382 matches
-
și față de obsesia autorlâcului - ce altceva să fie povestea centrului de copiere care e și editură în același timp -, și față de curentele cârtiri scriitoricești conform cărora (prin gura personajului Cazimir) „scriitorii sunt niște grandomani care se împart în două categorii: narcisiști și negustori”, criticii sunt niște autori ratați, iar editorii, niște habarniști care „nu pricep niciodată ce vând”. M-au mirat proporțiile pe care le-au dat unii critici acestui pasaj din roman, considerat cumva o opinie a scriitorului însuși, ca și când
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
tehnici specifice, bazate pe autoreflectare (reflectare autocritică sau autoreflectare critică), autocon- știință și autoreferențialitate. Bazate pe o opțiune estetică de factură avangardistă, care dezavuează realismul referențial în favoarea autonomiei discursului, abordările metaficționale din ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă realitate în afara celei proprii, fundamentându-se pe un individualism extrem, relaționat cu contextul istoric al ultimelor decenii. Mai înainte de a se practica și comenta scriitura narcisistă ca fenomen literar, unii sociologi americani invocau, prin
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă realitate în afara celei proprii, fundamentându-se pe un individualism extrem, relaționat cu contextul istoric al ultimelor decenii. Mai înainte de a se practica și comenta scriitura narcisistă ca fenomen literar, unii sociologi americani invocau, prin anii ’70-’80 ai secolului trecut, mitul lui Narcis pentru a defini noua epocă pe care o trăia omenirea, schimbările survenite în viața societății și în profilul individului din postmodernitate. În The
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism. Sensul ei
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
diversele tradiții filosofice antice, socratico-platonică, epicureică, cinică și stoică -pe care Michel Foucault îl considera nucleul unei etici grecoromane și îl propunea ca punct de pornire pentru o „nouă morală” a lumii noastre. În consonanță cu orientarea epocii actuale, scriitura narcisistă se concentrează asupra propriului material lingvistic și a autocontemplării, dând naștere unei literaturi repliate asupra ei înseși, pe care o găsim ilustrată de importanți scriitori europeni și hispano-americani. Aceștia din urmă, sub influența esteticilor avangardismului european și în căutarea expresiei
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
París no se acaba nunca, 2003; Doctor Pasavento, 2005. În acestea strategiile metaficționale devin tot mai complexe, de la reflectarea indirectă a unui text invizibil în spațiul textual al romanului care constă doar în notele de subsol (Bartleby & Co), până la scriitura narcisistă din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
indirectă a unui text invizibil în spațiul textual al romanului care constă doar în notele de subsol (Bartleby & Co), până la scriitura narcisistă din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și irealitate, transpun metaforic ideea dispariției autorului. Printr-un joc intertextual și imaginativ, doctorul Pasavento creează un spațiu livresc, al
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
care se pierde și în care are, totuși, senzația de a se afla într-o stare de plenitudine. Singurătate, nebunie, tăcere, libertate.” Tălmăcind secvența din Maurice Blanchot dincolo de sensul ei literal, Vila-Matas dă o cheie de lectură, atât pentru scrierea narcisistă în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică a mării, ca aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică a mării, ca aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația narcisistă. Vila- Matas inventează alte metafore, printre care aleea („de la sfârșitul lumii [...] locul ideal pentru a scrie cu adevărat...”) sau abisul. Actul scrierii capătă succesiv semnificația drumului, a călătoriei, a depășirii unei frontiere, a unui prag, pentru a merge mai departe
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
