urmărește. Otto Rank ne povestește: " În vechiul drept germanic se găsește sub forma pedepsei umbrei un obicei după care, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
eroinelor se obiectivează firav. “Hortensia PapadatBengescu aduce aici înainte de orice, o mărturisire interesantă asupra feminității, restrângând câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra misterului feminin pentru a-l sfâșia. Analitică, sub raportul cercetării tulburărilor psihologice și fiziologice ale amorului, opera ei este pur lirică deîndată ce se apropie de forța misterioasă din care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
drama în care eul solitar aspiră la o nouă dimensiune. Oglinda e o altă modalitate de exprimare analogică, ducând la simboluri și reflecție. Pentru femeie, oglinda e martorul mut, revelator al sufletului, prezență dramatică și jubilație potrivit dispoziției de moment. Narcisismul intră în psihologia normală, ca trasatură a psihologiei feminine. Sesizând relația variabilă corp-spirit, Manuela caută în oglindă imaginile chipului ei, care purtau pe ele sufletul și ale sufletului care-i alcătuiau chipul. Eroina se situează astfel în categoria femeilor cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
al ordinei universale, al armoniei cosmice. Mai sus încă: o neo creare mirabilă a lumii. În această conștiință se scrie lirica autentică. Poezia nu este experiment lingvistic, elucubrații ale nonsensului. Nu putem ignora orice criteriu ideatic și prozodic și, făcând narcisism cu propriile producții, să sperăm că se va găsi cineva care să ne confere complezent certificat de bune intenții lirice. Actualmente producția de versuri este enormă. O zburdălnicie planetară. Dar faptul poate fi și benefic, în sensul că, în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică nu poți să mă salvezi pe mine fără să te salvezi pe tine. Începi să-mi placi. Ți-am plăcut dintotdeauna. Crezi? Da. Chestie de narcisism... Revenind. Așa... Ai dreptate. Alte noutăți? Adorabil cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură de irealitate discretă. Numai că tu nu ești o femeie. Nu, sunt o muză. Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sau patru, când un critic scrie despre, de exemplu, opera critică a lui Călinescu, apoi vine altul care scrie despre criticul care a scris despre Călinescu ș.a.m.d. oate aceste oglindiri succesive pot să dea impresia de inutilitate, de narcisism, de ocupație sterilă. Dar nu sunt. De fapt este un joc intelectual, o permanentă activare a minții, o formă de înnobilare a ființei omenești. Problema este dacă mai are cineva timp de toate astea. Nu are. Din păcate. Și asta
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
și să înghițim săbii" (pentru ce alexandre macedoane să mai cuceresc eu azi persia). în aceeași direcție superb-mistificatoare își atribuie puteri supraomenești, într-o cascadă metaforizantă cu scopul de a-i fortifica, printr-un maximum de efect, imaginea de sine. Narcisismul coboară în Cartea recordurilor: "tu poți să rămîi treaz toată iarna să bei zăpadă ca și cînd ai bea vin negru/ și să nu te-mbeți să nu îngheți să nu putrezești nici în aer nici în pămînt/ tu poți
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
ultimii patru ani, în aceea de director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al Municipiului București, instituție din sistemul Ministerului Culturii. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
fiicei protopopului din Râciul de Cîmpie, cetățean român", a avut probabil în genă dragostea pentru literatura copilăriei. Tot ce imagina ea s-a întemeiat tocmai pe această "joacă serioasă", pe bucuria de a pătrunde dincolo de oglindă. Ar fi dovadă de narcisism să spun că Dana mi-a ilustrat cărțile; de fapt a fost un dialog pe picior de egalitate, ca în sonatele pentru vioară și pian. După câteva cărți și premii obținute împreună ne-am încumetat să scoatem și o revistă
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
densă, impermeabilă, de beton armat a celuilalt nu apare nici un gol, nici o breșă prin care s-ar putea strecura ceva... Singurul confesional posibil: verticalitatea foii de hîrtie. Numai că și ea, imaculata, primitoarea foaie albă e un frecvent vector al narcisismului, sub forma sa cea mai răspîndită, aceea din lumea literar-artistică. Prin ce mijloace reușesc unii autori contemporani, tineri sau mai puțin tineri, dar care cu greu ar putea fi asimilați sferei meritocrației talentuoase sau unei îndelung statornicite celebrități cîștigate pe
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
sunt și biruitori în lupta cu obstacolele și vitregiile vieții. Sfat Nu-i ponegri pe alții înainte de a-ți cunoaște propriile cusururi. Distincție Istețimea, agerimea, ascuțimea sau sprinteneala minții creionează rotundul noțiunii de inteligență, nu și pe cea de înțelepciune. Narcisism Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și biruitori în lupta cu obstacolele și vitregiile vieții. Sfat Nu-i ponegri pe alții înainte de a-ți cunoaște propriile cusururi. Distincție Istețimea, agerimea, ascuțimea sau sprinteneala minții creionează rotundul noțiunii de inteligență, nu și pe cea de înțelepciune. Narcisism Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
