1,262 matches
-
la gunoi. Cel mai mișto mi s-a părut însă că mi-ați spus și voi poveștile pasiunilor voastre. Unele m-au lăsat mască de admirație, altele mi-au evocat propria copilărie, altele m-au amuzat, altele (cele despre pasiuni neîmplinite) m-au întristat... M-am simțit cumva părtașa la tinerețea voastră și asta mi-a dat sentimentul ăla bun al empatiei care se naște uneori între oameni. 3 machete ale noului Renault Clio vor pleca la povestașii pasiunilor de mai
Cum v-ați botezat mașina? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20801_a_22126]
-
dat de știre. Ce să fi fost? -nu știu, nu știu. În noaptea asta,când ascultam cum ninge-ncet și infinit, am auzit deodat' bătând la geamul meu pe cineva. Ce să fi fost? -nu știu,nu știu. Poate speranța neîmplinită, speranța cine știe cui, trecând pe aici ea s-a oprit o clipă doar și a plecat. Sau poate chiar speranța mea, venind de cine știe unde, sperața mea din visuri chinuite, trecând pe aici mi-a dat de știre. Ce să fi fost
POVESTE DE IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384275_a_385604]
-
dintr-o dată și pleacă pe furiș, vine întotdeauna prea târziu și oricum te prinde fără toate planurile bine făcute și se cărăbănește întotdeauna prea devreme, lăsându-ți nostalgia unei veri viitoare, în care îți îngrămădești deja toate bagajele cu vise neîmplinite. Bine, la meteo se anunță o vară prelungită până-n octombrie, ceea ce înseamnă că agonia se prelungește vreo câteva zile, în care soarele se încăpățânează să abdice și să-și lase locul norilor plumburii, aducători de picături de ploaie rece. Mai
A trecut vara [Corola-blog/BlogPost/96914_a_98206]
-
facă planuri. Totuși, până la urmă nu pierzi nimic dacă visezi și îți faci planuri, în cel mai rău caz visele nu se împlinesc și planurile rămân pe altădată. Oricum ai lua-o, viața e un șir de dorințe împlinite și neîmplinite Cele bune să se-adune, cele rele să se spele și să se transforme în bune, în vremea care ne stă în față. Sfârșitul fiecărui an are puterea de a transforma răul în bine și de a oferi cel puțin
Un sfârşit e un început [Corola-blog/BlogPost/97039_a_98331]
-
persoana profesorului universitar doctor Grigore Cobălcescu. Ca date biografice consemnăm că acesta s-a născut la 22 septembrie 1831, a studiat la Iași, fiind absolvent al Școlii Politehnice (Școala de inginerie și arhitectură), promoția 1850. După absolvire (la nouăsprezece ani neîmpliniți) și până în 1859 a fost profesor în învățământul preuniversitar și un fervent promotor al cunoașterii practice a naturii. Între 1859-1862 beneficiază de o bursă de stat la Paris (studiază geologia și mineralogia) de unde revine licențiat în Științe Naturale. Reîntors în
SAVANTUL GRIGORE COBĂLCESCU – ÎNTEMEIETORUL GEOLOGIEI ROMÂNEŞTI, UN EXEMPLU DE DEMNITATE CIVICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383713_a_385042]
-
durerile sufletești. Băieții lor se născuseră în același an, iar bietele femei îi țineau că sunt de-o seamă, deși plecaseră de-aici la date diferite. Cu fiica ei, Violeta, se împrietenise de când era studentă la Medicină. Îi retrăia visul neîmplinit al tinereții sale. Fata îi povestea întâmplări de la facultate, mărturisindu-i trăirile ei de fată cuminte și silitoare la învățătură, dar și simțămintele ei intime, pe care i le șoptea cu ochi aprinși, repetând din când în când: să nu
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
printre texte și contexte, apropie, uneori, romanul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre concluzia că inima omului este nemărginită, sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipulatori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite sau neîmplinite. Și totuși, rămâne mereu prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate: pentru că nu știe că este fericit. Și esența vieții nu este să „fii “, ci să
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
absolută, cu tot farmecul și cu toată melancolia vieții și a morții.” Dintr-o amețioare adâncime de gând Constantin Noica scria: „Cu un singur volum de versuri - e drept răscolitoare la culme - și cu unul sau două volume de proză neîmplinită, cititorul român crede a ști ce este fenomenul Eminescu și ce ne este el.” Din nefericire, astăzi, printre noi, românii se conturează tot mai întunecata întrebare: Chiar știm, oare chiar mai știm, ce ne-a fost și ce ne mai
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
