412 matches
-
Limpezimi, pe care, nu-s nici doi ani de atunci, i le atîrnam în cunună, se adaugă, iată, pentru a le împlini fatidic, o mișcare ultimă, - un fel arioso dolente - , unde, nemijlocit, vibrația luminoasă e somată să devină destin. Talent neîmpăcat, Constantin Blendea nu făcuse din Zbor un învăț al suficienței triumfale. Mă oprise, cu o atenție aplicată, cînd rînduiam pe simeză, în 2010, vasta expoziție de la sălile Parlamentului, să-mi arate un pîlc de lucrări ce dădeau tîrcoale stingerii patetice
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
îmi mîngîie ochii/ Și cade fața'n palme ca un ban care sună." (Cosmos). O ascunzătoare imperfectă, dînd socoteală despre lașitățile unui temerar, în fond. Ale unui curios, cercetîndu-și destinul cu veleități de savant, pentru a se prăbuși în dezamăgirile, neîmpăcate, ale scepticului. Consolate cu visări induse: "Atît am visat că nu mai știu/ dacă moartea mea e înger sau drac/ dacă în cer s'au ivit stele sau ghimpi,/ Dacă luna e lună sau vultur sau rac?" (Balançoir). Mai mult
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
fi hagiograful unor vagabonzi celebri.) Pietrele lor tombale nu se află prea departe una de alta, și nici de cea a lui Constantin Brâncuși. [Peste patru decenii de la decesul mamei sale, înmormântată la Hobița, marele sculptor se confesa, că (sunt) „neîmpăcat sufletește, știind că trupul meu va putrezi în pământ străin, departe de ființa cea mai dragă: mama mea".] Pe mormintele lui Cioran și Brâncuși - semne de afecțiune: bilețele, panglici, bilete de metrou; la primul - și o ulcea cu pământ care
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
originalului: „muierile sunt forte sollecite de celle mai mice circumstantie alle ornatului seu” (termenul sollecit sau sollicit fiind explicat la locul său în dicționar: „tare ațâțat, foarte întărâtat, foarte turburat”, „turburat în suflet, plin de cură, de temeri, nestâmpăr, nestâmpărat, neîmpăcat etc.”). E interesant că Laurian și Massim îi atribuiau lui circumstanță și sensul actual al cuvântului împrejurime: „loc învecinat: «credeam că te voi afla în circumstanțele acelei cetate»”. De fapt, chiar și pentru împrejurare dicționarul academic al lui Pușcariu ( DA
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
de-a înțepa. Ceva mocnește și în băiatul de prăvălie - „un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir”, și mai cu seamă în preotul îndestulat cu puțin în ale trupului, dar mereu nemulțumit în ale sufletului: „era duh neastâmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși.” Așteaptă ei un semn care nu li se arată? Se poate, dacă Popa Duhu tulbură suficiența unui episcop în ziua de Bunavestire, iar Cănuță își strică familia tot la Blagoveștenie. Se nasc, pesemne, sub o zodie
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
al operațiunii întreprinse de familia lui Matias de a șterge urmele pentru a-și salva fiul și al culpabilizării eronate și condamnării lui Federico la cinci ani de închisoare. Chestiunea vinovăției este dublată de cea a traumei, una triplă. Tatăl neîmpăcat cu moartea fiului apelează la catharsisul provizoriu al pedepsirii vinovatului; Matias rezistă cu greu presiunii psihologice la care este supus și numai insistența și abilitatea părinților conduc la un compromis moral pe care aceștia îl asumă, iar Federico va rămâne
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
apoi institutor, la școala din Păcurari. Ca institutor, era „șăgalnic și bun la inimă”, având metoda sa de a-i alfabetiza pe copii. Prietenia cu Eminescu se încheagă repede, amândoi fiind rurali („disprețuiau viața zgomotoasă de târg”) și antimondeni („dușmani neîmpăcați ai formelor deșarte din saloane”). Din „dușman politic” al Junimii, devine membru al Societății, „cam pe la 1876” unde i se recunoaște talentul și originalitatea. Era foarte cunoscut în Iași, „glumeț și bun la suflet”, dar și „îndrăzneț”, adică tare de
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
capătă în construcția aceasta semnificația unei recuperări, sensul unei reveniri la principiul originar. E, în fond, un principiu al umanității recuperate: „sînt aproape de ultima treaptă, gata de contopirea finală. / dar se aud tot mai dureros gemetele celor suferinzi, / neliniștea celor neîmpăcați, spaima celor nevinovați. / și zgomotul lor nu mă lasă să trec”. Iar versurile aparțin unui poem care se numește Coborîrea în Nirvana. Nu întîmplător, martor, conștiință lucidă - sînt cîteva versuri ilustrative în acest sens (le cităm doar pe acestea, care
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
relata despre răposații vechi, de-acum așezați în condiția lor, singurii ce posedau dreptul de-a vorbi, căci ceilalți, „morții cei noi se iveau pe la ferestre, cu obrajii palizi și ochii strălucitori, prelingîndu-se pe geam, gros, ca uleiul de maslu”. Neîmpăcați, aceștia din urmă ascultau lectura bătrînului din Cartea șoaptelor, încuviințînd, „pentru că, spre deosebire de morții cei vechi, morții cei noi își găseau liniștea pe măsură ce se vorbea mai mult despre ei”. Așadar povestirea ca o modalitate de redempțiune... Romanul conține diverse mișcări speculative
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
de a înțelege aceasta până la capăt, cu toate că degetul meu și cuvântul meu nu arată spre un ins anume, ci spre o idee vinovată. O abstracție ireductibilă în arta de a extermina. Privesc orice îndemn la iertare cu suspiciune, și sunt neîmpăcată în suspiciunea mea. Silită sunt în ceasurile de disperare să gândesc alternativa unui Dumnezeu adus la exasperare prin ceea ce facem, și gata aproape să nu mai vrea ceea ce numai El singur poate: Să ierte.
