1,263 matches
-
de soldatul sovietic întru îngenunchierea nazismului, într-o conflagrație care a justificat utilizarea bombei atomice, i-au creat comunismului un scut rezistent, un regim special. Nu înseamnă, însă, că factura crimelor sale se deosebește în vreun fel de aceea a nazismului, ori că diferențe de substanță obligă la tratamente deosebite, genocidul fiind capul de acuzație ce se aduce fiecăruia dintre cele două totalitarisme. Nazismul nu a mai putut reînvia, comunismul stăpânește mai departe în comunități de pe trei continente, partide comuniste din
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
regim special. Nu înseamnă, însă, că factura crimelor sale se deosebește în vreun fel de aceea a nazismului, ori că diferențe de substanță obligă la tratamente deosebite, genocidul fiind capul de acuzație ce se aduce fiecăruia dintre cele două totalitarisme. Nazismul nu a mai putut reînvia, comunismul stăpânește mai departe în comunități de pe trei continente, partide comuniste din Uniunea Europeană participă la coaliții guvernamentale, ca unele ce s-au dezis de tarele istorice ale ideologiei lor. în țări care n-au avut
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
Pentru Voi“ din Timișoara, în data de 9 noiembrie, între orele 12-13,30, va avea loc, la Catedrala Mitropolitană, o ceremonie de comemorare a „Nopții de Cristal“, când un mare număr de persoane cu dizabilități intelectuale au căzut victime ale nazismului. Vor participa aproximativ 20 de tineri, beneficiari ai Centrului de zi „Pentru Voi“, care vor aprinde lumânări în memoria celor decedați și vor distribui pliante informative în Piața Victoriei. Conform datelor care ne-au fost furnizate, între anii 1939 și
Agenda2003-45-03-45-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281679_a_283008]
-
celebru, în ciuda faptului că era surdă, mută și oarbă. Ulterior și-a consacrat întreaga activitate îmbunătățirii condițiilor de viață ale orbilor și surzilor, înființând primele instituții specializate din lume. - Marlene Dietrich - sau „îngerul albastru“, Lili Marlene, actrița care a denunțat nazismul cucerind America. Datorită frumuseții și senzualității ieșite din comun a fost considerată femeia fatală a anilor ’30. Fața sa, vocea, silueta au reprezentat mult timp... eternul feminin râvnit de-opotrivă de bărbați și de femei. - Maria Montessori - odată cu deschiderea, în 1905
Agenda2004-10-04-femeia () [Corola-journal/Journalistic/282144_a_283473]
-
graffiti împotriva neonazismului, neofascismului sau rasismului, de parcă am fi un oraș dominat de Ku-klux-klan, de vreun nou Hitler sau de cine știe cine din extrema dreaptă. Nu negăm existența efemeră a zvasticilor desenate mai degrabă de copii teribiliști decât de adepți ai nazismului, dar cei care se grăbesc să le șteargă ar trebui tot atât de repede să șteargă și reacțiile taberei adverse (zvastica în cerc, barată), motivul fiind cel expus mai sus. În fine, iată și un alt exemplu de graffiti din oraș. Bombardarea
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
atît de ridicole încît deveniseră de nesuportat. Așa se face că esticul e obligat, observă autorul, să gîndească sociologic și istoric, altfel își pierde situația sau chiar viața. Propagandă la care e supus omul estic îl silește să accepte că nazismul și americanismul sînt fenomene identice pentru că descind din aceleași relații economice și că occidentul, în ansamblu, e putred și nu merită decît aspre priviri critice, formalismul și artele aplicate fiind condamnate drept sterile. De aici și distanța critică obligatorie față de
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
Andreea Deciu " Fie că vrem sau nu, specia umană continuă să se împartă în evrei și pagini." Iată o propoziție din textul lui Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea Soah-ului, apărut de curînd la Editură Humanitas. Din însăși introducerea acestui "fie că vrem sau nu" răzbate un fel de exasperare expresiva și, totodată, de raționament, care marchează o criză a demonstrației: e un moment de amuțire retorica
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
explicitării, toate avînd rostul de a declara, într-o tonalitate cît mai simplă și mai directă, ceea ce mie una mi se pare ca Besançon evita să rostească pe tot parcursul cărții. Și anume că între două orori, precum cea a nazismului și a comunismului, pot exista oricît de multe zone de analogie, puncte de influență într-o macabră hermeneutica a răului, dar că ele rămîn, cu toate acestea, profund distincte la un anumit nivel. Acel nivel unde lumea se împarte, irevocabil
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