de Adrian. Tânjea să adoarmă în brațele lui, să-i simtă respirația în păr, să fie sărutată de el și să facă dragoste împreună. O năpădiră lacrimile. Dorința o sugruma, cutremurând-o de dor, de durere. Se simțea singură și neîmplinită, atât în căsnicie cât și în vâltoarea vieții. Brusc, smulse halatul cu amărăciune și îl îmbrăcă grăbită și nervoasă, nesuportând să se mai vadă în oglindă. Ieși repede din baie și, tot în grabă, își uscă părul. Se calmă abia
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
ce vine-n primăvară, Și-un trubadur ce căntă prin zăvoi Până când se-ofilește floarea de vară. Ți- aduc prinos trupul de sub haină, Să -l atingi cu mâna ta fierbinte Dar cum te știu semeață și vicleană Îmi dai speranțe neîmplinite .. Căci numai tu poți, binevoitoare, Să unești în suflet tot ce-i voluptos, Ce dacă -mi ești culcată-n uitare IUBIRE....tot ce am,ți-aduc prinos. Referință Bibliografică: Iubire, eu îți aduc prinos / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IUBIRE, EU ÎŢI ADUC PRINOS de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377251_a_378580]
-
siguranță, tema predilectă a gândurilor mele este iubirea, în toate ipostazele ei, cu trăirile interioare specifice, dar am abordat și alte teme cum ar fi natura, cunoașterea, inexorabila trecere a timpului”. Poemul său intitulat “Iubire” este un imn închinat iubirii neîmplinite, iubire care mistuie simțurile sale “pe-un țărm învolburat”. Fără puterea iubirii, poeta se simte secată de putere, căci iubirea îi este oxigen și, in lipsa ei, nu rămâne decât un infern și strădania sa de a închide rănile acestei
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Sfârșitul unei poezii aduce comparația sugestivă a unui copac cu "o statuie / ce-și poartă umbletul tăcut / în inflexibilul genunchi". Un vers citeț încheie piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja amintitul "Miner", "Șarja de oțel", "La furnale", "Schela roșie - cu foarte comunistul distih: "Mi-e generația etaj / În schela roșie-a Comunii"; "Tunel", "Barajul de la Bicaz", "Lenin", "Cifre
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de un sentiment dureros - ce trist este totul, ce tristă și absurdă-i viața! în acest timp, îl admiram cu luciditate pe Flaubert. Sfârșitul, într-adevăr, este admirabil. După seria de aventuri, Frédéric își redescoperă iubirea, iar iubirea cea mai neîmplinită, este o întoarcere, o reluare a vieții de la capăt, cu o calmă și plină de amărăciune înțelegere a lucrurilor. Talentul este o chestiune de cantitate. Talent nu e să scrii o pagină numai: ci să scrii cincisute de pagini... Cei
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
evenimente, din privirea cu coada ochiului spre accidentele de parcurs care fac o biografie și în care tern cu adevărat este mariajul Ferminei. Florentino trăiește în schimb parfumul fiecărei aventuri numerotate scrupulos, fiecare femeie reprezintă atît un pansament al dragostei neîmplinite, cît și un fel de evazionism. În tot acest timp, Florentino numără clipele celuilalt, iar momentul decesului îl găsește la post, acționînd prompt, trecînd peste respingerea inițială a văduvei îndurerate pentru a ajunge la inima ei cu răbdare și prin
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
-lea, scriitorii români au început să lanseze confraților lor îndemnuri publice pentru reunirea lor într-o societate proprie, profesională. în articolul O societate literară, apărut în Viața literară din 16 iulie 1906, Ion Gorun scria: "Ne gândim la un vis neîmplinit ce am mângâiat de mult și de atâtea ori în clipele noastre de dulce și liber zbor al fanteziei - visul unei adevărate societăți literare, în fruntea căreia să vedem pe adevărații noștri artiști literați, pe aceia prețuiți și iubiți de
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
acestei fete tinere. Acest premiu care poartă numele meu l-am constituit din fondul de 350.000 lei creat din diverse concerte date de mine și cu un adaos din partea soțului meu Horia. Despre această miraculoasă fetiță de 16 ani neîmpliniți, voi mai vorbi și mai târziu. Înainte cu un an am avut conflicte din pricina decernării premiului meu, pe care colega mea Florica Musicescu dorea în ruptul capului să-l dau elevei absolvente a clasei sale, o evreică rusă, un talent
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