întunecată și îngustă”, „căutând, prin mijlocirea poeziei, adevărul pe calea unică a vieții sale pentru a dispărea în propra sciitură, știind că „a scrie este o deposedare fără sfârșit, un fel de a muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică, scriitura narcisistă, mai mult decât alte forme ale metaficțiunii, impune o lectură specială, care să conștientizeze caracterul său artificial, ficțional. Accesibilă unui public minoritar, o asemenea literatură, care riscă să se piardă în propriul labirint, trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei. „Joc gratuit sau teribil?”, se întreabă Eduardo Becerra în cartea amintită, gândindu-se mai ales la încercările unor autori ca Salvador Elizondo de a duce până la ultimele consecințe textualitatea pură. Dincolo de fireasca întrebare, scriitura narcisistă atrage atenția ca o nouă explorare, menită a pune în discuție, în termenii extremi ai literarității, limitele creației și ale actului creator, ale limbajului și ale cuvântului-semn și sens, adică ale posibilităților de care dispune scriitorul pentru a da expresie
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
USR -, editori ce merg la sigur cu „pilele” ș.a.m.d. Dar o face cu idei, încă o dată, consumate (fardate, deloc discret, cu resentimente). Iată câteva: „Scriitorii zilelor noastre sunt o grămadă de grandomani care se împart în două categorii: narcisiști și negustori”, „cărțile nu au nimic din importanța pe care unii pretind să le-o acorde”, criticii sunt „autori ratați care judecă totul prin prisma a ceea ce ar fi putut ei înșiși să scrie”, editorii sunt, ați ghicit, „alți ratați
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
cântărea mai mult decât publicistica pe teme de actualitate. Puțină, voită inactualitate, o știm de la G. Călinescu, nu-i strică unui scriitor adevărat... Iată însă că în urma ecourilor defavorabile înregistrate la apariția primului volum din Jurnal (2001), diaristul calificat ca narcisist și egolatru a luat decizia unei schimbări de macaz, oprind în gara presei cotidiene și trecând cu arme și bagaje în rândul comentatorilor politici. Metamorfoza a fost facilitată de un telefon primit de la Marius Tucă, directorul ?Jurnalului Național?, care i-
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
trecut la Editura Mașina de scris, s-au publicat, în ziare și reviste, unele vizibile, altele obscure, aproape 150 de articole, însumând 900 de pagini (considerând că o pagină numără 2.000 de semne). Știu aceasta nu pentru că aș fi narcisist și aș contabiliza ce se scrie în legătură cu mine, ci pentru că o editură mi-a propus să alcătuiesc un volum cuprinzând reacțiile critice la Istorie, din primul an de după apariția acesteia. Aproximativ șaizeci la sută din articole sunt nefavorabile, scrise într-
Îmi aștept, liniștit, sfârșitul... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10714_a_12039]
-
e însă bolnav. Regretam și-i trecem manifestările (chiar odioase), cu vederea. Ce ne facem în chestiunile limită, în care medicul nu poate diagnostica simplu: „sindrom maniacal cu puseuri...” sau „schizofrenie de tip paranoidal”. Cum putem să-l înțelegem pe narcisist, pe cel pentru care legea juridică (raport interuman) nu există? Despre cea morală, de sub cupola creștinismului sau a oricărei alte religii, nici că a auzit. Cum să-l înțelegem pe cel care, în rătăcirea să (bahica), doar cuvântul lui contează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sau avangardist etc. El reprezintă acel caz extrem de rar al unui scriitor care nu se căuta pe sine însuși. El fugea de sine însuși din oroarea de a se repeta sau de a se recunoaște. Arghezi nu a fost un narcisist, ca atâția alții, mari artiști refugiați în contemplarea și admirația de sine ca o formă de estetism și chiar de hermetism. Sinele ca o hieroglifă indescifrabilă e o oglindă în care s-au pierdut mulți artiști. Mitul lui Narcis e
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
greu, mai dens și consistent rol al său. L-am urmărit cu mare atenție în acest personaj dificil, de înțeles și de jucat, sado-masochist, superficial, redundant, sardonic, nihilist, insensibil, introvertit. Trupul său și gesturile, coordonate impecabil de Vava Ștefănescu, relația narcisistă cu sinele chinuit al lui Hipolit, cu Fedra cea ciudată, cu lumea, cu ceilalți, absenteismul în care-și suspendă existența și încă multe altele îl conduc pe Zoltan Lovas sub îndrumarea atentă și riguroasă a lui Măniuțiu spre performanță. Mirosul
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