a-i ajuta pe ceilalți, dispus să ia în considerare orice idee sau îndoială, prietenos și grațios chiar și atunci când pierdea un turnir intelectual, modest, deschis către spiritul universal, dar și un om care, "în mod surprinzător a manifestat un narcisism, o meschinărie, o insensibilitate și autocompătimire surprinzătoare. De exemplu, când scria despre moartea dureroasă a primei sale soții, Nina, sau când scria și vorbea pe larg despre artrita sa chinuitoare, Eliade părea adesea încătușat în ego-ul său și incapabil să
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă nebună", care se-apropie să-l îmbrățișeze și să-i acorde un sărut funerar, înregistrează o reflexie deloc complezentă (eșecul narcisismului se adaugă celorlalte). Neputința stabilirii unei identități personale, o marginalizare nativă, o greață de sine îl specifică existențialist: "Vii în lume și în locul tău găsești/ pe altcineva. ți-ai trăit deja jumătate/ de viață (mai mult sau mai puțin, nu
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
guvernare. Cu câteva excepții binecunoscute, intelectuali români mai importanți sau mai puțin importanți au pus umărul la sprijinirea unui regim lipsit de legitimitate în anii de maximă teroare, pentru ca, ulterior, să contribuie la găsirea unor formule stilistice apte să satisfacă narcisismul și orgoliul unor dictatori cvasi-analfabeți, dar care ajunseseră să creadă că își binemeritau titlurile de academicieni. Mulți dintre cei care au susținut puterea comunistă în mod direct sau nemurindu-i artistic "realizările" se află și astăzi în prim-planul vieții
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
Cioran. în felul lor rezumă intersecția dramatică de opinii a unei generații. Definesc oarecum exact starea de spirit și preocupările mele de acum." Pe ce tipare poate deveni absurdul un psihoexperi-ment și un deziderat rațional, iată ce-l preocupa. Un narcisism răsturnat, o dragoste neîmpărtășită complică orice tentativă de a limpezi cazul printr-o dominantă. Pe toate fețele întors, motivul sinuciderii rămâne echivoc. Bunăoară, plecarea lui Emil Ivănescu s-a petrecut în anul 1943, an de catastrofe militare, prevestind vremuri negre
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
în scrisori, în texte fierbinți sau glaciale. Mă gândesc că dacă pasul final ar fi fost contramandat - vezi indecizia altui Emil Cioran -, tânărul ar fi cunoscut ravagiile comunismului, iar în cazul longevității, anii de după. S-a sinucis Emil Ivănescu din narcisism, dintr-o prea prelungită aplecare asupră-și sau fiindcă, din același complex, ajunsese să se deteste? Cea de a doua ipoteză ar lămuri în linie dreaptă cazul, cu probe din Jurnal: "Mi-a spus într-o seară că există întotdeauna
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
hari și multe alte ucigașe și seducătoare scenarii. am vrut să te fac și pe tine, femeie iubită, bărbat și am reușit, ai fost brusc puternică ai dominat, ai văzut sânge, speranță, ararat ai ieșit din dorința de siguranță, din narcisism și bine și din maternitate. ai înțeles cum am privit-o eu pe phryne cum m-am înțeles cu cerberii și că am nevoie de armate care se transformă în statui de mari ziduri de tine. libelule de sânge, atlas
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
demonstrației o cere. În cele mai multe cazuri, autorul nu speculează aceste avantaje tactice, trecând pur și simplu mai departe. Analistul este foarte îndrăgostit de textele pe care le citește; și aproape deloc de cel pe care-l scrie. O doză de narcisism îi e însă necesară criticului; iar eseistului, cu atât mai mult. Cu merite incontestabile, scrisul lui Antonio Patraș mai are nevoie doar de puțină regie care să le pună mai bine în valoare.
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
tip fardat, pe nume Sheldon. — Of, futu-i, Shelly, sunt prietenii tăi, n-ai decât să facu tu lipia cu usturoi. Mamă, micuții tăi gentlemeni au crescut de-acum mari și stau întinși pe prosoape de plajă albăstrii, etalându-și narcisismul furios. Și, oi Got, mă pomenesc strigat de unul dintr-ăștia: — Alex? Alexandru cel Mare? Ia zi, dragule, n-ai văzut unde mi-am pus tarhonul? Poftim, mamă, iată-ți micul gentleman sărutându-se pe buze cu cineva pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lucrări. Vaughan își mobilase apartamentul fără vreo urmă de interes - scaunele desperecheate din vinilin și crom păreau să fi fost alese la voia întâmplării din vitrina unui magazin universal de periferie. Mai presus de toate, apartamentul era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a fost întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată în mod direct la bani, la afaceri, la profituri, ci doar la unghiurile de refracție stabilite între planurile lucioase, diferit înclinate. Ceea ce vreau să multiplic e imaginea mea, dar nu din narcisism sau megalomanie, cum s-ar putea crede: dimpotrivă, pentru a ascunde, în mijlocul atâtor fantasme iluzorii, adevăratul eu care le pune în mișcare. În acest scop, dacă nu m-aș teme să fiu greșit înțeles, n-aș avea nimic împotrivă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]