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică: „și să duceți secole la rând toiagul / unei lumi cu viață neîmpăcată...” ( Sfârșit de poveste), cu sensul de protecție și călăuzire divină. Și precum nota Edgar Allan Poe (1809-1849) încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea, că menirea scriitorului este a aborda, cu luciditate, tehnici de la care nu are voie
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
partid obligat să se înghesuie cu alți actori pe un spațiu concurențial îngustat în mod dramatic. În plus, aversiunea și resentimentele acumulate față de pesedei ar împiedica refacerea, prea lesne, a mamutului obsedat de îmbogățire al partidului-sugativă. Iar, deasupra tuturor, ura neîmpăcată între atâția dintre corifeii partidului anunță că nimic nu va mai fi ca înainte, chiar dacă, prin absurd, Iliescu ar relua frâiele puterii. Într-adevăr, când în lupta pentru putere intervin elemente precum cele, incalificabile, invocate de Antonie Iorgovan e clar
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
din gură - bemol - ecorșeu uitat în toată jalea și-n tot pustiul cărnii care-l îndură ce cald e aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul sacade amare (latinitate amară) degetele de plumb - otravă picurată - nu impregnare! atavice ritmuri percep - sfâșiere zangăt sacade amare - tu plecat chiar pentru o clipă în ataraxie le silabisești în preajmă ziggurate de mucava
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape, Uneori pământul e prea mic, Uneori suntem ca două clape Smulse, pianul semănând c-un dric. Uneori ne caută șerpii, viermii, Uneori suntem de neîmpăcat, Uneori călcăm ca pachidermii Umbra unui antic Eufrat. Lumea este strâmbă, nu bociți, N-o să ne-ndreptăm, suntem suciți, Nu degeaba vântul, lupii, norii Ne-au lovit, sunt liberi doar Referință Bibliografică: Pleacă-ți ramurile tale, / Boris Mehr : Confluențe Literare
PLEACĂ-ŢI RAMURILE TALE, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349249_a_350578]
-
care le deține un timișorean despre dezastrul provocat de bombardamentele anglo-americane din vara anului 1944, au trecut ani de trudă care i-au adus satisfacții, dar și tristeți. Bucuriile le împărtășește, doar necazurile le deșartă cu greu și cu sufletul neîmpăcat. Are 70 de ani bătuți pe muchie și locuiește într-o modestă casă în cartierul timișorean Fabric. Agoniseala lui de o viață o poți cuprinde dintr-o privire. Dar bogăția lui sunt cărțile rare, documentele unicat și cele mai de
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
îngriji. - De o juma de veac nici un bărbat nu a trecut acest prag. Vă rog să așteptați puțin. Îl întâmpină una din ele. - Nu sunt „bărbat” ci preot. Am venit să-i dau ultima binecuvântare. Dor nu dorești să plece neîmpăcată cu Dumnezeu. Uite pun patrafirul pe mine și binecuvântez casa și trăitorii din ea. Pot intra? - Da! Poftiți părinte. Domnișoara a permis. Spune chiar că dorea să vă vorbească la biserică. Spuse a doua păzitoare a cetății care fusese s-
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
umplu cu toate urâciunile sale care nu se mai așezară la masa ovală, așteptând în picioare. - Scumpii mei slujitori, le spuse împărăteasa cu un calm neobișnuit, cred că iubitul nostru maestru v-a informat despre ce este vorba. Dușmanul nostru neîmpăcat, Soare-Împărat, dorește cu orice preț nimicirea noastră. Să-l lăsăm? - Nuuu! urlară urâciunile. - Atunci, să-l distrugem noi pe el, să-l atacăm prin surprindere și să-l nimicim odată pentru totdeauna! - Să-l distrugem! Să-l distrugem! urlau fioroșii
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