întrebării. Adevărul e că scriitorul își regizează foarte bine îndoielile și tatonările. Înfiripă, totuși, narațiuni palpitante, fabulează, speculează, introduce obsesii onirice (scafandrul, un vultur cu un pește în gheare, un șoim în colivie). Se cenzurează când constată că e prea narcisist: Totul trebuie rescris. Chiar și frazele de mai sus (...) Voi elimina în orice caz aproape (de ce nu toate?) toate scenele în care e vorba de mine. E ridicol să mă arăt tot timpul cu degetul: iată-mă, eu sunt autorul
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
este un om cu un suflet frumos și sensibil. Iată o poezie semnată de Sorin Șaguna: DORM, de Sorin Șaguna scriu acest poem în timp ce dorm... am frisoane...scriu cam greu... mâna stângă așterne amintiri cu mine... dorm când scriu poeme narcisiste... mâinile se învârt în cerc nocturn... ochii tușesc delicat la virgula tăcerii... se deschid nebune căi,stelele coboară, noaptea m-a construit interzis prin lume... exist...nu mă tem...compun...nu mă tem... iubesc- încep să port frică nefirească... urăsc
Sorin Șaguna, omagiu. TVR 2 difuzează "O noapte furtunoasă" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41310_a_42635]
-
schițează doar un décor fantastic, desprins din lumea simbolismului crepuscular; sensul ultim al poeziei se găsește în altă parte. In mijlocul mînăstirilor, al castelelor sudice și al grădinilor luxuriante, poetul se autocontemplă drept un soi de prinț, în cele mai narcisiste posturi posibile: „Un vis de-amurg de vară în cadrul lui de aur Palpită: fantasie așa de arzătoare Că pune pe-a mea frunte cununa cea de laur, Pe cînd în suflet tragic speranța tristă moare" ( Cînd vioarele tăcură XI): „...a
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
misiunea lui. Mai mult, măsura unui bărbat care știe să danseze este felul în care poate conduce și aduce la nivelul lui orice parteneră. Bărbații care își umbresc perechea exhibând un debaclu de mișcări complicate și fanteziste (pentru că pot) sunt narcisiștii care nu au spart zidul sonic al înțelegerii. Diferența dintre bărbat și femeie este cea dintre smoking și rochie de seară. Unul e sobru și egal cu sine însuși, cealaltă e culoare și dantelă care se cuvin a fi arătate
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
Tinerii, din ce in ce mai narcisiști pe Facebook, doar unul din zece recunoaște asta În contextul în care Facebook a devenit un canal în care “selfie-ul” este din ce in ce mai răspândit, numai 11,9% dintre utilizatorii din România recunosc că motivul principal pentru care accesează rețeaua este pentru
Ce spun psihologii despre nevoia de “selfie-uri”? [Corola-blog/BlogPost/93038_a_94330]
-
și mai puțin pe procesul de socializare. Fenomenul selfie poate conduce la narcisism, depresie și anxietate în rândul tinerilor Chiar dacă fotografiile selfie reprezintă un simplu instrument de auto-promovare, acest fenomen poate deveni periculos pentru societate, deoarece formează o generatie de narcisiști, cred psihologii. “În mediul online întotdeauna va fi cineva mai frumos, mai deștept și mai sus decât tine, lucru care rânește și imaginea de sine poate fi afectată. Din acest punct de vedere, Facebook-ul este o piedică în calea comunicării
Ce spun psihologii despre nevoia de “selfie-uri”? [Corola-blog/BlogPost/93038_a_94330]
-
apere proprietatea asupra capitalurilor, a creațiilor, programelor de calculator, a brevetelor, a dibăciei, a încasărilor și a propriilor opere de artă. Vor vorbi din ce în ce mai multe limbi, fiind ajutați de diverse dispozitive pentru tradus. Ipohondri, paranoici și megalomani în același timp, narcisiști și egocentrici, hipernomazii vor încerca să-și asigure accesul la produsele de autosupraveghere cele mai recente și la drogurile electronice și chimice oferite de autoreparatori. Vor dori să trăiască mai mult decât toți ceilalți; vor experimenta tehnici care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
prin natura lor, vor resimți o frică tot mai mare de boli, cărora nomadismul le va accentua propagarea. Vor revendica dreptul la înrădăcinare și la tergiversare. Unii se vor închide în autismul unei utilizări asidue a obiectelor nomade, în obsesia narcisistă a produselor de autosupraveghere, după modelul acelor otaku japonezi, fanatici ai nomadismului virtual, ai audițiilor muzicale și ai produselor de autosupraveghere a corpului. Alții vor prefera să refuze mișcarea prin obezitate: astăzi, un sfert dintre adulții americani și o cincime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]