mod ideal, nu neapărat că realizare discursiva în spațiul public, pe aceeași axa de evaluare cele două fenomene. Precizarea, esențială cred eu, de la care pornește Besançon, este ca manieră de ucidere, felul în care au pierit cohortele de victime ale nazismului și comunismului (unii executați prin împușcare sau uciși lent prin înfometare și epuizare fizică, alții gazați) nu poate constitui un criteriu de evaluare a compatibilității. Nici o moarte nu poate fi mai atroce decît altă, atîta vreme cît ea se consumă
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
genocid al Holocaustului față de cel al Gulagului, de pildă. Însă mie mi se pare că tot că o consecință, ce-i drept indirectă, a acestui argument, apare drept mai curînd nerelevanta și discrepanta dintre tratamentele diferite aplicate de memoria istorică nazismului și comunismului, cel putin cîtă vreme nu stabilim clar despre a cui memorie istorică e vorba, si, mai ales, in ce plan identifica ea aceste două fenomene. Explic de îndată, rezumînd cu acest prilej și etapele de bază ale demonstrației
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
ucidere", deportarea și centrele de exterminare. Comunismul păstrează primele patru etape, înlocuind-o pe ultima cu execuția judiciară și foametea. Analogia rezista și în planul încercării unei recuperări de genealogie intelectuală, cum o numește autorul, a celor două forme ideologice, nazismul și comunismul. În cazul amîndurora, susține Besançon, este strict iluzorie și totodată de domeniul propagandei manipulatorii, orice asociere cu un sistem filozofic care teoretic ar putea rezista în sine și ar fi cumva germenul din care au evoluat cele două
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
sau Picasso ori Aragon. Limbajul unui sistem ideologic este ritual al puterii, el șomează și hipnotizează, asadar nu mai poate servi scopurile comunicării sau exprimării. La un nivel moral termenii analogiei se complică oarecum, dar rămîn în limitele compatibilității: atît nazismul, cît și comunismul au acționat în numele falșificării binelui. Exterminarea evreilor de către naziști a fost făcută cu apeluri constante la eroism și sacrificiu de sine în numele unei datorii superioare față de Reich. Sau invocînd ideea de destin, a unei misiuni sacre, a
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
echivalează spiritul de distrugere cu acela de creație. Există, de asemenea, un fel de universalism morbid și definitiv claustrant al comunismului, în măsura în care acesta vede în oricine un posibil reformat, un viitor adept de îndată ce va fi fost purificat și reeducat, în vreme ce nazismul, tocmai prin faptul că vizează exterminarea celorlați în numele consolidării rasei alese, nu are nevoie de o propagandă a asimilării, ci se rezumă la distrugere. Asemenea distincții în planul moralei sînt, poate, mai importante decît analogiile dintre comunism și nazism. Concluzia
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
în vreme ce nazismul, tocmai prin faptul că vizează exterminarea celorlați în numele consolidării rasei alese, nu are nevoie de o propagandă a asimilării, ci se rezumă la distrugere. Asemenea distincții în planul moralei sînt, poate, mai importante decît analogiile dintre comunism și nazism. Concluzia lui Besançon este că deși crimă nazistă o depășește pe cea a comunismului (dar oare nu revenim astfel la deja eliminatul argument al listelor, chiar dacă oarecum mai subtil formulat?), distrugerea antrenată de comunism a fost mai mare și mai
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
de acord cu această. Dar mi se pare ca ajungem abia în felul acesta la un paradox, poate doar retoric, interesant al raționamentului din carte. Și anume: construind un sistem bine articulat și cu multe detalii subtile ale comparatibilitătii dintre nazism și comunism, Besançon, prin distincțiile și precizările pe care le face de fiecare dată amendînd analogia la diverse paliere, se apropie foarte discret și cumva pe nesimțite, de zona în care analogia în sine, desi valabilă, nu mai contează. În
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
asumare identitara. Pentru că, nu-i așa, ne place sau nu, lumea e împărțită în evrei și pagini. Ceea ce nu înseamnă că Todorov nu ar susține un argument valabil cu a sa memorie exemplara, și deci că singularizarea catastrofei provocate de nazism ar fi un proiect necesar sau/și util. Înseamnă mai curînd că planul diferenței la nivelul analogiei dintre două catastrofe poate fi important din motive diferite, așa cum poate fi la rîndul sau planul similitudinii. Todorov pledează pentru similitudine pentru că astfel
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
urma urmelor, altă chestiune. Catastrofă comunistă își așteaptă, categoric, hipermnezia, are nevoie de ea. Dar nici cînd o va avea nu e sigur că va fi mai lămurita problemă analogiei între tipuri de rău. Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea ăSoahă-ului, traducere de Mona Antohi, Editura Humanitas, 1999, București, 160 pagini, preț nemenționat.