câteva minute, drept conducător al tuturor locuitorilor, ca un semn al concilierii între părțile rivale, pe Șeful Gărzilor Reunite, „un spirit realist și drept, care colaborează de multă vreme cu Comitetul, pentru doborârea Magistratului”. Își riscase viața, fusese un adversar neîmpăcat al spânzuratului; aportul său fusese hotărâtor în desfășurarea evenimentelor. „Sunteți liberi!” a decretat cel apărut pe val, adresându-se mulțimii, buimacă. „Împreună, vom veghea să nu se mai petreacă nicicând vreo fărădelege în aceste locuri minunate, scumpe nouă tuturor. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de care îmi este teamă, umbrele ce pe la coțuri ne ascultă, vămuindu-ne clipa,zborul, păsările și cântecul cu dorul. 2 “Ce este patria,mamă?” -Este mormântul necunoscut al unchiului tău, mort pentru țară. Într-un nesfârșit hău. Este lacrima neîmpăcată După casa de comuniști demolată, Este minciuna ce ne-o spun Pentru un viitor promis Și bun. “Ce este patria,mamă?” Este ce vezi,de peste tot, Și nu e al tău E al celor care te văd Și te socot
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
două sute de ani mai târziu, Socrate, acest nemuritor prinț al gândirii libere și curajoase, le-a oferit semenilor memorabile mostre din disprețul său suveran față de fast și bogăție; iar mai presus de toți, Mântuitorul Iisus s-a afirmat drept dușmanul neîmpăcat al bogățiilor adunate pe pământ, „unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții”. Câți dintre slujitorii bisericilor din toate timpurile au urmat pilda și îndemnurile Învățătorului? Orientându-ne după opulența catolică, opulență împotriva căreia
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
au statEtern, cu lacăte și cheieși-un gardian ce te-a vândut... XIV. TAINA GÂNDULUI - VERSURI GÂND NESPUS..., de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. Gând nespus... Se-adună Soarele-n apus Umbrind Speranța... Fără capăt Neîmpăcatul Gând nespus Tăcere-aduce. Doar un freamăt Strecoară alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
deznodământul:/ Te mai iubesc? Trăiesc sau mi se pare?// Pornirilor tu dă-le dezlegare,/ Slujindu-te, am devenit înfrântul!/ Cuprins de frică, iată, mi-e descântul,/ Regina mea, te rog, aștept cruțare!// Să fug, n-am unde! Numai el, Psalmistul, / Neîmpăcat stinse focul Gheenei,/ În timp ce eu rămân, pe veci, copistul!// Oglinda, spartă, îmi ascunde plânsul,/ Aud din larg, e cântecul sirenei:/ Venit-a vremea să începem strânsul!” (Sonetul CCLXXXVIII). Autor al reflexiei deschise, circulare, Theodor Răpan relevă ipostaza inedită a limbii
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
obicei. Vă spun eu. N-a fost o greșeală, pentru că Juan Jose Viñas e dușmanul regimului.” Cară-te !, îi spune lui Viñas, umilindu-l și făcându-l să bea paharul cu otravă până la fund. Nimic nu se compară cu ura neîmpăcată și setea de răzbunare a unui bărbat umilit... Și (în film) l-au ciuruit. ------------------------------------------------------------ *Din volumul ,,Lideri în film: curs opțional de jurnalism și psihosociologie politică” Editura Fundației ,,Paul Polidor,, București-2014 (ISBN:978-973-8919-64-8) ------------------------------------------------------------- NOTE (1)Jan Palmovski, Dicționar Oxford de
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
să o scape de chinuri. Mi-ar fi tare greu fără ea. Acum șase luni ne-a părăsit și tata. Poate de aceea s-a întâmplat și accidentul vascular. De durere. A fost o durere mută, dusă în sufletul său neîmpăcat de pierderea tatei. - Așa-i, maică. Noi bătrânii care mai avem puține bucurii în viață, renunțăm cu greu la cei dragi. Nu mai avem timp de a-i uita, că ne ducem și noi după ei. Așa am pățit și
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
din vremea irodiană. [65] Ierusalimul nu mai era acum decât un morman de ruine, templul distrus, iar independența națională a fost pierdută pentru totdeauna. Cu toate acestea, dezastrul național din anul 70 d. Hr. n-a reușit să stingă ura neîmpăcată împotriva Romei și nici spiritul extremiștilor evrei. La jumătate de secol mai târziu, iudeii se vor răscula din nou, în anul 132 d. Hr. cuprinzând o mare parte din Iudeea. [66] Motivul revoltei a fost generat de împăratul Adtian (117
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]