în seara aceia/ Culorile și tăcerile morților." Un aici nu mai stă nimeni/ De douăzeci de ani, poate cea mai firesc-cutremurătoare declarație de absență din toată poezia noastră, diluat în crochiuri de tîrg pustiu, de oameni care visează visurile goale, neîmplinite, ale altora. Oboseala, aceea care stăpînește somnul zvîrcolit, răstignire palidă între un vis care nu te ia și o veghe care nu te lasă, e peste tot în Vedenii. Tîrîtă ca un blazon, pe-atît mai necesară, în ordinea lumii care
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
cărei literatură am slujit-o zeci de ani, deși aveam dispoziția și mijloacele de-a mă ocupa de literaturile Occidentului ceea ce mi-ar fi adus mai multă recunoaștere. Răsplata e batjocura de care am parte după o viață de așteptări neîmplinite". Consecvent poziției sale estetice și morale, criticul adresează, în 1977, o Scrisoare către Paul Goma, producție ce poate fi apreciată ca avînd o importanță egală cu cea a Manifestului, redactat tot de el, în 1943, față de care vădește o continuitate
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
în cartea sa. Autorul a avut norocul să moară la timp, în ianuarie 1945, fiind scutit de supliciile la care ar fi fost supus dacă ar fi apucat regimul democrației marxiste. A murit singur și nerecunoscut, purtînd amărăciunea unei ambiții neîmplinite. "Prea am spus drept tuturora ce am simțit. Și acum cad istovit sub loviturile propriei mele sincerități. (p. 415)" Într-adevăr, cînd nu e dozată, sinceritatea este un defect capital.
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
casei un aer straniu - salcia înflorită așezată pe masă, frunzele de pelin de sub pernă, florile roșii prinse de jur împrejurul unei icoane cu îngeri galbeni - toate aceste gesturi ar putea părea simple manifestări frivole ale unei femei dornice să își trăiască iubirea neîmplinită. Totul are o înrâurire magică asupra lui Miron, iar acesta se lasă - în cele din urmă - prins în mrejele femeii pe care, a doua zi, o găsește metamorfozată într-o creatură hidoasă, cu ,,părul veșted, nasul ascuțit și gura pungă
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
celui de-al doilea război mondial, fost sublocotenent, combatant pe frontul de est, acum căpitan în rezervă, a plecat în luptă cu speranța că se va întoarce teafăr și... aproape că așa s-a și întâmplat. Are 85 de ani neîmpliniți și, ține să mă asigure, nu și-a schimbat cu nimic felul de a judeca oamenii, lucrurile și întâmplările. Doar că „a mai luat nițel la vârstă”, îmi spune. În 1942, la nici 21 de ani, când a plecat voluntar
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
afecțiunea lui Steinhardt în închisoare pentru un tînăr legionar, de care amintește în Jurnalul fericirii, o retrăiesc citind impresionantele rînduri din scrisoarea lui Sebastian scrisă după moartea lui Nae Ionescu: „Ce soartă stranie a avut omul ăsta extraordinar care moare neîmplinit, nerealizat, învins și - dacă nu mi-ar fi greu s-o spun - ratat. Mi-e atît de drag, tocmai pentru că a avut așa de puțin noroc.” Se pare că Gabriela Gîrmacea îl iubește atît de mult pe Sebastian, pentru că și
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
al lui Dinu Pillat. Oricât ar fi fost de modestă, Pia era conștientă de talentul ei, regretând că nu a avut perseverența să scrie, fapt pentru care se considera vinovată. Ea trăiește nostalgia operei întrerupte și moarte, a unui "zbor neîmplinit, împușcat în aer". Și totuși setea de a scrie i-a rămas irepresibilă: "... simt că atâtea din mine cer să iasă la lumină." Și unele și ies aproape involuntar în evocările, portretele, în meditațiile și peisagistica epistolară, spre a nu
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
constată că personajele o conduc, trăiesc independent de ea. Se referă la Zilnic începe viață. Sunt numai câteva gânduri fulgurante, care îl recomandă pe creator. Și dacă scrisul Piei a rămas, din păcate, cum spune însăși foarte sugestiv "un zbor neîmplinit, împușcat în aer", ea găsește o compensație în talentul Monicăi, în care învestește mare încredere. O dată, aproape că nu-și mai reține superlativele, remarcând "puterea ei vizionară și presimțirea vieții ce izbucnește din fiecare cuvânt al ei, și adâncimea cu
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
se acordă, incitate parcă tocmai de dificultatea unei evoluții care totuși se dovedește cu putință. Iluzoria „simplitate” a autorului Amintirilor din copilărie e mult provocatoare. Diferit de Caragiale în destule privințe, neavînd cu teatrul nici o legătură scriptică decît un proiect neîmplinit, Creangă posedă, inclusiv în postumitate, o fibră actoricească. Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]