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
dintre memorie literala și memorie exemplara mi se pare foarte importantă și cu un potențial explicativ remarcabil. În numărul viitor voi zăbovi asupra altor argumente, dar a aceleeasi chestiuni, prezentînd cartea lui Alain Besançon, semnificativ intitulată Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea "Soah"-ului. Tzvetan Todorov, Abuzurile memoriei, traducere de Doina Lică, Editura Amarcord, Timișoara 1999, 67 pagini, preț nemenționat.
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
răspundere. Trebuia, trebuie făcut procesul comunismului. - În ce fel ar trebui făcut procesul comunismului? - Nu cred că indivizii - indiferent de crimele comise, - trebuie judecați și condamnați în parte. Înainte de toate trebuie incriminat sistemul. Așa cum s-a făcut un proces al nazismului, este de la sine înțeles că va trebui făcut și un proces al comunsimului, cu nimic mai prejos în ceea ce privește crimele împotriva umanității. În Germania, toți foștii membri ai Partidului Național Socialist au trecut prin fața unor tribunale, de așa-zisa denazificare. Acestea
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
fost luate în seamă". Această "Walkyrie excepțională" (astfel aprecia ea însăși un personaj dintr-un spectacol de operă dirijat de Furtwängler), prietena o vreme cu Nae Ionescu (la Băneasa se găsea vila filosofului), nu se dă în lături a admira nazismul incipient, în manifestările căruia își va fi oglindit propria năzuința similimasculină, de autoritate și dominație. Iată impresiile Cellei, din iulie 1937, cînd participa la o serie de spectacole muzicale de la Bayreut: În timpul pauzelor oamenii se îmbulzesc în fața unei ferestre la
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
de stridențe, de gafe, de concesii făcute kitsch-ului, nici nu se putea un Oscar onorific mai potrivit decît cel acordat lui Andrzej Wajda (prin intermediul lui Jane Fonda). După ce a evocat cinematografia poloneză și preocupările ei fundamentale (viețile distruse de nazism și de comunism), Wajda a încheiat, frumos și utopic: "Marea mea speranță e că singurele flăcări pe care le vom mai vedea vor fi cele ale iubirii, recunoștinței și solidarității..." Ediția 2000 va intra în istorie ca ediția American Beauty
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
Chagall, Kandinsky, și mulți alții ca ei - unul din aceștia, atît de candid, că ajunsese comisar al poporului pentru arte - au crezut că noua putere zdrobind lumea veche va apela la insolitul avangardei începutului de secol. Eroare. Sovietele (ca și nazismul) s-au temut ca de foc de incomodele stilistici dilematice, stimulatoare ale gîndirii originale și distanțate de vulgul (doar masă de manevră) și i-au mătrășit urgent pe incomozii prunci. În definitiv, rău au făcut, pentru că, dacă numele Rusiei a
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
apărut tocmai ca un avertisment dat Occidentului. (Noul plan strategic o confirmă din plin.) Revin la părere. Vorba lui Louis Jouvet: "Bizarre! Bizarre!" Un argument al lui Ion Solacolu, în pomenita discuție: dacă în vest se dă mai multă importanță nazismului decât comunismului este pentru că acolo cu nazismul au avut de-a face. Nazismul îi obligă să se întrebe: cum a fost posibil? Germanii se și întreabă, nimic de zis. Pentru francezi, întrebările ar fi: cum a fost posibil să fim
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
Noul plan strategic o confirmă din plin.) Revin la părere. Vorba lui Louis Jouvet: "Bizarre! Bizarre!" Un argument al lui Ion Solacolu, în pomenita discuție: dacă în vest se dă mai multă importanță nazismului decât comunismului este pentru că acolo cu nazismul au avut de-a face. Nazismul îi obligă să se întrebe: cum a fost posibil? Germanii se și întreabă, nimic de zis. Pentru francezi, întrebările ar fi: cum a fost posibil să fim atât de nepregătiți, de slabi, cum s-
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
plin.) Revin la părere. Vorba lui Louis Jouvet: "Bizarre! Bizarre!" Un argument al lui Ion Solacolu, în pomenita discuție: dacă în vest se dă mai multă importanță nazismului decât comunismului este pentru că acolo cu nazismul au avut de-a face. Nazismul îi obligă să se întrebe: cum a fost posibil? Germanii se și întreabă, nimic de zis. Pentru francezi, întrebările ar fi: cum a fost posibil să fim atât de nepregătiți, de slabi, cum s-a putut să ne bată măr
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]